Farul abia mai pâlpâie. Dan Ștefănescu, după săptămâna de coșmar a constănțenilor

La începutul verii, Hagi sărbătorea al doilea titlu, iar jocul Farului era, de cele multe ori, încântător. Campionatul câștigat deschidea noi perspective unei echipe despre care credeam că va merge mai departe, pe drumul ei, cu sau fără Alibec.

Farul, în genunchi

Și totuși, în numai trei luni, Farul a ajuns o ruină. Echipa este mai nesigură decât a fost vreodată în ultimii ani, iar perspectivele nu sunt deloc roz.

Pauza competițională o salvează pe Farul și-i oferă lui Hagi timpul de care are nevoie pentru a scoate echipa la liman. Dar mai poate Hagi să-și readucă băieții la un nivel măcar decent?

În jocul Farului plutește senzația unei suficiențe care nu poate să facă decât rău. Intrarea lui Băluță, la Craiova, cu călcâie și driblinguri în propriul careu, nu face altceva decât să ilustreze incapacitatea celor de la Farul să înțeleagă situația în care se află.

Sezonul trecut, lui Băluță i-ar fi ieșit și călcâiele, și driblingurile în careu. Iar lui Mihai Popescu nu i s-ar fi întâmplat să fie trimis după ”semințe” ca un începător, la golul lui Baeten.

Poate că și lui Mazilu i-ar fi ieșit mai multe, pentru că nu s-ar fi gândit doar la plecarea la Brighton. Despre Grameni ce ar mai fi de spus?

O altă umbră a unui fotbalist care a dispărut pur și simplu. Probabil că Dan Șucu se felicită acum că nu i-a luat pe Băluță și Grameni.

Dar sezonul trecut, Farul îl avea pe Alibec. Absența lui se vede, nu mai are cine să-i organizeze în teren pe jucătorii lui Hagi.

Alibec înțelesese, în sfârșit, că a pierdut prea multă vreme și că a venit momentul să dea tot ce are mai bun. Alibec a făcut-o campioană pe Farul, cu talentul care nu i-a lipsit niciodată, dar și cu atitudinea pe care a avut-o prea rar.

Alibec a plecat și a lăsat în urmă o echipă aproape de grupele Conference League, dar pe care o găsește, la revenirea în țară, cu moralul la pământ și cu patru înfrângeri în ultimele cinci etape de campionat.

Și tu, Hagi?

Experimentele lui Hagi nu au darul de ajuta echipa. Excelent descoperitor de talente, antrenorul Farului are o mare problemă când vine vorba de selecție.

A adus o mulțime de jucători fără viitor, în speranța că-i va putea modela după ideile sale. Dar cine-l mai poate schimba pe Carnat, la 25 de ani, sau pe Dussaut, cu 45 de minute într-un întreg sezon la Rapid?

Ce altceva poate oferi Budescu, în afara câtorva floricele inutile în contextul general? Dincolo de imaginea tricourilor prea strâmte.

Vremea lui Boli a trecut, la fel și a lui Larie, Vînă și ar mai fi destule nume pe o listă neîncăpătoare a deziluziilor din ultimele luni. Hagi a ales cantitatea în detrimentul calității, iar asta a bulversat echipa.

Jucătorii au venit și au plecat fără să lase ceva în urmă, în afara unei senzații de iarmaroc. Dacă și singurul om cu viziune din fotbalul nostru apelează la strategia care a dus la prăbușirea unui sport la care am fost buni pe vremuri, atunci nu e cazul să mai avem prea multe așteptări.

Farul de azi este Viitorul de ieri, cel care se salva la limită de la retrogradare. Ce altceva ar putea însemna posibilitatea ca echipa campioană să rateze play-off-ul decât retrogradarea unui proiect pe care mulți l-am văzut singurul viabil într-o mare de vorbe goale?

Poate ne-am înșelat, poate am crezut prea mult în Hagi, al cărui nume este sinonim cu succesul. Și n-am realizat că nici măcar el, cel mai mare fotbalist pe care l-a avut România, nu poate fi, în același timp, antrenor și patron. În fond, este doar o altă anomalie pe care o întâlnim doar în fotbalul nostru.

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!