”Dinamo, tra-la-la!”. Dan Capatos se amuză pe seama preferințelor muzicale ale ”câinilor”: ”În teren, interpretează o partitură scrisă de un compozitor orb”

Nu puteau lipsi de la aceste “activități” nici “câinii roșii” care, deunăzi, au fost invitați să facă un top al preferințelor muzicale, la revenirea din Antalya. Mă gândesc că nimeni nu se aștepta ca, la alcătuirea acestui playlist, cineva să se aventureze pe tărâmul muzicii clasice, al jazz-ului sau, Doamne ferește, al blues-ului.

Alegerile muzicale ale jucătorilor au fost în mare parte în concordanță cu starea lor de spirit. Și, dacă tot suntem într-o perioadă mai relaxată, în care investitorii echipei deghizați în oameni de afaceri potenți se întrec în continuare în promisiuni legate de transferuri si joc îmbunătățit, nu strică să aruncăm un ochi și pe preferințele muzicale ale celor care de cele mai multe ori interpretează în teren o partitură scrisă de către un compozitor orb.

De pildă, Amzăr nu se sfiește să se declare un fan al lui Costel Biju. Are, bineînțeles, și o melodie preferată din vastul și nesecatul repertoriu al manelistului: “M-am născut direct la VIP”. Propun să trecem cu lejeritate peste imposibilitatea tehnică de a aduce pe lume un copil într-o tribună VIP, fie el și Amzăr, un băiat “de-al casei” când vine vorba de stadioane, și să ne concentrăm puțin pe versurile de-a dreptul aspiraționale care i-au trezit interesul tânărului fotbalist: “Așa sunt făcut, din puțin știu să fac mult”.

Una pe teren, alta în afara sa

Nu știu cum s-o vedea de la firul ierbii, dar senzația noastră, a celor din “salonul” VIP al tribunei sau de acasă, este că interpretarea din teren este fix contrară versului. Din mult (timp de joc) face puțin. “Foarte puțin”, vorba lui Dem Rădulescu. Dar, cine știe, poate suntem noi prea pretențioși.

Mergem mai departe pe firul cântecului: “În orice șmecherie sunt primul, nu stau la rând/ Fac câte o magie, ies mereu învingător”. Mda, am văzut. D-aia și suntem pe penultimul loc în clasament. Ce-i drept, Biju nu ne spune dacă melodia se poate “aplica” la o echipă întreagă. În felul lui poate Amzăr se crede învingător.

Sunt alții care se cred Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul și nimeni nu i-a putut opri, nici măcar cu tratament de specialitate. Așa că facă-se voia lui Amzăr! În ceafă îi suflă Antonio Bordușanu.

El are preferinte muzicale “internaționale”: Leo de la Kuweit. Odată stabilită localizarea absolut necesară a artistului, pentru că soarta poate juca feste unui artist botezat Leo, ce poate fi ușor confundat cu alții ca el, de pe la Strehaia sau Roșiori, avem tot timpul să vedem cum a fost vrăjit Bordușanu de talentul “arabului” manelist: “Mai dă-mi o șansă să mă apropii de tine/ Lasă-mă o zi să te fac să mori de mine”.

Patriche, cel mai lucid jucător

Dincolo de aceasta dorință de-a dreptul morbidă, de a fermeca o fată doar pentru a o vedea “răpusă” a doua zi, niciun suporter al "câinilor" nu poate zice nimic în fața aceste realități: Bordușanu n-a ratat nicio zi de joc în care să nu ne facă să murim de el!

În plan fotbalistic, nu muzical, a avut nevoie de 5 zile să ne “omoare” speranțele. Că doar în 5 meciuri a jucat. Altfel, cel mai lucid jucator al "câinilor" pare Razvan Patriche, cu a lui preferință muzicală de-a dreptul fatală: “Aia e”, a lui Smiley.

Măcar băiatu’ e onest, “citește” bine jocul și mai ales clasamentul. Până la urmă, este bine că acest demers inedit s-a oprit doar la nivelul jucătorilor. Pentru că în mod sigur prin birouri răsună zilnic șlagăre gen “Banii n-aduc fericirea” sau “I need a Dolar” al lui Aloe Blacc. Oricum, multe se pot spune despre Dinamo, numai că nu este o echipă “tra-la-la”, nu!

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google