"Der Kaiser", singurul fundaș care a luat de două ori Balonul de Aur. Povestea lui Franz Beckenbauer, fotbalistul care a perfecționat postul de libero
Cristian Munteanu | Publicat: 11.09.2023 21:14 | Actualizat: 23.10.2023 17:13
Franz Beckenbauer este singurul fundaș din istoria fotbalului care a câștigat de două ori Balonul de Aur. Și dacă doar această distincție ar fi singura din palmaresul lui “Der Kaiser”, Împăratul, ar fi suficient. Însă germanul a mai strâns câteva trofee, în buna tradiție nemțească a lucrurilor bine făcute. Azi, 11 septembrie, “Der Kaiser” împlinește 78 de ani.
Începuturile puștiului Franz cu fotbalul au fost extrem de dificile. Născut în 1945, printre ruinele unui Munchen devastat de al Doilea Război Mondial, Beckenbauer își găsea cu greu timp pentru a se juca. Într-o vreme când moartea se rostogolea rapid prin cartierele orașului chinuit de foamete și boli, mingea de fotbal stătea, tăcută, în apartamentele încă intacte.
Beckenbauer și-a dorit să joace pentru TSV Munchen 1860
Pe lângă asta, tatăl lui Franz junior, Franz senior, nu numai că nu iubea fotbalul, dar îl disprețuia. În ciuda acestor obstacole, pasiunea puștiului din Munchen ardea din ce în ce mai tare. Așa că, și cu sprijinul mamei sale, Antonie, care își dorea ca Franz să mai uite din ororile de după război, merge la clubul SC Munchen ’06.
Marele său vis, de atunci, de la nouă ani, era să joace într-o zi pentru TSV Munchen 1860, echipa iubită de muncitorii din cartierul Giesing, cel în care trăia familia Beckenbauer. Franz junior voia să-i reprezinte pe toți cei care încercau să scoată Germania din groapa nazismului și a distrugerii în care o aruncase Hitler.
Cel care, mai târziu, avea să devină faimos pentru aptitudinile sale defensive, a început fotbalul ca atacant. Iar soarta, iar mai apoi caracterul, l-au îndepărtat destul de repede de visul său din copilărie. La 14 ani, Franz, acum mijlocaș, s-a calificat, alături de colegii săi de la SC Munchen ’06, în finala turneului de la Neubiberg.
Deoarece clubul la care juca nu avea finanțele necesare pentru a mai susține echipele de copii, Beckenbauer decisese deja să se mute la TSV Munchen 1860, cu a cărei echipă de juniori urma să se întâlnească în finala turneului mai sus amintit.
Era visul meu, în fiecare zi mă gândeam doar la momentul în care voi îmbrăca tricoul celor de la TSV Munchen 1860 Franz Beckenbauer, campion mondial
Numai că, în timpul meciului, Franz s-a luat la harță cu unul dintre adversari, iar, spre sfârșitul partidei, cei doi au trecut și la o confruntare fizică. Atât de tare l-a afectat pe Beckenbauer comportamentul nesportiv al celor de la TSV Munchen 1860, încât și-a jurat că o să le demonstreze ce pierd.
Așa că s-a transferat la Bayern Munchen. O întâmplare providențială ce l-a oferit lumii fotbalului pe unul dintre cei mai buni și inteligenți tactic fundași din istoria acestui sport.
Acensiunea lui Beckenbauer continuă
Aventurile din tinerețea lui Beckenbauer au continuat. La 18 ani a fost interzis din echipa de tineret a Germaniei de Vest din cauză că lăsase gravidă o tânără și nu voia să se căsătorească cu ea. Numai intervenția antrenorului Dettmar Cramer, care tocmai își făcea un nume în fotbalul german, l-a ajutat să revină.
Pe 6 iunie 1964, într-un meci cu Saint Pauli, Franz Beckenbauer a debutat pentru un Bayern Munchen care juca în Regionalliga Sud, a doua divizie a Germaniei de Vest. Bavarezii au câștigat campionatul și au promovat în Bundesliga. Franz a jucat și extremă stânga și mijlocaș în acel sezon. Pe lângă Beckenbauer, la Bayern erau și legendarii Sepp Maier, Gerd Muller, adus de la Norlingen.
Anii 1966 și 1967 au fost unii în care bavarezii au început să pună bazele performanțelor care i-au făcut, astăzi, una dintre cele mai bune echipe din istorie. Franz s-a impus și la națională, iar la Campionatul Mondial din 1966 a marcat patru goluri, dar Germania de Vest a pierdut finala cu Anglia, pe Wembley.
Cu Beckenbauer deja căpitan, în ciuda vârstei sale fragede, 20 de ani, Bayern a luat un titlu de campioană în Bundesliga, o Cupă a Cupelor și două Cupe ale Germaniei.
În anii ’70, la echipă mai vin Ulrich Hoeness, Franz Roth și Karl-Heinz Rummenigge. Iar succesul lui Bayern în cea mai importantă competiție europeană inter-cluburi nu întârzie să apară.
Franz Beckenbauer devine star mondial
Anul consacrării lui Beckenbauer vine în 1974. Doi ani mai devreme, Franz câștiga titlul de campion european. Germania de Vest învingea, scor 3-0, Uniunea Sovietică în finală, cu “Der Kaiser” căpitan.
În finala Campionatului Mondial din 1974, disputată pe Olympiastadion, în Munchen, Germania de Vest întâlnea Olanda. Selecționata Oranje a marcat prima, în minutul 2, prin Neeskens. Forța olandezilor venea din prezența lui Johan Cruyff în mijlocul ofensivei.
Însă Franz Beckenbauer a făcut un joc magistral, punându-l în dificultate pe olandez, iar Germania de Vest a revenit, încă din prima repriză, în avantaj. Golurile lui Breitner și Gerd Muller au adus primul titlu mondial pentru Franz Beckenbauer.
Beckenbauer și-a arătat caracterul și probabil că ar putea juca la fel de bine cu un picior ca majoritatea oamenilor cu două Geoff Hurst, campion mondial
Iar lucrurile încep să se miște și la echipa de club. Bavarezii ajung în finala Cupei Campionilor Europeni, în 1974, cum se numea atunci Liga Campionilor, unde joacă împotriva celor de la Atletico Madrid.
Cu Beckenbauer retras pe postul de fundaș central, lucrurile arătau foarte bine. Capacitatea de analiză tactică a lui Franz i-au permis să creeze un nou post în fotbalul mondial, acela de libero.
După un 1-1 norocos, pentru că nemții au egalat în minutul 120, rejucarea a fost la discreția băieților antrenați de Udo Lattek. Dublă Hoeness, dublă Gerd Muller, iar primul trofeu Cupa Campionilor Europeni sosea în vitrina clubului.
Sezonul următor, Bayern ajunge din nou în finala competiției, de data aceasta în compania englezilor de la Leeds United. Cei din urmă eliminaseră Barcelona în semifinale.
După un meci extrem de controversat, în care Beckenbauer a comis un henț și un fault în careu, nepenalizate de arbitru, Roth și G. Muller au marcat golurile victoriei bavareze.
Zidul de care loveam mingea a fost cel mai cinstit coechipier pe care l-aș fi putut avea. Dacă îi pasam corect, primeam mingea înapoi în mod corespunzător, fără să fiu nevoit să alerg după ea Franz Beckenbauer, campion mondial
În 1976, anul în care Dinamo câștiga, la București, împotriva celor de la Real Madrid, cu 1-0, după ce pierduse 1-4 la Madrid, avea să vină și al doilea succes al bavarezilor.
Bayern a jucat în semifinalele competiției chiar cu trupa spaniolă. După 1-1 la Madrid, nemții s-au impus cu 2-0 la Munchen. Toate golurile dublei din semifinale au fost marcate de Gerd Muller. În finala cu Saint-Etienne, Bayern se impune cu 1-0, grație golului lui Roth.
Bayern Munchen reușea, în trei sezoane consecutive, să câștige Liga Campionilor.
La nivel personal, Beckenbauer câștigă, tot în 1976, al doilea său Balon de Aur, după cel din ’72, devenind singurul fundaș din istoria fotbalului care a reușit această performanță.
Anul următor, pentru că Europa fotbalistică îl încoronase, în nenumărate rânduri, “Der Kaiser”, Beckenbauer merge în SUA, la New York Cosmos, pentru a populariza acest sport peste Ocean și, desigur, pentru bani. Cu brațele deschise îl aștepta acolo regele, ”O Rei”, Pele.
A fost cea mai bună decizie din viața mea să vin la New York. Merg unde vreau fără ca oamenii să mă recunoască Franz Beckenbauer, campion mondial
Beckenbauer câștigă o nouă Cupă Mondială
După trei ani în SUA, germanul s-a întors în Bundesliga, dar la Hamburg. A câștigat cu și ei un titlu de campion, apoi s-a întors, pentru ultimul an al carierei de fotbalist, la NY Cosmos.
Însă Franz mai avea lucruri de spus în fotbal. Anul 1984 l-a prins ca antrenor principal al naționalei Germaniei de Vest. Fără experiență ca selecționer, dar cu una uriașă ca fotbalist, Beckenbauer a dus echipa reprezentativă în finala Campionatului Mondial din ’86.
Franz a fost un distribuitor minunat al mingii, cu un simț excelent al deposedării, a controlat întotdeauna situațiile dificile și nu a intrat niciodată în panică Bobby Charlton, campion mondial
În Mexic a pierdut, scor 3-2, în fața naționalei lui Maradona, dar avea să-și ia revanșa patru ani mai târziu. În Italia ’90, trupa lui Franz s-a impus, scor 1-0, în fața Argentinei, iar Beckenbauer a devenit doar al doilea om, după Zagallo, care câștigă Cupa Mondială atât ca fotbalist, cât și ca selecționer. Între timp, celor doi li s-a adăugat și Didier Deschamps.
După această nouă performață, Beckenbauer s-a retras de la naționala Germaniei. Ce mai era de demonstrat? Probabil că singurii care regretă ceva în toată aceste poveste a vieții actualului președinte de onoare al celor de la Bayern sunt cei de la TSV Munchen 1860.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.