”Dinu Gheorghe, domnul Vamă”. Vali Moraru deplânge moartea fostului său colaborator: ”Am câteva regrete legate de el”

Ne mai întâlniserăm pe la diverse meciuri. Țin minte un ”live” din Giulești când nu s-a abținut și mi-a făcut o confesiune la ureche, un mic secret pe care îl știa toată lumea.

Sigur, am auzit o grămadă de povești despre el. Că a făcut, că a dres. Eu vreau să scriu azi despre Dinu Gheorghe, omul pe care l-am cunoscut. Las plăcerea altora să mai scoată la iveală așa-zise dezvăluiri.

În primul rând, mi s-a părut un om priceput în ale fotbalului. Și-a pus amprenta oriunde a lucrat. Nu mă amăgesc că a fost cel mai curat conducător de club într-o vreme când fotbalul românesc puțea a corupție. Dar priceperea nu i-o poate contesta nimeni.

Cred că a învățat mult de la oamenii cu care a interacționat și cred că fotbalul pe care îl știa era în mare parte de la Mircea Lucescu.

Apoi, cred că a învățat mult și de la Răzvan. Poate că a învățat și de la alții, dar nu știu eu. Îl admir pentru asta: a învățat. Câți nu sunt siguri că ceea ce știu e îndeajuns și că rolul lor e doar să dea lecții?

Apoi, relația noastră în calitatea lui de colaborator la Special nu a cunoscut vreo fisură. Era serios, punctual și valoros pentru emisiune prin ceea ce vorbea. Avea puncte de vedere pertinente și susținute. Nu făcea figuri de genul ”cheamă-mă mai des, nu vreau la ora aia etc”. Mă respecta și impunea respect. Nu absenta, nu mă anunța în ultimul moment că nu mai poate veni, nu întârzia niciodată. Știu, era de modă veche, ținea la ceea ce face și respecta regula.

Citește și

Cum a ajuns Dinu Gheorghe conducător fără să fi jucat fotbal, de ce i se spunea "Vamă" și cum a devenit "mâna dreaptă" a lui George Copos 

Cum a ajuns Dinu Gheorghe conducător fără să fi jucat fotbal, de ce i se spunea "Vamă" și cum a devenit "mâna dreaptă" a lui George Copos 

Ionuț Negoiță, uluit când a aflat că Dinu Gheorghe a decedat: ”Cam așa stăteau lucrurile cu el”

Ionuț Negoiță, uluit când a aflat că Dinu Gheorghe a decedat: ”Cam așa stăteau lucrurile cu el”

Ioan Niculaie, despre motivul care ar fi dus la moartea lui Dinu Gheorghe: ”Am simțit nenorocirea care ne paște”

Ioan Niculaie, despre motivul care ar fi dus la moartea lui Dinu Gheorghe: ”Am simțit nenorocirea care ne paște”

Avea o anumită ținută. Inițial era cam plinuț și ieșea în evidență mustața lui de Stalin, chiar el mi-a zis că așa l-a poreclit Mutică! Apoi, avea din ce în ce mai mult grijă de el. A mai estompat mustața lăsându-și o bărbiță căruntă care îi dădea un aer de dandy întârziat. Sunt sigur că ar râde acum, dacă ar vedea ce scriu... Și a estompat serios și kilogramele în plus. Iarăși, dovada unei anumite rigori de care nu toți suntem capabili.

Avea umor. De fapt, asta îmi va lipsi cel mai mult. Găsea ceva haios în aproape orice. Avea replică, avea verb, era capabil de autoironie. Și îi plăcea nespus să tachineze. Inclusiv pe mine.

Am vorbit ultima oară pe 20 ianuarie, acum 9 zile. M-a sunat pe o pauză publicitară să se ia de mine, în glumă... ”Nu-mi place ce faceți, nu dați destul de tare în cutare, ce, vă e frică? Ești cam moale, domnu’ Moraru”. Am râs amândoi și am închis. De unde naiba să știu că e ultima oară când vorbim?

Dinu Gheorghe era cel mai în vârstă dintre colaboratorii mei de la Special. Își lua un aer de ”tătuc” și îi plăcea să coordoneze lucrurile, mai ales când era vorba de ieșit împreună la o masă. Era primul cu inițiativa și se ocupa de toate. Apoi, la masă, un vin bun îl împingea la povești din vremurile pe care noi nu le-am prins, cu Gigi Dinică și Ion Băieșu, cu deplasările Victoriei și ale lui Dinamo în străinătate înainte de ’90, cu Cornel Dinu și atâția alții. Simțeam atunci, în acele seri, că și-ar dori ca peste ani să povestim și noi cuiva întâlnirile cu el. Sau poate era doar în mintea mea.

Am câteva regrete legate de Dinu Gheorghe. Primul e că nu am scris despre el mai devreme, la timpul prezent. Relația noastră, afecțiunea și respectul pe care mi le-a arătat ar fi făcut să merite câteva rânduri cât încă era în viață. Al doilea e că nu am mai ieșit la o masă. Și ultima întâlnire, cea legată de împlinirea a 14 ani de DigiSport Special, în noiembrie trecut, s-a lăsat cu promisiuni că o să ne mai vedem la o seară de vorbă și de creat amintiri.

Dar am și o mare bucurie. Că l-am chemat la acea aniversare. Nu ne mai văzuserăm de ani buni. Știu că s-a bucurat mult de prezența în studio, de faptul că nu l-am ocolit într-un astfel de moment. Iar eu mă bucur și acum că nici prin gând nu mi-a trecut să uit de el.

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!