Editorial Remus Răureanu: ”Mircea Lucescu, Dumnezeul nostru”

Lucescu a contrazis o afirmație dintre cele mai cunoscute ale sale. Nu e adevărat, valoarea unui antrenor nu este egală cu a ultimului rezultat. Parcursul pe care l-a înregistrat naționala în cel din urmă mandat al lui nu este, în niciun caz, definitoriu pentru cariera unui tehnician ale cărui pasiune și putere de a munci au fost la un nivel neomenesc.

Mircea Lucescu, Valentin Ceaușescu și Sir Alex Ferguson

Mircea a ignorat propria condiție medicală, chiar si riscul cunoscut de a-și periclita viața, doar pentru visul de a reveni cu echipa națională în Americi și pentru a semna astfel o încheiere magnifică pentru legenda al cărei subiect este.

A fost o ultimă manifestare a ambiției nemăsurabile care l-a purtat pe Lucescu într-o viață în care el a răzbit împotriva tuturor calculelor. Un copil din Apărătorii Patriei, sărac lipit, a jucat la un Campionat Mondial, a luptat ca antrenor cu Steaua familiei Ceaușescu și cu Sir Alex Ferguson într-un clasament al celor mai medaliați tehnicieni din istorie. E un scenariu neverosimil chiar și într-o operă de artă. Rocky antrenându-se într-un abator cu hălcile de carne avea condiții foarte bune în comparație cu armele cu care a pornit la drum Lucescu.

Un self made man, Lucescu

Ambițios din cale afară, Mircea a fost un ”self made man”. S-a crescut, s-a educat și s-a înarmat singur treptat, inclusiv cu o adaptabilitate maximă. El a putut să gestioneze relații cu: Miliția și Securitatea comuniste, familia Ceaușescu, oligarhul controversat și extrem de puternic Rinat Ahmetov, bașkani turci, fotbaliști capricioși de care alții se fereau, așa cum au fost Lupu, Sergen.

Cum s-a descurcat? Nu a fost numai adaptabilitatea, ca termen general valabil nonstop. Lucescu a fost un om blindat de informații, de cunoștințe, o personalitate cu o cultură foarte bună și cu interese în multe domenii.

Mircea nu era de tipul lui Hagi, care îl prinde pe un cunoscut în avion și până la aterizare îi vorbește numai despre fotbaliști și despre sisteme. Lucescu era interesat de artă, de politică.

Pisa, Brescia, Reggiana au retrogradat din cauza lor, nu din cauza lui Lucescu

L-am întâlnit în 2020, când pandemia izbucnise deja. Nu existase vreo relație reporter-antrenor, mai vorbisem cu el o singură dată, la telefon, când mă sunase să-mi spună că nu era corectă o știre în care pomenisem că retrogradase de cinci ori pe parcursul carierei, de patru ori în Italia și o dată cu Corvinul. Tonul lui nu fusese unul agresiv, îmi povestea despre cum loturile Pisei, Bresciei, Reggianei fuseseră slăbite în verile dinaintea sezoanelor în care aveau să pice în ”B”. Resursele nu-i permiteau să facă mai mult. Chiar dacă îmi reproșa, de fapt, știrea pe care o publicasem, discuția mi-a făcut plăcere. Pentru că Lucescu fusese un supererou din copilărie. Dinamovist fiind, când am citit în Sportul Românesc că Dinamo avea să joace un amical cu Brescia îmi imaginam că gata!, după un asemenea amical ”câinii” vor deveni formidabili și vor mătura totul prin campionatul nostru, o vor bate, în sfârșit!, pe Steaua. Nea Mircea nu era om, pentru mine era un personaj de basm. Era începutul anilor ‘90.

Care a fost mai rea în anii ‘80: Steaua sau Dinamo?

Revin la întâlnirile din 2020, că au fost două de câte patru, cinci ore urmate de discuții telefonice. Lucescu tocmai avusese cancer la prostată, suferise o operație și era vindecat. Rămăsese speriat, am realizat că vorbea mult despre medici, despre boli. Îi propusesem un interviu despre gradul în care Steaua și Dinamo influențau rezultatele din anii ‘80 grație puterii de care ele beneficiau în afara terenurilor. A acceptat, în prima convorbire telefonică: ”Dar nu, nu putem vorbi la telefon, sunt foarte multe de spus, trebuie să ne întâlnim!”.

Am stabilit detaliile și am mers la interviu alături de Dan Udrea. Eram colegi la Gazeta Sporturilor în momentul acela. După prima întâlnire, Lucescu l-a sunat pe Ovidiu Ioanițoaia, bănuitor: ”De ce Remus a venit și cu Dan Udrea? Ce urmăresc?”.

Tot ceea ce urmărisem fusese să obținem un interviu cât mai bun, iar Udrea fiind un ziarist foarte bun avea să facă interviul mai bun. Doar așa socotisem, dar instinctul i se activase supraviețuitorului Lucescu, un om de mare succes care pornise ca un ”underdog” mereu în alertă, mereu gata să atace, să se apere, să se informeze ca să nu aibă parte de surprize. Ioanițoaia i-a garantat pentru noi și a mai urmat și o a doua întâlnire acasă la familia Lucescu.

Mircea Lucescu ar câștiga Cupa Campionilor Europeni cu Dinamo! Nimeni nu mă poate convinge că nu!

Doamna Neli ne-a servit cu fursecuri și cu cafea pe mica terasă din curte, la o măsuță la care antrenorul ba ne povestea cât de greu îi fusese să-i țină piept familiei Ceaușescu care călca totul în picioare pentru Steaua, ba avea comentarii despre politică externă, despre artă.

Aveam să plecăm de acolo extenuați și uimiți și eu, și Dan. În cazul meu nu mai era vorba despre iubirea din copilărie pentru Lucescu, omul chiar era un gigant! Nu-mi venea să cred că putea exista așa ceva!

”Câți ani aveți? Să mergeți să vă controlați anual! După patruzeci de ani e neapărat!”. Știa totul despre cancerul de prostată, era clar că boala îl alertase foarte tare, chiar dacă trecuse. Chiar și așa, încă îngrijorat, nu-și pierduse deloc cheful și încrederea în valoarea lui: ”Acum, dacă preiau o echipă, în scurt timp o fac să joace foarte bine!”.

Îmi imaginam că orice era posibil. Doamna Neli ne mai aducea niște fursecuri și-l întrerupea, ceea ce îl enerva. Reamintindu-mi nici nu știu care era anotimpul, cum era vremea. Ar fi ușor să caut data și să-mi dau seama. Dar nu vreau să apelez la Google. Există destule surse despre Mircea Lucescu pe Google. Eu l-am iubit, l-am idealizat și l-am întâlnit, nu am nevoie de inteligență artificială, de motoare de căutare ca să știu cine a fost Lucescu. Nu a fost om, a fost un personaj de basm care și acum, dacă ar apărea, ar prelua-o pe Dinamo și ar face-o să fie cea mai bună echipă din lume.

Citește și

Legenda lui Dinamo deplânge moartea lui Mircea Lucescu: ”S-a pus capăt acestui șir lung de amintiri plăcute”

Legenda lui Dinamo deplânge moartea lui Mircea Lucescu: ”S-a pus capăt acestui șir lung de amintiri plăcute”

Gazzetta dello Sport, reverență pentru Mircea Lucescu: ”Nikola Tesla al fotbalului. Prea modern pentru epoca lui”

Gazzetta dello Sport, reverență pentru Mircea Lucescu: ”Nikola Tesla al fotbalului. Prea modern pentru epoca lui”

Edi Iordănescu, mesaj devastator după moartea lui Mircea Lucescu: ”Sunt realmente zguduit!”

Edi Iordănescu, mesaj devastator după moartea lui Mircea Lucescu: ”Sunt realmente zguduit!”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google