”Carlo Time”. Dan Ștefănescu laudă ”ultimul domn din fotbal”

În 2022, au fost Benzema și Rodrygo. Plus Courtois, îngerul flamand care a făcut posibile minunile din drumul către al paisprezecelea trofeu. La doi ani distanță, când Benzema a devenit istorie, iar Courtois încă nu este pe deplin refăcut după accidentările din ultimul an, Real Madrid avea nevoie de un alt erou.

N-a fost Vinicius, n-a fost nici Rodrygo, ba chiar nici Jude Bellingham, mai șters decât de obicei, poate și din pricina problemelor medicale din cauza cărora a jucat cu infiltrații.

Eroul neașteptat

Cel mai neașteptat erou de pe Santiago Bernabeu n-a purtat niciodată o mantie strălucitoare. Lumea a râs când s-a anunțat numele înlocuitorului lui Benzema, iar râsul s-a amplificat pe măsură ce noul venit nu doar că nu aducea cu francezul, ci nici măcar nu reușea să-și facă loc în primul 11.

Golurile sale n-au fost niciodată prea importante. Niciunul dintre ele nu avusese caracter decisiv până miercuri seara, când Ancelotti a ridicat pentru ultima dată sprânceana.

Iar minunea s-a produs atunci când Neuer și-a permis un moment de rătăcire într-o seară în care nimeni nu-și mai aducea aminte că portarul lui Bayern a fost atât de aproape de o retragere forțată din pricina unui accident la schi. Gafa din minutul 88 l-a detronat pe Neuer și l-a pus în lumina reflectoarelor pe Joselu.

Două goluri de număr nouă adevărat, golurile calificării într-o finală pe care n-o va mai urmări din postura de suporter, ca la Paris, ci în care va fi protagonist. Numărul nouă al singurei echipe despre care Giovane Elber spunea că este în stare să câștige Champions League și fără atacant clasic, ceea ce nici lui Guardiola nu-i mai ieșise după plecarea de la Barcelona.

Real a fost mai bună

Real Madrid a fost mai bună decât Bayern, iar Carlo Ancelotti l-a bătut mai clar decât arată scorul pe Thomas Tuchel. Ecourile fazei din al treisprezecelea minut de prelungire se vor stinge treptat, dar până atunci sunt suficient de puternice pentru a pune în umbră un meci aproape perfect al Realului.

Dar și pentru a-i oferi un alibi lui Thomas Tuchel, ale cărui decizii au fost falimentare. Lui Tuchel i-a plăcut, probabil, cum s-a descurcat Borussia Dortmund pe Parc des Princes și a vrut să aplice aceeași rețetă.

Doar că, vorba lui De Ligt, chiar și atunci când pare fără suflare, Real Madrid tot mai găsește resurse pentru o ultimă lovitură. Iar acum a dat două și l-a lăsat mască pe Tuchel, incapabil să înțeleagă ce l-a lovit în ultimele minute, atunci când credea că nimic rău nu se mai poate întâmpla.

De asta are Ral Madrid paisprezece trofee, iar PSG niciunul. Tuchel rămâne cu eșecul ce seamănă izbitor cu cel din 1999, ca răsturnare de scor, dar diferă ca manieră de joc.

Pentru că niciodată Bayern nu a arătat ca o echipă mică, nici măcar atunci când Real Madrid îi dădea patru goluri pe Allianz Arena, tot cu Ancelotti pe bancă.

Italianul își desăvârșește opera cu o altă revenire din morți și adaugă și mai multă strălucire aurei sale. Don Carlo se pregătește de a șasea finală de UEFA Champions League, o competiție pe care a câștigat-o deja de patru ori, ca antrenor, într-o carieră în care a luat titlul în toate cele cinci mari campionate ale Europei.

Iar poveștile nemuritoare ale golurilor marcate când totul părea pierdut le vor da apă la moară celor care îl consideră doar un antrenor norocos. Ceea ce este profund nedrept pentru Ancelotti, poate ultimul domn din fotbalul modern.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google