Cornel Dinu, după moartea lui Mircea Lucescu: ”Fotbalul l-a ucis”

Un idol în Ștefan cel Mare, Mircea Lucescu s-a stins din viață marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani, după multiple accidente vasculare cerebrale și trombembolism pulmonar.

Vestea este cu atât mai cutremurătoare cu cât reputatul tehnician a stat pe banca României la barajul pierdut cu Turcia, în urmă cu 12 zile.

Cornel Dinu: ”S-a consumat pe tărâmul fotbalului”

O altă legendă a lui Dinamo, Cornel Dinu, l-a omagiat pe Mircea Lucescu, spunând însă că dorința de a rămâne în fenomen i-a adus sfârșitul.

”(n.r. Tristă veste pentru fotbalul românesc?) E incontestabil, nu numai pentru el, ci pentru tot ce înseamnă trăirea românească. Pentru că Mircea a fost, Dumnezeu să-l odihnească!, un om care a pornit tare de jos și s-a ridicat nu numai ca un intelectual deosebit, ci și ca un mare creator în fotbal, și care s-a consumat pe tărâmul fotbalului, pentru că, practic, faptul de a rămâne în continuare în fotbal - despre care a avut senzația că îl ține în viață -, de fapt i-a dăunat din punct de vedere al rezistenței organismului. Avea anumite suferințe dinainte și a crezut că poate să reziste. Din păcate, fotbalul pe care și l-a creat atâta a fost, din nefericire, și cel care l-a ucis, pe rugul său care arde atâtea figuri proeminente ale fotbalului și ale vieții.

(n.r. Cum era Mircea Lucescu ca jucător?) Un jucător deosebit, un muncitor fantastic, un om care a reușit, prin propriile sacrificii, să facă performanță și ca jucător și, bineînțeles, cariera lui deosebită este consemnată ca antrenor. Un om de foarte mare ținută din punct de vedere profesional și un om care a crezut, până în ultimul moment, că trebuie să se jertfească pe tărâmul fotbalului.

Sunt multe amintiri plăcute pe care le-am avut cu Mircea, mai ales în ultimii ani, în care am fost foarte apropiați. Am făcut chiar și un interviu în comun pe stadionul Dinamo, dar ce îmi vine acum în minte sunt două aspecte:

Când am asistat la operația pe cord deschis a unui prieten de-ai mei, cu profesorul Brodișteanu, prin 2009, înainte să fiu și eu operat, am stat la operație și am văzut cum, după patru ore, a pornit inima respectivă din mâna doctorului. Și am întrebat: „Ați ținut inima aceasta în mână și ați încercat, după ce ați făcut injecția respectivă cu adrenalină, dar ați pornit-o dumneavoastră?” „Nu, în momentul acela o pornește Dumnezeu.” Deci Dumnezeu ne dă sufletul și Dumnezeu ni-l ia, prin credință și prin ce înseamnă puterea de a exista.

O altă amintire care îmi vine în minte este că, pe undeva, am contribuit și eu la cariera lui internațională, pentru că, în 1990, după Campionatul Mondial, fiind șeful cabinetului Departamentului Sport din minister, am vrut să pun un antrenor nou la echipa națională. Și, în ciuda faptului că am avut o anumită contondență cu el la CM, am fost convins că valoarea lui este cea mai îndreptățită să-l aducă în postura de antrenor al echipei naționale. Numai că a venit un prieten foarte bun din partea lui și m-a rugat, spunând că are deja un angajament de cuvânt în Italia, la Pisa, și că mă roagă să-l las să-și ducă această activitate la nivel de club, unde putea să reușească, în momentul acela, poate mai mult decât la echipa națională, în confuzia care era. Am acceptat acest lucru și poate am fost și eu unul dintre cei care, prin această decizie, i-au lansat cariera internațională, care a fost apoi glorioasă din toate punctele de vedere”, a spus Cornel Dinu la TVR.

Citește și

Lumânări aprinse la Spitalul Universitar și la stadionul din Giulești în memoria lui Mircea Lucescu

Lumânări aprinse la Spitalul Universitar și la stadionul din Giulești în memoria lui Mircea Lucescu

Gică Hagi, dărâmat după moartea lui Mircea Lucescu! Cu ochii în lacrimi, ”Regele” și-a găsit cu greu cuvintele

Gică Hagi, dărâmat după moartea lui Mircea Lucescu! Cu ochii în lacrimi, ”Regele” și-a găsit cu greu cuvintele

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google