Interviu emoționant cu Bănel Nicoliță! În lacrimi la microfonul iAMsport.ro: "N-am știut ce-i ăla brad, ziceam că a venit Moșul doar ca să nu râdă lumea de mine"

Salut, Bănel! N-ai rămas departe de fotbal și te ocupi de școala ta acum.
Salut! E clar că acest proiect este foarte important pentru mine. Am început de jos și am depășit deja un an și ceva, timp în care am adunat 90 de copii. Au crescut mult și rezultatele au venit. Am grupele de 2016 și 2017, unde am avut 15 meciuri din care am adunat 13 victorii și 2 înfrângeri. La fel am avut și la grupele de 2015 și 2013. Mă bucur foarte mult! Doar la 2011 și 2014 n-am găsit copii foarte talentați, dar muncim și la anul voi pune și aceste grupe la punct.

Cât de importante sunt rezultatele la nivelul lor de vârstă?
Important pentru mine este ca un copil să învețe să lovească mingea și să alerge cât mai corect. Rezultatele sunt mai mult pentru părinți. Pentru noi, ca școală, e important să câștigi pentru moralul copiilor. Să câștigi și să vezi în ochii lor fericirea. Important e să-i obișnuiești cu atmosfera din jocuri. Am părinți foarte nebuni, în ideea în care vin și încurajează copii la partide cu tobe, cu artificii și altele. Mă bucur pentru părinți că au înțeles cât de greu este acest sport. Nu e ușor nici pentru mine și nici pentru ei, însă dacă muncim împreună copilul va reuși. E important ca ei să nu strige după copil să facă stânga sau dreapta! E bine că-și lasă copiii la antrenament în mâna unui om care a jucat fotbal, care iubește fotbalul.

Bănel Nicoliță: "Mi-am făcut școală de fotbal după un mesaj pe TikTok"

Cum ai decis să-ți faci școala de fotbal?
Ideea a fost foarte nebună! Mă apucasem de TikTok. La un moment dat, intră cineva pe profilul meu și-mi spune de ce n-aș face o școală de fotbal. Mi-a spus în acel mesaj că trăiesc fotbalul și că-l iubesc. Mi-a mai spus: „Ai mers la Făurei și ai investit nebunește și ți-ai pierdut banii”. Apoi, la final, mi-a sugerat să-mi fac o academie în care să cresc copii și să-i ajut să se facă fotbaliști.

Un mesaj pe TikTok?
Da! Am stat și m-am gândit în acea seară. Apoi, împreună cu prietena mea, ne-am hotărât în următoarea lună să facem site-ul și ce mai e nevoie. Să dăm anunț că facem școala de fotbal „Bănel Nicoliță”. Îi mulțumesc acelui om că m-a trezit și m-a influențat să fac această școală, care mi-a schimbat foarte mult viața. La Făurei mi-am dorit să cresc și să aduc copii cât mai sus, să-i ajut să nu apuce alte drumuri. Mai bine să vină la sport, care înseamnă muncă, disciplină și seriozitate.

E un brand Bănel Nicoliță din ce vezi în jurul tău?
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea să fiu foarte iubit de oameni. Am muncit mult să ajung să fiu iubit. Am fost extrem de serios în tot ceea ce am făcut. Cât am fost fotbalist mi-am văzut doar de fotbal. Nu m-a interesat distracția, iar oamenii au apreciat. Când aveam antrenament eu mai rămâneam două ore suplimentar. Asta înseamnă că omul Bănel a muncit enorm! N-a fost talentat, dar a fost muncitor.

Un lucru simpatic la tine este că te opresc pe stradă dinamoviștii și rapidiștii.
Sunt mulți oameni care mă iubesc indiferent de echipele pe care le simpatizează. Sunt mulți dinamoviști și rapidiști care-l apreciază pe fostul jucător Bănel Nicoliță, care intra pe teren și dădea totul. Am avut respect față de galeriile adverse, nu le-am înjurat sau criticat. Mi-am văzut doar de echipa mea și de jocul meu. Nu refuz rapidiștii care vin să facă poze cu mine pentru că acei oameni mă respectă pentru ceea ce am făcut eu în fotbal.

Bănel Nicoliță: "N-am știut cum e să ai brad în casă sau cadouri"

Cum erau sărbătorile pentru Bănel?
Situația mea financiară nu-mi dădea să am ceva extraordinar! N-am știut ce înseamnă să ai un brad în casă până la 16 ani, un cadou sub brad, n-am știut ce înseamnă să vină Moș Crăciun la mine. Au fost lucruri foarte dureroase, dar am fost un om puternic. Mi-a fost greu să privesc alți copiii, care veneau la școală sau cu care ieșeam pe stradă... Îmi spuneau că la ei a venit Moșu' și eu știam că la mine n-a venit. Mă întrebau și pe mine dacă a venit Moș Crăciun, iar eu le spuneam că a venit și la mine. Asta ca să nu mă fac de râs sau să pic într-o situație penibilă.

Mimai fericirea!
Încercam să râd și să zâmbesc, iar gândul meu era că într-o zi voi deveni cineva și atunci îmi voi oferi singur cadouri. La fel și pentru familia mea. Când am ajuns în Liga a 2-a, mi-am permis să am banii mei, să ofer cadouri din banii mei părinților, să le iau ceva de sărbători.

Cât de mult urai acele zile în care știai că prietenii tăi au brad și cadouri?
Am fost tot timpul un om modest. Am fost omul care s-a gândit că-i va veni și lui rândul la fericire. Nu am fost acea persoană invidioasă. Am trăit doar prin felul meu de a fi pozitiv. Am crezut în Dumnezeu și-n șansa mea că într-o zi voi fi cineva. Am avut un drum greu. Foarte mulți oameni n-au crezut că voi ajunge cineva. Am fost doar eu cu mine și cu Dumnezeu, care mi-a arătat drumul cel bun. Atunci am putut să reușesc doar prin nebunia, modestia, speranța și credința mea.

Toți te vedeau cum ești.
Copiii mă apreciau mult pentru faptul că eram un fotbalist bun. Veneau pe la mine pe acasă, mă căutau pe mine sau pe mama. Întrebau toți unde e Bănică, Bănel nu-mi spuneau atunci. Mama le arăta că sunt în casă. Mă chemau cu ei și îi băteam pe toți din Făurei. Pe mine nu m-a bătut nimeni la fotbal în clasele I-IV! Pe toți îi băteam și, dacă eram clasa I, îi băteam pe ăia de a IV-a. Ambiția a fost principalul meu atu!

"Copiii mă priveau altfel pentru că eram rrom și mă îmbrăcam prost"

Fotbalul a fost refugiul tău la problemele din copilărie. Prin fotbal îți câștigai respectul.
Da! Deoarece copiii mă priveau altfel pentru că eram rrom, pentru că mă îmbrăcam prost. Eram privit foarte rău, dar le-am câștigat încrederea prin fotbal. Le-am arătat disciplină și modestie. Nici la școală nu deranjam orele. Învățătoarea mea, Dumnezeu să o ierte!, m-a ajutat mult în cariera de fotbalist. Și-n momentele grele de la școală mă lăsa să plec la antrenamente și asta a contat pentru mine.

Te-a înțeles, nu?
Îmi dădea posibilitatea să stau doar 2 ore la școală, apoi să plec la antrenamente. Nu orice învățător acceptă ca elevul să plece. Chiar și copiii întrebau de ce plec eu și ei n-au voie. La un moment dat le-a spus: „Că băiatul ăsta este un copil sărac și crede în visul lui. Hai să-l ajutăm! Ați văzut când mergeți cu el la fotbal câștigați și sunteți mândri că școala voastră îi bate pe toți”.

Cine te cunoaște știe că ești foarte apropiat de familia ta, de mama ta. De câte ori ți-ai văzut mama plângând?
De multe ori. Nu vreau să vorbesc... Am lacrimi în ochi și știu cât de dură a fost viața pentru ea și pentru mine. Am încercat tot timpul să-i ofer toată dragostea și toate lucrurile frumoase ca să nu-i lipsească nimic. Azi am fost acasă și am tăiat porcul. Ceva mai frumos nu există! Să-ți vezi frații, nepoții, să-ți vezi mama fericită. Când își taie carnea și-și pune acolo în oală și apoi vine cu mămăliguță și cu brânză. Cred că e cea mai mare bucurie care poți să o ai.

Ce o durea cea mai mult pe mama ta că nu-ți poate oferi?
Avea tot timpul suferințe! Ea se hrănea doar cu noi! Își dorea ca noi să nu ducem lipsă de nimic. Era în stare să muncească și de Crăciun, doar să ne ofere nouă posibilitatea de a nu duce lipsă de ceva pe masă. Pentru asta toți frații am rămas lângă ea. Știți că tata a plecat de acasă și niciunul din frații mei n-a plecat cu el. Asta pentru că mama a fost pentru noi și tată, și mamă, și frate. A fost femeia care ne-a oferit educație, dragoste, cât a putut și ea. A îndurat foarte mult să ne crească, a îndurat multe…

Ai lacrimi în ochi.
Nu vreau să divulg lucruri din viața ei cu tata pentru că e dureros. Am ajuns și eu mare și se mai uită și copiii mei. Nu vreau să le dau ceva… Mi-e foarte greu să povestesc. Îmi aduc aminte cât de grea mi-a fost copilăria și cât de greu i-a fost mamei să ne facă pe noi fericiți.

Familia ți-a fost aproape indiferent că ți-a fost greu sau ți-a fost ușor, mai puțin unii oameni pe care i-ai considerat prieteni. Mai crezi în prieteni?
O să vă povestesc puțin… Când am căzut… Asta nu înseamnă că nu mai eram…Când m-am văzut rănit, supărat și căzut, dar ea (n.r. mama) a plâns lângă mine. A suferit zi de zi și eu nu i-am arătat că sunt supărat. I-am arătat că sunt bine. Mama știa că eu prin echipa de la Făurei mă hrănesc. Știa că prin lucrul pe care-l fac am o fericire.

Vedea din nou bucuria...
Mă vedea fericit că jucam acolo și investesc. Numai un nebun ca mine putea să aducă toată echipa să mănânce la ea acasă, să doarmă la ea acasă, în intimitatea ei, în hainele ei. Hahaha! Nu s-a ferit niciodată să primească pe cineva. Nu s-a dat niciodată la o parte să facă ceva de mâncare pentru oameni străini. A încercat să le ofere chiar dacă nu-i cunoștea. Atât timp cât mă vedea pe mine că sunt fericit…

"Nu mai cred în prieteni. Sunt acolo doar când ai ce să le oferi"

Mai crezi în prieteni azi?
Din păcate, nu! Dar am învățat din această lecție de viață. Nu sunt singurul om care a căzut. Prietenii sunt atunci când ești sus, ești cineva și ai bani. Când le oferi bani, mese și tot felul de atenții. În momentul când nu le mai oferi asta, deja îți întorc spatele. Atunci când cazi, nu te mai cunosc și uită ceea ce ai făcut pentru ei. Am trăit-o, am simțit-o. Nu-mi mai doresc să trăiesc asta încă o dată! De asta sunt acum mai controlat și umblu singur. Și la o narghilea sunt mai mult singur sau cu familia. Sunt foarte puțini prieteni acum. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a scos în față niște oameni minunați după ce am căzut!

Câți prieteni mai ai?
Sunt puțini, iar unul dintre ei este nașul meu Auraș, care la orice oră i-am cerut ceva, el mi-a dat. Niciodată nu mi-a spus să-i dau înapoi! Mai sunt oameni cărora nu pot să le dau numele și le mulțumesc pentru că au fost lângă mine. Aceștia mă ajută cu școala mea ACS Bănel Nicoliță să cresc și școala să ajungă printre cele mai bune. Nu este ușor și le mulțumesc oamenilor care au venit lângă mine, sponsorilor. Mai am și copii care au probleme financiare aici și eu trebuie să vin cu ceva în plus pentru ei pentru că și eu am fost în aceeași situație. Dacă eu am posibilitate, de ce să nu-i ajut?

Care a fost momentul în care te-ai simțit singur după tot ceea ce ai avut?
Cel mai greu a fost momentul în care n-am mai avut nimic. Absolut nimic! A trebuit să merg vreo 15 km pe jos, să plâng, să îndur. Am spus: „Sunt Bănel. Un om care a îndurat foarte mult la viața lui. Nu trebuie să-mi fie frică de sărăcie pentru că o cunosc și eu pe ea. Depinde doar de mine dacă pot să trec peste acest moment din viața mea. Dacă voi face asta sunt un învingător”.

Pofta de viață ți-ai pierdut-o vreodată?
Nu! Am rămas cu aceeași credință în Dumnezeu. Niciodată nu l-am dat la o parte. Chiar dacă am căzut, am spus că merit asta pentru că nu mi-am ascultat instinctul și m-am luat după oameni pe care n-ar fi trebuit să-i ascult.

"500.000 de euro am avut cel mai mult în cont"

Mai știi câți bani ai avut cei mai mulți în cont?
Când m-am lăsat am avut 350.000 de euro în cont și ceva proprietăți.

Dar cei mai mulți bani pe care i-ai avut?
Cred că 500.000 de euro și proprietăți. Am investit în proprietăți pentru că era cea mai sigură sursă. Am învățat de la foștii colegi că cel mai bine este să investești în imobiliare pentru că acolo nu poți pierde. Mai poți să pierzi la un apartament 3-5 mii de euro, dar nu o sută de mii.

Ai făcut tot ce ai putut în cariera de fotbalist?
Da! Îți spun sincer pentru că am dat totul pentru fotbal. Regret am doar că nu mi-am ascultat instinctul și n-am semnat cu FC Nantes. Acolo a fost greșeala carierei mele pe care o regret tot timpul. Mă simt vinovat! Indiferent de impresarul pe care l-am avut, nu trebuia să mă iau după el nicio secundă. Trebuia să semnez! Acel om se ruga de mine cu contractul pe masă așa cum stai cu mine acum. Am stat 3 luni de zile, zi de zi. N-am vrut să semnez! Uneori e bine să te gândești doar la tine și nu la alții.

Întotdeauna ai fost alături de galerie și de fani. A fost vreodată un moment pe care n-ai putea să-l uiți?
Chiar dacă am căzut, suporterii au fost întotdeauna lângă mine. Mi-au dat energie! Îmi spuneau: „Nu-i nimic. Știm că ești un jucător care ai dat totul pe teren și să nu renunți niciodată la viața ta”.

De câte ori ai plâns pentru fotbal?
De foarte multe ori! Au fost meciuri în care pierdeam și plângeam. Mă închideam singur în casă și plângeam. Nu vorbeam cu nimeni și sufeream foarte mult. Nu-mi plăcea să pierd! Indiferent cu cine joc, fie că e mama, fie că e tata, fie că sunt frații mei, îmi place să câștig.

Spune-mi un moment din carieră de care râzi tot timpul atunci când îți aduci aminte!
Când m-am dus la viza medicală și am venit de-o eleganță ieșită din comun. Toți colegii erau în trening și eu eram la costum cu pantaloni de stofă, geacă de piele lungă. Era cu două mărimi mai mare pentru că era a fratelui meu și i-am spus că vreau să dau bine. Nu mi se vedeau nici mâinile! Hahaha! Când am venit acolo, toți își dădeau coate!

S-a râs acolo?
Au încercat să mascheze puțin. Apoi mi-am dat și eu seama că râdeau de mine. A fost cel mai tare când m-am dus și am dat proba pe bicicletă. Eram în pantofi și pantaloni de stofă, cămașă și geacă de piele. Îmi spune femeia de acolo că trebuie să dau proba. Eu nu puteam că eram în pantofi. Hahaha! Îmi spune: „Domnu' Nicoliță, dă-ți hainele jos și vino să dai proba!”.

Te-au dezbrăcat!
Da, la pielea goală! Mi-am dat cămașa și haina jos și pantalonii! Hahaha! Dă-i, dă-i, dă-i! Voiam să arăt că pot și am forță! Era o probă fizică și era să rup bicicleta. Hahaha!

Când ți-ai dat seama cine e Gigi Becali și ce poate?
E un om deosebit și datorită lui există fotbalul românesc. Nu spun asta pentru că am jucat acolo. A investit bani și a creat emoții pentru suporteri, pentru români. Nu toți riscă să investească atâția bani. 'Nea Gigi n-a ținut cont de nimic și a investit milioane în fotbal.

Pe tine când te-a uimit? Prima dată când ai ajuns acolo?
Când am ajuns la Steaua (n.r. FCSB) băgasem capul în pământ și-mi era rușine să-l ridic. Știam de la televizor cine-i 'nea Gigi și cum e ca om. Nu știu dacă am scos două cuvinte. M-a întrebat: „Ce faci, Bănele? Tată, vreau să fii aici numărul unu, peste Florentin Dumitru!”. I-am spus și eu că am venit să dau totul și că mi-e frică doar de Dumnezeu. El mi-a spus: „Bravo, tată! Ai credință”. Când am venit la Steaua erau cei mai buni jucători: Florentin Dumitru, Diniță, Oprița. Foarte greu a fost! Am luptat și am crezut în șansa mea. Am demonstrat că merit și de atunci n-am mai ieșit de acolo.

"A venit momentul FCSB-ului"

FCSB a acumulat destul de multe puncte. Îi vezi campioni în acest an?
Mi-aș dori! Sunt opt ani în care am suferit. Au pierdut numai în ultima etapă campionatul. A venit momentul nostru și vom vedea ce va face echipa. Sunt sigur că FCSB poate să defileze în campionat și poate să termine la un număr mare de puncte față de următoarea formație.

Lupta cu cine o vezi?
O văd cam în patru formații: FCSB, CFR, Rapid și Craiova. Cele patru se vor bate până la final pentru că am văzut declarațiile patronilor. Se vor băga bani foarte mulți! Inclusiv domnul Varga își dorește să câștige campionatul, la fel și Rapidul cu domnul Șucu. Vom avea un play-off foarte puternic. Rămâne să ne bucurăm de fotbal și îmi doresc ca FCSB să iasă campioană. Merită prin jocul pe care-l practică, plus că 'nea Gigi a luat deja doi jucători și încet, încet își vor face echipă pentru calificarea în Champions League.

Îți plac achizițiile FCSB-ului?
Da, sunt foarte buni! Phelipe de la Iași e în atac foarte bun. Cel de la Hermannstadt e un mijlocaș central care-mi place. Bagă material! FCSB avea nevoie de un om ca el în acest moment.

Dinamo se salvează?
Mi-aș dori pentru fotbalul românesc. Cu Dinamo e derby-ul adevărat! Pentru fotbalul românesc e bine să rămână echipele de tradiție. Într-un derby cu Dinamo ți se face oricând pielea de găină.

Îi vezi capabili să se salveze?
Va fi foarte greu. Depinde ce achiziții vor face și câți bani sunt disponibili să investească.

Mai degrabă spre ce înclini?
Eu îmi doresc să se salveze. Îmi doresc să rămână în prima ligă pentru că sunt Dinamo, un club de tradiție. Plus că vrem să vedem derby de România!

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.