“Mi-au rămas în suflet imaginile din România”. Ilie Dumitrescu, eroul meciului dintre România și Argentina, de la CM 1994, dezvăluie ce a trăit în SUA

Am revăzut meciul aseară, după mulți ani. Am remarcat cât de determinat ați fost. Ați fost decis să faceți un meci mare?

A fost o încărcătură fantastică. Vorbim despre un meci la cel mai înalt nivel. S-a văzut că, la nivel personal, eram montat. Nu reușisem să fac diferența la turneul final. Îmi doream foarte mult să-mi pun amprenta pe jocul echipei naționale, iar aceea a fost ziua în care s-au aliniat toate planetele. Încă de la încălzire aveam sentimentul că o să fac ceva deosebit pentru națională. După primul gol am simțit că voi face un meci mare.

Unul dintre puținele meciuri ca atacant. Care a fost argumentul lui Iordănescu?

Am aflat că voi juca poziția asta, 9 fals, cu o seara înainte de meci. M-a chemat la 12 noaptea și mi-a spus că o să joc vârf. Mi-a dat toate informațiile pe care le avea despre fundașii centrali adverși. Înainte să plec l-am întrebat de ce vrea să joc acolo, la cel mai important meci. Și mi-a amintit că în ’94 am avut un turneu, cu selecționata divizionară, în care am jucat cu Hong Kong, Statele Unite și Coreea de Sud. Pentru că Radu Niculescu se accidentase, în pregătire, am fost atacant. Și am dat toate golurile naționalei, cinci. Deci mă descurcam pe acel post, iar Iordănescu știa. El era foarte calculat, iar eu am avut încredere.

Știați să Islas stă puțin ieșit din poartă la loviturile libere laterale? A fost o decizie de moment modul în care ați lovit mingea?

Înainte de meci, la antrenament, Hagi și Iordănescu mi-au zis că, dacă avem lovitură liberă din stânga, un grup de jucători va ataca colțul scurt, iar eu dau la poartă, la colțul lung. Voiam să lăsăm impresia că centrez. Am lovit-o bine, s-a dus în plasa laterală. Sentimentul a fost de nedescris.

Pasa genială a lui Hagi, de la golul doi, a fost la fel de frumoasă ca atingerea extrem de rafină a dvs. Ați avut timp să-l vedeți pe Islas, care ieșea din poartă, sau a fost doar instinct?

Acțiunea e purtată de Dan Petrescu, Lupescu, Hagi, apoi finalizez eu. Pasa lui Hagi e cam 99% din gol, perfectă, dată pe poziție viitoare, șutată, așa că nu mi-a mai trebuit preluare, doar am pus latul ca să așez mingea. Am atacat spațiul liber și am finalizat delicat, pe lângă Islas. A fost instinct pur, în ziua aceea mi-au ieșit aproape toate.

Care a fost atmosfera de la pauză? Ce sfaturi v-a mai dat Anghel Iordănescu?

Nu mai țin minte exact ce mi-a spus domnul Iordănescu, dar îmi amintesc foarte bine că m-a certat Hagi. Mi-a zis că puteam să scot un penalty. Am săltat mingea peste Islas, și am vrut să fug ca s-o bag în poarta, dar un fundaș a degajat. Dacă aș fi căzut, când m-a lovit Islas, poate primeam. Hagi știa că pot mai mult, deși dădusem deja două goluri. Era antrenorul nostru din teren. N-am zis nimic, doar l-am ascultat. Poate nu a mai fost supărat după ce i-am dat pasa de gol (n.r. - râde).

La golul trei nu-mi explic cum l-ați văzut pe Hagi? Sau doar nu ați vrut să-i pasați lui Selymeș?

Eu m-am folosit de demarcarea lui Selymeș, pentru că a tras un om după el. Așa că mi-a dat timp să trag mingea cu talpa, după ce alergasem 40 de metri. Cu vederea periferică am văzut un tricou galben, dar nu știam că e Hagi. Am întârzita pasa cât am putut, ca să poată avansa. A susținut bine faza, a venit perfect la finalizare. El a dat gol cu dreptul, iar eu am dat cu stângul.

S-a tras un șut la fiecare 2,5 minute, iar Batistuta a avut zece. Am avut și un pic de noroc per total?

Fără noroc nu se poate. Mai contează și șansa. Dar a fost un meci în care am mai avut situații de gol. A fost o partidă deschisă, pe contre. Noi puneam probleme. Când intram în posesia mingii, ne cam judecam adversarul.

După 3-2, ați simțit vreo secundă teamă?

Iordănescu a gestionat foarte bine sfârșitul de meci. M-a schimbat și pe mine și pe Hagi. A băgat jucători mai defensivi. Eu nu am simțit că se mai poate întâmpla ceva. Eram o echipă matură, care știa cum să închidă meciuri.

Hagi spune că aveam echipă de campioni mondiali. Fără eroarea lui Prunea, eram în semifinale. Puteam trece de Brazilia?

Noi am reușit mereu meciuri bune și cu Argentina și cu Columbia. Cu echipele sud-americane, în general. Eram o echipă care se apăra grupat, care acopeream bine zonele, și plecam foarte bine pe contraatac. Aveam viteză, Răducioiu, eu, Hagi și eram bine sprijiniți de cei din linia a doua. Păcat că nu am ajuns să jucăm cu Brazilia.

S-au luptat echipe mari pentru semnătura dumneavoastră, după Mondial?

Am avut oferte de la Inter, Atletico Madrid, Koln, dar am mers la Tottenham. Se ducea și Gică Popescu acolo, așa că i-am ales pe ei. Poate mi-ar fi plăcut și la Inter, dar nu regret.

O amintire dragă de după meci?

A doua zi am primit imagini cu ceea ce se întâmplase la București. Mi-au rămas în suflet. Lumea care era pe străzile din România. Bucuria pe care le-o făcusem.

Citește și

Ziua când Ilie a fost "maradonian"! Cristian Munteanu îți spune cum au trăit milioane de români meciul care a scos toată țara în stradă: România - Argentina 3-2, de la CM '94

Ziua când Ilie a fost "maradonian"! Cristian Munteanu îți spune cum au trăit milioane de români meciul care a scos toată țara în stradă: România - Argentina 3-2, de la CM '94

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!