”Burcă, te-ai întors?” Dan Capatos, surprins de transformarea lui Zeljko Kopic

Mă rog, ar fi fost o ieșire de om nebun, mai ales că nu ar fi avut cum să mă audă prin televizor, dar să-mi spună mie, un “câine”, că n-a ajuns în pragul nebuniei, cel puțin o dată, în acest sezon și îl “mănânc”.

Cealaltă față a lui Kopic

Din păcate, Kopic și-a arătat din nou altă “față” de antrenor, mult prea asemanătoare cu cea a tristului său înaintaș. Aceleași milioane de pase înapoi (reflex format, probabil, și din cauza faptului că un fundaș este căpitanul echipei sau pur și simplu din prostie), aceeași “apărare” a rezultatului, de parcă acest 0-0 ne-ar fi calificat în finala Champions League.

Este de neînțeles pasul înapoi făcut în repriza a doua a meciului cu Petrolul, fapt ce le-a permis “lupilor” să se “suie pe noi”, cu rezultatul pe care încă îl mai deplângem, este de neînțeles jocul cu Oțelul la “micul” 0-0, probabil bazat pe statistica infinitelor rezultate de egalitate care i-au mulțumit pe moldoveni și este de neînțeles această metamorfozare în rău a jocului echipei.

Practic, acel Kopic care și-a câștigat simpatia suporterilor, în primele sale etape pe banca lui Dinamo, a dispărut într-un joben invizibil, de pe marginea terenului, iar de acolo a ieșit un iepure fricos care nu mai are curaj nici să-și ronțăie morcovul de la cină, pe care oricum nu îl mai găsește pentru că este înfipt adânc în altă parte. Nu înțeleg această schimbare de atitudine, de joc și de abordare tactică, nici dacă mă pici cu ceară.

Scriam săptămâna trecută cu o siguranță demnă de o cauză mai bună urmatorul pasaj: “Kopic trebuie să își joace cartea până la final. Și să le imprime jucătorilor acest curaj, chiar dacă ei fac natural pasul în spate. Sunt aproape convins că asta va face în urmatoarele partide”.

Riscurile meseriei

Aiurea! “Vax albina, crema puca”, vorba regretatului Dem Radulescu. Ce mă făcea pe mine atât de sigur de ce spun, dracu' știe. Dar mi-am asumat riscul și am scris prostia aia. Riscurile meseriei. Care sunt riscurile croatului în meseria lui? Că nu prea se văd.

Mai există o teorie. Mă risc din nou și o expun. Înțeleg că marea “concentrare” va fi în partidele cu Botoșani, Craiova, Iași și Voluntari. Ca practic ăla e minicampionatul pe care Dinamo trebuie să îl câștige. Că aceste 3 partide din startul play out-ului erau, cumva, luate în calcul și la pierderi.

Pe genul “noi avem ției pieidei, ei au ției pieidei”, foarte elocvent exprimat de către fătuca reporter de odinioară. (Cine vrea să mai uite de necazuri, să caute acest moment pe Youtube. Se va înveseli instant, vă garantez!)

Mă rog, noi avem două pierderi și un egal. Pe care îl putem trece tot la pierderi, la cum a fost acel meci. Revenind, noua teorie spune că, dacă Dinamo va câștiga acel mini-campionat, scapă de griji. Dar punctele astea nu ar fi fost bune? 4 puncte pierdute în ultimul minut al fiecărui joc ar fi fost aur acum.

Și cine poate garanta că Dinamo va juca altfel în acele 4 partide? Vom trăi și vom vedea. Însă acest start de play-out demonstrează o veche vorbă românească: “Pe-afară-i vopsit gardul / înăuntru-i leopardul”. Doar că, în croată, pare ca sună pe dos!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!