exclusiv Fiica unei legende dinamoviste are cancer și cere ajutor: ”Tata și Ion Țiriac erau ca frații” / ”Nu mai am bani de tratament, nu mai știu la cine să apelez”

Mirela Nunweiller fost o femeie plină de viață, muncind zi și noapte ca să-și crească băiatul, cu demnitate, cu zâmbet pe chip și cu credință în suflet. Acum, din tot ce a fost, a mai rămas o mamă chinuită de boală, cu trupul frânt, dar cu o inimă care nu încetează să lupte.

De trei ani și jumătate poartă pe umeri o cruce grea, cancer mamar invaziv, hemangiom pe coloană, diabet, tiroidă autoimună, paralizie, dureri cumplite și un viitor care devine tot mai greu de visat.

Viața a lovit-o când se aștepta cel mai puțin. Mirela Nunweiller: ”Sufeream de artroză în formă avansată”

Povestea ei a început în urmă cu trei ani jumătate, când a intrat în cabinetul medicului pentru un simplu control de rutină. Nu o durea nimic. Nu avea simptome. Mergea doar pentru că așa simțise. Împreună cu fiul ei, Andrei, a făcut o programare, mai mult din grijă preventivă. Nu bănuia că acea zi avea să-i întoarcă viața pe dos.

”El a plecat bine, iar mie mi s-a descoperit întâmplător, fără să știu că sufăr de cancer, mi s-a descoperit un mamar invaziv pe sânul drept. Au urmat două săptămâni mari de calvar, am trecut prin mai multe investigații, CT, RMN, pentru a vedea cât de cruntă este boala în organism, pentru că tumoarea aceea era de 2,8 centimetri în diametru.

Am fost operată în luna ianuarie; pe 11 decembrie mi s-a descoperit cancerul, iar pe 5 ianuarie am fost operată. În urma operației am făcut sechele pe mâna dreaptă pentru că am făcut Limfedem. Eu nu știam că am o boală ascunsă, sufeream de artroză în formă avansată, iar boala nu s-a manifestat decât în clipa în care am făcut tratamentele oncologice”, ne-a povestit cu durere Mirela.

A urmat un carusel amețitor: CT-uri, RMN-uri, apoi și-a pierdut controlul asupra picioarelor, după care asupra mâinilor. ”În momentul de față nu mai pot flexa labele picioarelor, deoarece tratamentul pe care nu am voie să îl întrerup timp de cinci ani mi-a mâncat cartilajele și a scurtat și îngroșat tendoanele, iar acest lucru nu îmi mai permite să flexez labele picioarelor”.

Nu se încumetă să apeleze la spitalele de stat, ultima dată a plecat cu o boală cruntă

Mirela ne spune că mâna ei dreaptă este în paralizie: ”Degetele sunt paralizate în forma de... ca și cum aș strânge un pahar în mână, sunt flexate”.

Soarta nu s-a oprit aici. Anul acesta a aflat că are un Hemangion pe coloană: ”Am făcut un RMN pe coloană și mi s-a descoperit o altă formă, ei îmi spun că este un Hemangion”.

Medicii au chemat-o la o puncție biopsică, doar că: ”Momentan am refuzat-o, deoarece în clipa în care s-ar confirma că ar fi un nou cancer ar trebui să fiu operat de urgență și starea financiară în care mă aflu în momentul de față nu îmi permite să fac nici această procedură”.

Ar merge la spitalele de stat, dar ultima experiență i-a adus un chin în plus: ”Am mai fost internată anul trecut, de trei ori. Am fost internată la Spitalul de Reumatologie de unde am plecat cu o infecție urinară, fiind infestată cu Enterococus SPP. Mi-au trebuit șase luni să mă vindec. M-a ajutat o prietenă din Germania, mi-a cumpărat un tratament pe bază de imunoglobulină pentru a crește imunitatea organismului, pentru că nu răspundeam la niciun antibiotic”.

Peste 20.000 de euro cheltuiți și încă mai are până la ”luminița de la capătul tunelului”

A cheltuit peste 20.000 de euro, și încă mai are de cheltuit. 1.100 lei, atât dă în fiecare lună pe tratamentul necesar, care speră să o vindece: ”Îmi cumpăr medicația, deoarece am o medicație care nu este compensată în totalitate de casa de asigurări, nici măcar medicamentul oncologic pe care îl iau nu se compensează, doar 20%, pentru că nu am acceptat substanța românească, care este apă de ploaie.

Medicul oncolog mi-a spus să merg pe tratamentul cu substanța făcută de medicul oncolog francez, atunci am o diferență de plătit la tratamentul lunar la acel medicament, care este foarte costisitoare. Dacă nu aș avea deloc compensarea, ar fi 1.100 pe lună, iar cu compensare este undeva la șapte sute de lei”.

A avut ajutor din partea doamnei Șucu, soția patronului de la Rapid și Genoa, singura care i-a răspuns la strigăt: ”În decursul anului trecut am apelat la mai multe fundații, am depus dosarul medical, iar singura fundație care mi-a acordat un ajutor pe șase luni a fost fundația doamnei Șucu, soția patronului de la Rapid, mi-a acordat suma de 1.000 de lei pe o perioadă de șase luni. Doamna Șucu a trimis dosarul medical la o clinică de specialitate din Lyon, unde mă așteaptă pentru alte investigații medicale amănunțite și stabilirea unui program de recuperare.

Dacă aș ajunge la Clinica de recuperare, fundația mi-ar plăti costul tratamentului, cu condiția să-mi asigur costul de chirie și al meselor pe o perioadă nedeterminată, ceea ce nu îmi permit.

Din luna mai a acestui an, am rămas descoperită financiar și nu îmi permit decât o parte din medicație. Nu știu pe cine să rog să mă ajute să-mi cumpăr medicamentele de care am nevoie lunar, aceste nefiind acoperite de CNAS”.

Nici Mircea Lucescu, nici Răzvan Lucescu nu au auzit-o

A încercat să ia legătura cu Mircea Lucescu, însă nimic nu a ajuns la acesta: ”Am încercat cu Mircea Lucescu, pentru că a fost apropiat de familia noastră și de tatăl meu, care l-a descoperit la Hunedoara, dar persoana de contact nu cred că i-a transmis, pentru că nu m-a contactat, atunci cred că mesajul a rămas neauzit”.

A încercat apoi la fiul selecționerului, Răzvan Lucescu. I-a trimis o scrisoare la PAOK, acolo unde antrenează, știind că: ”El mai ajută oameni aflați în situații oncologice, dar tot așa, nu am primit niciun răspuns”.

Mirela știe că doar Ion Țiriac o poate ajuta, acel Ion Țiriac care: ”A fost ca un frate în perioada de glorie a dat tatălui meu, erau nedespărțiți, la fel și cu Ilie Năstase” și speră ca suferința ei să ajungă acolo unde trebuie, și să primească acel apel pe care îl așteaptă cu sufletul la gură.

Totuși Mirela nu renunță la speranță. Deși a strigat după ajutor și în trecut, iar ”o mână de oameni” au fost cei care au ajutat-o, aceasta încă speră că lumina va ieși și pe strada ei. Cu toate acestea nu-i judecă pe cei care nu au răspuns, pentru că este ”convinsă că toți avem probleme, iar oamenii care nu răspund nu sunt de judecat”.

Abandonată de frați, singurul ajutor este Andrei, fiul său de 25 de ani

Are nevoie de aproximativ 5.000 de euro, pentru intervențiile chirurgicale care îi pot readuce viața pe care o avea cândva, sumă la care se adaugă recuperarea medicală și alte costuri ce pot interveni după.

Singurul ajutor este fiul acesteia, Andrei, care este student în ultimul an la Facultatea de Psihologie, iar în paralel lucrează cu jumătate de normă la o grădiniță, pentru a-și ajuta mama suferindă.

Mirela este mândră de fiul ei, de cât de frumos a crescut și de câte sacrificii face pentru a o ajuta. El este singurul membru al familiei...mai are o soră și un frate, dar aceștia: ”Mi-au întors spatele cu mult înainte să am cancer, iar când le-am spus că am cancer s-au bucurat. Îmi este greu să spun acest lucru. Nu fac parte din povestea mea, dar nu vreau să judec alegeri. Poate au vrut să se izoleze să nu se destabilizeze emoțional și nu este de judecat, fiecare alege să trăiască și să acționeze în felul lui, pentru mine a rămas doar speranța că poate, poate”.

Mirela, îndemn pentru toată lumea: ”Vă rog!”

”Am o rugăminte, mergeți la o mamografie, pentru că în clipa în care cancerul este descoperit în fază incipientă, tratarea lui este garantată, în clipa în care depășește un centimetru, atunci începe ca un roller coaster pentru a-ți salva viața.

Uităm de multe ori, ajungem la un moment al vieții în care uităm de noi. Așa că vă rog din suflet, măcar să știți și să mergeți acolo, durează doar 10 minute. Acesta este mesajul meu pentru toate femeile, de ce nu și pentru bărbați, pentru că există tot felul de cancer. Să meargă o dată pe an, să își ia 15 minute pentru un control de rutină”, a transmis Mirela Nunweiller, prin intermediul iAMsport.ro.

Orice donație contează!

Pentru persoanele care vor să ajute, atât cât au posibilitatea, pot dona aici:

Cont lei:
RO77CECEB00008RON0395178
Beneficiar: Murea Nunweiler Nicholas Andrei
Banca : CEC BANK sucursala Beller

Cont EURO:
RO22CECEB000B2EUR1260818
Beneficiar: Murea Nunweiler Nicholas Andrei
Big Swift: CECEROBU
Banca CEC Bank sucursala Beller

Lică Nunweiller, ”câinele roșu” al lui Dinamo

Fostul fotbalist al lui Dinamo Lica Nunweiller a decedat în 2013, la vârsta de 74 de ani.

Lică Nunweiller a debutat la Unirea Tricolor, după care a mai evoluat la Venus UCB (1948-1949), Dinamo București juniori (1949-1957), Dinamo Obor (1957-1958 si 1958 - 1959), Pompierul (1958-1959), Dinamo București (1960-1966 si 1970), Dinamo Bacău (1967-1969) si Beșiktas Istanbul, in Turcia (1969-1970). El a avut cinci prezențe pentru naționala României, în perioada 1961-1968.

Cu Dinamo București a cucerit 4 titluri și o cupă. A evoluat de 206 de ori și a înscris 5 goluri în prima divizie, a avut cinci meciuri pentru echipa națională și 10 în cupele europene. În calitate de antrenor a cucerit titlul cu Dinamo în 1977.

Lică a avut șase frați, toți au practicat fotbalul, însă doar doi au evoluat la nivel mai înalt, Ion și Radu. Titulatura de ”câini roșii” folosită de jucătorii și suporterii echipei Dinamo, provine de la cei doi frați Ion și Lică Nunweiller, porecliți astfel de jucătorii formației Rapid din acea perioada, pentru agresivitatea lor.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.