EXCLUSIV | “Nu vreau să trăiesc un alt coșmar elvețian!”. Mircea Dridea nu poate uita nici după 56 de ani dezastrul plin de controverse de la Zürich, 1-7 în ‘67

La 86 de ani și 7 luni, Mircea Dridea este de o luciditate ieșită din comun. Nu doar că-și amintește tot dintr-o viață petrecută pe gazon sau în proximitatea acestuia, dar știe orice îl întrebi despre fotbalul intern și internațional, vorbind la fel de degajat despre adversarii Petrolului din Superligă, cât și despre cei ai naționalei.

Șahul, secretul unei minți limpezi

”Toată viața mi-am antrenat mintea jucând șah. Și acum mă duelez pe internet pe la 2-3 noaptea, când nu mă ia somnul, cu oameni din Australia, din Canada ori din China”, explică Dridea cum de-și menține limpezimea gândirii la o vârstă la care alții nu mai știu nici cum îi cheamă.

Într-un interviu acordat în exclusivitate iAm Sport, fostul mare atacant al anilor 60 a analizat șansele de calificare ale primei reprezentative la turneul final din Germania.

Bună ziua, domnule Dridea, ce mai faceți?

Mulțumesc, bine! Mă mai doare una, alta, dar la aproape 87 de ani nu mă plâng.

Meciurile naționalei le urmăriți? Ce credeți, mergem la Euro anul viitor?

Dacă le urmăresc? Vi le povestesc minut cu minut... (se amuză) Și nu doar partidele României, mă uit și la adversare, la tot ce m-ar putea interesa.

"Puiu aducea jucători de la Real și Barca, Edi aduce din Arabia Saudită"

Și?

Și cred că suntem cel puțin 80 la sută calificați! E adevărat, profitând de un întreg context favorabil. De la tragerea la sorți, care ne-a hărăzit o grupă extrem de accesibilă, până la ce se întâmplă cu rivalele noastre, care fie nu traversează o perioadă prea bună, cazul Elveției, fie nu pot evolua acasă, cum s-a întâmplat cu Belarus și în ultima perioadă cu Israel.

Asta ca să nu mai amintim doza mare de șansă care ne-a salvat în câteva momente cheie.

Da, așa este. Însă șansa, ghinionul fac parte din joc. Nu e niciun păcat să fii norocos în viață.

Și-a moștenit Edi Iordănescu tatăl la acest capitol?

Posibil. Totuși, n-aș face o comparație între cei doi. Pentru că nu e corect să compari loturile avute la dispoziție. Puiu selecționa fotbaliști de la Real, Barcelona, Milan, Chelsea, Tottenham sau Leverkusen, în vreme ce Edi adună și el ce poate, de pe unde poate.

S-o luăm pe rând, cum anticipați că va fi sâmbătă seară, cu Israel?

Păi, eu sper să se încheie calificările pentru noi o dată cu acest duel. În sensul în care să nu pierdem și să ne procurăm deja biletele pentru Germania.

Avantaj mare pentru noi că nu jucăm la Tel Aviv?

Categoric! Vă dați seama în ce atmosferă ostilă am fi fost obligați să disputăm această confruntare decisivă?

Pe cine vă bazați să aibă o prestație salvatoare?

Pare banal, însă doar jocul de echipă ne poate salva. Oricum, nu mai avem mari individualități, chiar dacă un Stanciu, de exemplu, poate face diferența printr-o execuție.

Dacă iese prost cu Israelul, mai avem o ultimă șansă, acasă cu Elveția.

Nu, nu, nu! Nu vreau să ajungem să depindem de această partidă!

"A fost singura pată pe cariera mea"

Elveția nu e un nume care să vă provoace prea multe amintiri plăcute.

Aaa, știu la ce vă referiți...

Acel 1-7 de pomină, din urmă cu mai bine de o jumătate de secol. S-a întâmplat tot în niște preliminarii Euro.

Nici nu doresc să mai pronunț acel scor, a fost singura pată neagră pe cariera mea de jucător!

Nu vreau să răsucesc cuțitul în rană, însă cum a fost posibil? În tur, bătuserăți Elveția clar, 4-2, ați și marcat un gol atunci. Iar cu două luni înainte de dezastrul de la Zürich, ați învins Franța chiar la Paris, 2-1!

Da, în ceea ce a rămas și până astăzi unicul succes românesc pe teren francez. Revenind la ce a fost la Zürich, efectiv nimeni nu-și poate explica. Vă dați că am vorbit pe tema asta de sute, de mii de ori. Nimeni nu are o explicație logică.

"Nu știu ce ne-a dat doctorul, dar am fost toți <morți>. Toți!"

S-a vorbit de o medicație greșită. Doctorul naționalei ar fi vrut să vă dea ceva care să vă sporească vitalitatea, doar că a greșit proporția, iar întăritoarele au avut efect invers.

Am auzit și eu varianta respectivă, chiar Mircea Lucescu parcă a amintit ceva în sensul ăsta. Din păcate, dacă atunci nu s-a aflat nimic, după atâta amar de ani nici nu se va mai afla. Cert e un singur lucru: toți cei care am fost pe teren atunci am prins o zi execrabilă. Absolut toți! De obicei, se mai întâmplă să joace prost 2-3, uneori chiar 4-5, hai 6, însă toți?!?

Partida aceea a reprezentat și ultima dumneavoastră apariție sub tricolor. N-ați mai fost convocat ulterior, deși aveați doar 30 de ani, iar la Petrolul ați continuat să marcați pe bandă rulantă.

Da, ce să mai zic?! Probabil că eu am fost vinovatul principal...

"Să nu ne amăgim, succesele cu Andorra și Belarus înseamnă infim"

Revenind în actualitate, un ultim gând despre campania asta?

Și dacă ne calificăm, să nu ne amăgim! Victoriile cu Andorra și cu Belarus nu înseamnă mare lucru și nici nu rezolvă gravele probleme ale fotbalului românesc. Până nu vom reforma întregul sistem, boala nu se va vindeca.

Am zis că e ultima întrebare, dar mai adaug una: ce înseamnă reformarea sistemului, în viziunea dumneavoastră?

Să avem o Academie de copii și juniori ca a lui Hagi în fiecare județ! Sau, hai, măcar una la două-trei județe. Să nu mai așteptăm salvarea de la niște străini anonimi aduși din ligile a 4-a sau a 5-a din Franța, Belgia sau mai știu eu de unde. Nu am nimic cu străinii, sigur că fiecare are dreptul de a munci unde vrea, însă fotbalul autohton nu va progresa în veci câtă vreme fiecare echipă are aproape jumătate din lot format din submediocri transferați din cine știe ce interese!

În zilele de după acel eșec îngrozitor, am vorbit cu Piști Covaci, care era secundul lui Oană, să facem ceva ca să aflăm adevărul din spatele evoluției noastre catastrofale. Din păcate, cred că nu s-a dorit, astfel că rușinea a rămas pe seama noastră, a fotbaliștilor Mircea Dridea

Drăgușin îmi place mult, se vede că evoluează la un nivel bun într-un campionat foarte bun. Și îmi mai place că Edi a găsit o formula de start cât de cât stabilă, practic 7-8 oameni îi regăsim mereu în primul 11 Mircea Dridea

Din nefericire, de ceva ani, la noi fotbalul mai mult se vorbește și mai puțin se joacă. Da, Constituția dă dreptul fiecăruia să deschidă gura, însă puțină decență n-ar strica Mircea Dridea

Ce s-a întâmplat în mai 1967

Campionatul European, faza preliminară

Zürich, 24.05.1967

Elveția - România 7-1 (3-0)

Au marcat: Künzli (12', 67'), Quentin (15', 32'), Blättler (46', 59'), Odermatt (63') / Dobrin (70')

Elveția: Kunz - Tacchella, Perroud, Michaud, Pfirter - Odermatt, Bäni, Dürr - Künzli, Blättler, Quentin. Selecționer: Alfredo Foni

România: M. Ionescu (Petrolul) / 46' Datcu (Dinamo) - C. Popa (Dinamo), I. Nunweiller (Dinamo), D. Nicolae (Steaua), M. Mocanu (Petrolul) - V. Gergely (Dinamo), Dobrin (FC Argeș) - Pârcălab (Dinamo), M. Dridea (Petrolul), I. Ionescu (Rapid), M. Lucescu (Știința București). Selecționeri: Ilie Oană și Ștefan Covaci

Stadion: Hardtum. Spectatori: 30.000. Arbitru: Michel Lacoste (Franța)

Clasament final grupa 6

1. Italia 6 5 1 0 17-3 11p

2. România 6 3 0 3 18-14 6p

3. Elveția 6 2 1 3 17-13 5p

4. Cipru 6 1 0 5 3-25 2p

Rezultatele înregistrate de România: 4-2 și 1-7 cu Elveția, 7-0 și 5-1 cu Cipru, 0-1 și 1-3 cu Italia

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.