interviu Cornel Dinu îi dă replica lui Necșulescu: “Dacă mă acuză că n-am caracter servitorul Victoriei și al Moreniului și unicul arbitru din lume care a lovit un jucător în testicule, pentru mine e un compliment”

Declarațiile lui Șerban Necșulescu au fost cu atât mai surprinzătoare, cu cât cei doi au fost prieteni multă vreme, copilărind împreună la Târgoviște.

Acum, tot prin intermediul iAMSport, Mister a ținut să-i ofere o replică. “Eu n-o să mă cobor la nivelul lui, o să fiu elegant, dar nici nu pot să las lucrurile așa.

Din păcate, în România, dacă nu răspunzi, lumea te consideră vinovat”, a explicat gloria lui Dinamo.

Cum mai stați cu caracterul, domnule Dinu?

Doamne, ce am ajuns! Să mă acuze de lipsă de caracter un vasal, un servitor al lui Marin Bărbulescu, al lui Nuță și al lui Ghenoiu! Adică al oamenilor care controlau Victoria și Flacăra Moreni...

V-ați certat în ultima vreme cu Necșulescu? Sau de unde să fi apărut acuzele astea?

Păi, ce să mă cert cu el, că n-am vorbit de aproape 35 de ani! De dinainte de Revoluție. După ’89 să ne fi văzut o dată, de două ori, dar fără să fi dialogat.

Cornel Dinu: “M-a furat de m-a rupt!”

Și atunci ce fel de prieteni sunteți/ați fost?

Pe când eram colegi de liceu în Târgoviște, la “Ienăchiță Văcărescu”, chiar și după, da, am avut o relație de amiciție. Asta a durat până prin ’85-‘86.

Apoi ce s-a întâmplat?

Apoi el a devenit omul lui Bărbulescu și al generalilor despre care am amintit. S-a transformat în arbitrul de casă al Victoriei și al Morenilor, a venit la niște meciuri ale echipelor pe care le-am pregătit în partea a doua a anilor ’80, m-a furat de m-a rupt și aia a fost!

Vă mai amintiți un caz concret?

Sută la sută, nu mai știu exact cu cine jucam. Dar m-a furat ca-n codru și când eram la ASA Târgu Mureș, prin ’87, parcă la un meci cu Dinamo, și când eram la U Cluj. I-am reproșat asta, „nu ți-e rușine, mă, să mă furi chiar pe mine?!”, el s-o fi supărat și probabil că acolo s-a sfârșit prietenia noastră. A ales să-și slujească în continuare stăpânii. A știut cum să se „orienteze”, și-a organizat bine viața.

Însă arbitru slab nu cred că a fost, nu? Din moment ce a fost și pe lista FIFA, a fost delegat inclusiv la o semifinală de Cupa UEFA.

Prost n-a fost, doar că în timp s-a transformat în escroc!

Despre faptul că nu-i recunoașteți meritele lui Eugen Popescu în formarea dumneavoastră, pe motiv că-l invidiați după ce stadionul din Târgoviște a primit numele lui, ce spuneți?

Ce să spun…?! O altă nebunie! Păi, cum să-l invidiez eu pe Eugen Popescu, dacă n-am cerut niciodată ca stadionul să poarte numele meu?! Și nici nu cred că meritam, am jucat la Târgoviște la prima echipă doar un an, un an și jumătate.

Da, dar sunteți cel mai valoros fotbalist pe care l-a dat Târgoviștea.

Nu contează, eu n-am cerut niciodată asta! Eu sunt educat în logica lui Dinamo, niciodată să nu ceri nimic. Dacă meriți, vei primi. Și tata m-a învățat același lucru.

Despre…

Stați puțin, mai am ceva de spus pe tema asta. Am citit că a spus că Eugen Popescu m-a lansat în fotbal. Cu tot respectul pe care i l-am purtat, nea Eugen a fost antrenorul meu doar 6 luni. Pe mine m-au crescut Mișu Ionescu și profesorul Țicușan.

Șerban Necșulescu a spus tot în interviul pentru iAMSport că a avut simpatii steliste, deoarece Ion Alecsandrescu l-a ajutat la examenul de promovare ca arbitru în prima divizie. Acum dumneavoastră susțineți că executa ordinele generalilor din Miliție și Securitate…

Treaba cu ajutorul dat de Alecsandrescu e posibil să fi fost reală. Nea Ion, altfel un conducător cu merite incontestabile, a știut mereu să crească o pleiadă de arbitri de valoare, care ulterior nu uitau ajutorul primit.

Ca să încheiem cazul Necșulescu, mai aveți ceva de adăugat?

Pe mine poți să mă acuzi de multe. Că mai am gura dracului, că una, că alta. Dar că n-am caracter?! Și cine s-o facă?! Unul care a intrat în istoria fotbalui drept unicul arbitru care a lovit un jucător în testicule?!?

"Conducătorii lui Dinamo? Niște impostori!”

Vă referiți la faza cu Tilihoi, de la o partidă Craiova – Victoria?

Exact! Cum e posibil să vorbească în acești termeni despre mine unul care a lovit un fotbalist de la adversara Victoriei, doar ca să le facă pe plac stăpânilor?! De fapt, dacă mă gândesc bine, pentru mine e un compliment când un asemenea oportunist spune că n-aș avea caracter!

Să discutăm puțin și despre actualitate. Șefii lui Dinamo v-au căutat zilele astea, să se consulte cu dumneavoastră în privința noului antrenor?

Nu, nu m-au căutat niciodată.

De ce credeți că nu au făcut-o?

Ei sunt doar niște impostori. Iar impostorii le știu pe toate, nu au nevoie de sfaturile nimănui!

ȘTIRI

Ce s-a întâmplat în conflictul dintre Necșulescu și Tilihoi

Pe 16 iunie 1987, Universitatea Craiova întâlnea Victoria București în sferturile de finală ale Cupei României. Cum învingătoarea fusese stabilită înainte de fluierul de start, clubul Miliției trebuind să ajungă în semifinale, antrenorul oltenilor, Constantin Oțet, a trimis pe teren o formație cu mulți tineri, pentru a-i roda.

A folosit totuși și câteva nume “grele”, printre care s-a numărat și Nicolae Tilihoi. În ciuda dominării, Victoria nu s-a impus în timpul regulamentar și s-a intrat în prelungiri.

În minutul 93, Zare a deschis scorul și totul părea în grafic. Patru minute mai târziu, Octavian Popescu (unchiul actualului FCSB-ist) a șutat în transversală, mingea a căzut pe linia porții (sau dincolo de ea), iar juveții s-au dus să se îmbrățișeze, convinși că au egalat.

Arbitrul Necșulescu n-a validat însă reușita, stârnind furia craiovenilor. S-a creat un meleu, cu Tilihoi în prim-plan. În îmbrâncelile generale, fundașul Universității a vrut să-l calce pe picior pe Necșulescu.

Reacția “fluierașului” i-a lăsat pe toți cu gura căscată: l-a lovit pe Nae cu piciorul între picioare! Atât de violent, încât Tilihoi a părăsit terenul pe targă. Avea să fie ultimul meci al stoperului pentru Craiova Maxima.

Cariera lui Necșulescu

Născut pe 17 iulie 1946, Șerban Necșulescu a jucat fotbal la nivelul diviziilor inferioare, la Metalul Târgoviște, la Tractorul Brașov și la CSU Brașov, iar la 27 de ani a decis să renunțe la cariera de fotbalist și să devină arbitru.

În prima ligă a urcat la începutul anilor '80, iar în 1983 a primit ecusonul FIFA. Spre finalul deceniului 9 al secolului trecut a activat ca președinte la FC Olt Scornicești.

După Revoluție, a condus mai multe cluburi din județul Dâmbovița și a activat în AJF-ul local.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!