exclusiv Interviu cu Vlad Mureșan, ultimul român care a antrenat la seniori în fotbalul din SUA: ”MLS începe să devină un soi de mafie a fotbalului american”

De-a lungul timpului, mai mulți fotbaliști români au îmbrățișat cu ardoare conceptul visului american. De la Mircea „Gil” Mărdărescu - care a împărțit vestiarul echipei New York Cosmos cu cel supranumit „O Rei” Pelé, Alex Zotincă, primul jucător român din Major League Soccer, competiție înființată în anul 1996 - la Alex Mățan și Enes Sali, jucători actualmente legitimați la cluburi din MLS.

Mățan, devenit campion alături de Columbus Crew în stagiunea precedentă, Sali, ajuns spre finalul anului trecut la FC Dallas.

Ce-i drept, înaintea tuturor, a existat un fotbalist cu origini românesc, pe numele său Stephen Negoesco, ce a scris istorie în State la nivel de colegiu.

Născut în New Jersey din părinți români, Negoesco a fost capturat la vârsta de 15 ani de către naziști și trimis într-un lagăr de concentrare atunci când au aflat de originile sale americane. Odată eliberat din lagăr, a ajuns la București, unde avea să debuteze în calitate de jucător profesionist pentru Sportul Studențesc. După doar un sezon, a luat decizia de a se întoarce definitiv în Statele Unite.

Negoesco a preluat echipa de fotbal a universității din San Francisco, California începând din 1962 și a pregătit-o timp de 38 de ani.

În această perioadă de timp, San Francisco Doms a câștigat patru titluri de campioană NCAA* (National Collegiate Athletics Association), cel mai prestigios titlu din Statele Unite la nivel de colegiu. Acest fapt l-a făcut pe Negoesco cel mai titrat antrenor de fotbal din istoria NCAA.

• *de facto, San Francisco Doms a obținut cinci titluri, cel adjudecat în 1978 fiind retras în urma utilizării în finala contra Indianei Hoosiers a unui jucător neeligibil

Pe parte tehnică, nu au existat mulți antrenori ce au luat drumul spre Statele Unite pentru a antrena echipe de seniori. Mai exact, Virgil Mărdărescu, fost antrenor al formației New York United, unde l-a pregătit pe fiul său, Mircea, respectiv Ted Dumitru, ce a condus două formații de seniori din State.

Prima dintre acestea a fost Rochester Lancers, din 1974 până în 1975 și New York Apollo, devenită ulterior New York United, fiind predecesorul lui Virgil Mărdărescu.

Sincopa antrenorului român în State la nivel de seniori a fost întreruptă de un tânăr român get-beget, educat în Statele Unite, dar care simte românește, ce a fost, până în această primăvară, antrenorul formației Cleveland SC. Așadar, să facem cunoștință cu Vlad Mureșan.

Cine este Vlad Mureșan

S-a născut la 8 aprilie 1991 în localitatea Cugir, județul Alba. Tatăl său, Octavian Mureșan, este fost jucător la nivelul eșaloanelor doi și trei ale României pentru CFR Cluj, Olimpia Gherla, Metalul Aiud și Metalurgistul Cugir, iar mama sa, Mihaela, este de profesie chimist.

În 2002, Vlad, împreună cu părinții săi, au emigrat în Statele Unite ale Americii. Nu a durat foarte mult până când viitorul antrenor Vlad Mureșan a dezvoltat un atașament pentru sporturile americane. La primul meci de fotbal american văzut pe viu, retina îi pâlpâia la orice acțiune de atac a echipei Cleveland Browns.

Rapid, atenția i s-a îndreptat către Tim Couch, quarterback-ul lui Cleveland. De atunci, simpatiile lui Vlad s-au îndreptat către echipele locale din Cleveland. Și mândria e cu atât mai mare încât, peste ani, va ajunge să antreneze o echipă de fotbal din orașul de adopție.

Își continuă studiile gimnaziale la liceul St. Ignatius din cartierul Ohio City, unul dintre cele mai bune din țară în materie de fotbal, dar face un periplu și prin mai multe academii private. În 2007, Vlad Mureșan s-a înscris în programul Olympic Development, program de identificare a jucătorilor ce se desfășoară la nivel național, regional, statal și de cartier, iar la scurt timp s-a alăturat academiei Cleveland Internationals.

Anul 2009 a fost unul crucial pentru Vlad Mureșan. Intențiile reale de revenire în țară și-au făcut simțită prezența, așa că, la recomandarea tatălui său, susține probe de joc la CSM Sebeș și Gloria Bistrița. Într-un final, ajunge la CS Zlatna, formație din liga a treia, alături de care semnează un contract valabil un sezon.

Stagiunea 2009-2010 nu s-a dovedit a fi de bun augur pentru Vlad și CS Zlatna și aceasta pentru că echipa a retrogradat în liga a patra, de pe antepenultima poziție în seria VI.

Pentru tânărul jucător sosit de pe meleagurile americane, amarul a fost stins ușor cu meciul din Cupa României, contra lui Dinamo București, meci în care „alb-roșii” și-au consolidat un avans confortabil de patru goluri încă din prima repriză.

Minutul 78 al disputei a consemnat intrarea pe teren a lui Vlad, dar insuficient pentru ca Zlatna să reducă măcar din diferența de scor de pe tabela de marcaj. Scorul final a fost de 5-0 în favoarea lui Dinamo, însă amintirea acestui meci este purtată în sufletul lui Vlad Mureșan și în ziua de astăzi.

Considerat un jucător versatil, Vlad Mureșan putea evolua pe posturile de fundaș stânga, fundaș central, mijlocaș stânga și mijlocaș central, iar acest detaliu avea să îl ajute în interpretarea jocului de fotbal din diferite momente ale jocului pentru fiecare poziție ocupată în teren.

Întors în Statele Unite, Vlad a considerat că nu va putea atinge nivelul scontat ca jucător, astfel că era pregătit să facă o schimbare profesională majoră: aceea de a agăța ghetele-n cui și de a-și însuși meseria de antrenor.

Primul pas în această direcție a fost făcut atunci când Vlad Mureșan a obținut diploma națională NSCAA, urmată de licența națională „D”, ce-i permitea să antreneze tinerii jucători aspiranți la o carieră fotbalistică de succes. În paralel, strict din dragostea pe care încă o purta pentru activitatea de jucător, evoluează pentru echipa de fotbal indoor Ohio Vortex.

Ascensiunea lui Vlad Mureșan în ale antrenoratului

Se alătură, pentru prima dată, academiei conduse de tatăl său, Liberty FC, din postura de antrenor asistent, poziție pe care o părăsește după doar un an pentru a deveni membru tehnic în cadrul programului Olympic Development.

La ultima strigare a carierei sale de jucător, Vlad Mureșan își tocește crampoanele pentru Akron Summit Assault, în al patrulea eșalon fotbalistic al Statelor Unite. A fost, mai mult, un popas. La finele sezonului 2010-11, echipa se desființează după doar un singur an de existență din cauza problemelor financiare. Soarele răsărise și pentru Vlad ca jucător. Era momentul prielnic pentru agățarea ghețelor.

Se spune despre întoarcerea acasă că este unul dintre momentele dulci ale vieții. În ceea ce-l privește pe Vlad Mureșan, întoarcerea la Liberty FC, produsă în 2012, urma să-i definească traseul profesional. A preluat funcția de director tehnic al academiei, pe care o va deține timp de 11 ani.

Până atunci, își obținuse licențele „Y”, „C” și „B”, dar cireașa de pe tort va veni în 2016. La vârsta de 24 de ani, Vlad Mureșan a obținut licența „A”, echivalentul licenței Pro, devenind unul dintre cei mai tineri posesori ai unei astfel de certificări din istoria fotbalului din această țară.

A descris momentul obținerii licenței „A” ca fiind „o realizare pe care o va prețui pentru totdeauna”, dar obiectivele mărețe nu s-au oprit aici. Trei ani mai târziu, Vlad Mureșan a devenit noul antrenor al echipei Hawken Hawks, echipa de fotbal a liceului privat Hawken School din Gates Mills, Ohio.

La conducerea echipei de „Varsity Boys” Hawken Hawks, Vlad Mureșan i-a luat locul unui alt antrenor român, Daniel Giulvezan. În noiembrie 2022, Giulvezan își anunțase plecarea de la Hawken Hawks după 17 ani, timp în care echipa a atins faza „final four” a Diviziei III statale din NCAA de șapte ori, în patru dintre rânduri fiind finalistă. Totodată, Hawken Hawks are un titlu statal, în 2000, la care se adaugă 12 titluri regionale.

Adițional experienței ca antrenor al lui Hawken Hawks, Daniel Giulvezan a înființat, în 1995, academia Cleveland Select Soccer Club, ce cuprinde echipe pentru jucători cu vârste începând de la 8 ani până la 18 ani, atât pentru fete, cât și pentru băieți.

Care este stilul lui Vlad Mureșan

Ca antrenor, Vlad Mureșan este adeptul fotbalului vertical, la care se adaugă elemente de posesie pe fază ofensive și elemente de contrapressing pe tranziție negativă. Ce trebuie, însă, reținut este că aceste principii tehnico-tactice au fost aplicate la toate echipele antrenate de către Vlad, fie că vorbim despre echipa de seniori Cleveland SC sau Hawken Hawks.

Vlad consideră că experiența de a antrena o echipă de liceu l-a ajutat din punct de vedere al organizării, comunicării și al capacității de a face un număr mare de jucători să lupte pentru obiectivul propus.

Cu două responsabilități la nivel juvenil pe cap, pentru Vlad a venit cea mai mare provocare: aceea de a pregăti o echipă de seniori. În aprilie 2022, Vlad Mureșan este numit noul antrenor principal al echipei Cleveland SC, parte a National Premier Soccer League. Un club relativ tânăr, înființat în 2018, Cleveland SC a avut pe banca tehnică exclusiv antrenori englezi: Ryan Osborne, din martie 2018 până în ianuarie 2020, respectiv Lewis Dunne, din ianuarie 2020 până în aprilie 2022.

Primul sezon sub comanda noului antrenor român i-a găsit pe cei de la Cleveland SC clasați pe prima poziție la finalul sezonului regulat din conferința Rust Belt, regiunea Midwest, fapt ce a garantat prezența clubului în faza sferturilor de finală regionale.

Hop și primul adversar ivit, sub forma lui Pittsburgh Hotspurs, ocupanta locului secund din conferința Rust Belt. Cleveland SC s-a impus cu scorul de 2-1, grație unui gol marcat în minutul 90, și a obținut calificarea în semifinalele regionale, unde urma să o înfunte pe Med City FC, ocupanta primului loc în conferința de Nord, regiunea Midwest.

Pe terenul liceului Oakridge din statul Michigan a avut loc cuplajul format din meciurile Med City−Cleveland SC și Muskegon Risers−Duluth FC, ce urmau să stabilească prima finală regională.

În prima partidă, Cleveland SC s-a impus cu 2-0, pentru ca trei ore mai târziu, Muskegon Risers să-și asigure prezența în următoarea fază a competiției printr-un neverosimil 5-2.

Nu era prima dată când Cleveland SC era pusă în fața unei asemenea posturi. În 2019 și 2021, echipa a câștigat finala regională, pentru ca tot în ambele dăți să capituleze în semifinala națională.

De această dată, după două cartonașe roșii și un gol primit în ultimul minut regulamentar de joc, Cleveland SC a pierdut finala regională, scor 0-1. Parcursul izbutit de Cleveland a fost, însă, demn de admirații, cu o singură înfrângere până în acel punct și cu 33 de goluri marcate în cele 12 meciuri din sezonul regulat.

Nu e timpul pentru regrete, căci urmează un nou sezon ce se va dovedi a fi anevoios. Finalul sezonului regulat a surprins-o pe Cleveland pe locul al treilea în conferința Great Lakes, aceeași regiune Midwest, fapt ce a obligat-o la disputarea unei partide preliminare contra ocupantei locului secund din aceeași conferință, Michigan Rangers FC, pentru ca învingătoarea să joace calificarea în sferturile de finală regionale contra lui Steel City FC.

Primul hop a fost făcut prin victoria adjudecată cu 1-0, însă în finala de conferință, Steel City și-a confirmat statutul de favorită și s-a impus cu scorul de 2-0. Aceasta va fi și ultima partidă a lui Cleveland SC sub comanda lui Vlad Mureșan ca antrenor principal.

Pentru că orice lucru frumos trebuie să-și aibă al său final, în martie, anul acesta, clubul Cleveland SC a anunțat despărțirea pe cale amiabilă de Vlad Mureșan, în locul său fiind numit Joe Jovanovski. Astfel, antrenorul român va rămâne să se ocupe atât de echipa de liceu Hawken Hawks, cât și de academia Liberty FC, al cărei director a devenit începând cu anul 2023.

Vlad Mureșan a acceptat invitația de a purta o discuție despre cariera sa, principalele surse de admirație, situația fotbalului din Statele Unite și așteptările pe care le are de la echipa națională a României înaintea Campionatului European din acest an.

Adrian Roman: Înainte de toate, vreau să te întreb cum ești în această perioadă pentru că, potrivit informațiilor venite dinspre clubul unde ai activat, Cleveland SC, s-a produs o despărțire pe cale amiabilă.​

Vlad Mureșan: Totul este bine. Ca să îl citez pe unul dintre antrenorii mei favoriți din România, domnul Marius Șumudică, am decis să nu mai rămân întrucât aveam ceva probleme personale și familiale pentru care a trebuit să-mi acord toată atenția.

Prin urmare, am decis că cea mai bună decizie este să nu mai continui în poziția de antrenor principal al lui Cleveland SC, dar totul a fost ok, ne-am despărțit amiabil. Am vorbit cu jucătorii, cu patronul și le-am urat succes.

A fost o experiență foarte frumoasă și unică pentru mine. Am antrenat acolo timp de doi ani. Un număr de patru jucători erau mai vârstnici decât mine și alături de încă patru am jucat fotbal aici în Statele Unite ale Americii la nivel juvenil.

Dar toată această perioadă avută alături de Cleveland SC a fost fantastică. Sezonul trecut, am jucat în U.S. Open Cup, cupa Statelor Unite ale Americii, care este cea mai veche competiție de fotbal din țară. Am câștigat primul meci, contra lui Lionsbridge FC, formație din USL League Two, cu un nivel mai jos decât USL League One, considerat al treilea eșalon fotbalistic al Americii.

După aceea, în runda a doua, am jucat împotriva unei formații din Virginia, Richmond Kickers, aflată în USL1. Am pierdut cu scorul de 2-3 după un meci... A fost un veritabil „rollercoaster” de emoții. Meciul trebuia să înceapă la șapte seara și a început, de fapt, la ora unu noaptea. A fost ceva ce nu am mai trăit până acum. Această competiție a fost câștigată de Inter Miami și marele Lionel Messi, care a venit la Miami atunci când echipa era deja calificată în faza sferturilor de finală.

Este ceva fain să știi că ai fost în aceeași competiție cu unul dintre cei mai mari jucători din istoria acestui sport. Nu departe de această performanță, el câștigase Campionatul Mondial alături de Argentina, fapt ce i-a asigurat titulatura de, poate, cel mai mare jucător al tuturor timpurilor.

Înaintea startului ediției din acest an a U.S. Open Cup, competiție considerată drept cea mai prestigioasă de pe teritoriul Statelor Unite, a existat o controversă atunci când s-a luat, inițial, decizia ca echipele din Major League Soccer (MLS) să nu ia startul în competiție. Din acest punct de vedere, mai multe cluburi de la nivelul eșaloanelor inferioare și-au exprimat nemulțumirea. Care a fost poziția celor de la Cleveland SC la acel moment și care a fost atmosfera, per total, în fotbalul din Statele Unite în contextul dat?

Multă lume nu a fost de acord cu această decizie luată de echipele din Major League Soccer. S-a considerat că aceste echipe încearcă să creeze o distanță între MLS și echipele din eșaloanele inferioare, astfel că echipele din MLS au avut parte de o presă negativă după o astfel de decizie.

Acum, în prima rundă, am văzut că anumite echipe secunde ale formațiilor din MLS au pierdut împotriva unor formații cu statut amator și semi-profesionist. Știu că, în ediția precedentă, dacă aș fi câștigat meciul din runda a doua, atunci Cleveland SC ar fi jucat împotriva lui D.C. United, actualmente în MLS.

Echipa era antrenată de Wayne Rooney care, în opinia mea, a fost un jucător aparte al fotbalului mondial. După meciul din runda a treia, el s-a întors în Anglia pentru a o pregăti pe Birmingham City, dar nu a făcut o treabă bună nici acolo. În cazul său, experiența de pe banca tehnică s-a dovedit a fi mult mai dificilă decât cea avută ca jucător.

Per total, multor oameni implicați în fenomenul fotbalistic nu le-a convenit că echipele din MLS nu vor lua parte la această ediție de cupă. Major League Soccer începe să devină un soi de mafie a fotbalului american pentru că echipele angrenate în această ligă au parte de o putere uriașă. Acum, avându-l pe Lionel Messi drept principal punct de atracție, pot să facă ce vor pentru că nimeni nu-i poate opri.

Ce înseamnă venirea lui Lionel Messi în MLS

Venirea lui Lionel Messi peste Ocean a atras atenția mai multor fotbaliști de calibru important din zona europeană pentru a i se alătura în proiectul Inter Miami, condus de către David Beckham din dubla postură de președinte și co-acționar. În vara anului trecut, Jordi Alba și Sergio Busquets și-au urmat fostul coleg de la Barcelona către Miami, iar la începutul acestui an s-a alăturat un alt fost jucător al formației „Blaugrana”, Luis Suárez. Pare că, în Statele Unite, fotbalul începe să se alinieze cu celelalte sporturi cu anvergură din punct de vedere al accentului pus pe aspectul de business. Deși primul transfer răsunător din Major League Soccer a fost cel al lui David Beckham la Los Angeles Galaxy, în 2007, acum, campionatul american începe să prindă din ce în ce mai mult teren în zona de interes a publicului.

Da, fotbalul din SUA a progresat foarte mult. Cred că următorul pas ar fi ca MLS să se pună pe calendarul european. Sezonul începe în februarie și se încheie aproape de finalul anului, dacă includem și faza de play-off. Cred că, în viitorul apropiat, se va produce o schimbare în ceea ce privește programul competițional, după modelul campionatelor europene.

Principala problemă ar fi, însă, clima. În câteva orașe este foarte cald pe timpul verii, astfel că meciurile trebuie disputate la o oră mult mai târzie. În SUA, apetitul pentru fotbal a crescut considerabil odată cu acordarea dreptului de a găzdui Campionatul Mondial din 2026, alături de Canada și Mexic.

Este aceeași atmosferă ca înainte de 1994, un an de referință pentru fotbalul românesc. Până atunci, urmează Copa America, în această vară, competiție ce va avea loc în SUA. Este foarte multă atenție îndreptată spre fotbal pentru că sportul a devenit mai popular față de anii trecuți, dar și mai puternic financiar.

Fotbalul este cel mai practicat sport în rândul tinerilor cu vârstă până la 18 ani. Nu doar Major League Soccer, dar și ligile inferioare din State au devenit și mai bune din punct de vedere valoric. Este un moment foarte bun pentru fotbal în America pentru că, așa cum spuneam, Campionatul Mondial bate la ușă și cu Messi jucând în campionatul intern, este foarte multă atenție alocată fotbalului.

Pentru că tot ai adus în discuție subiectul transferurilor din ultima perioadă în Major League Soccer, un nou jucător român a fost transferat de către o echipă din campionat. Este vorba despre Enes Sali, fostul jucător al Farului Constanța și fost junior al Barcelonei, ce a semnat cu Dallas FC. În MLS se află, în prezent, doi jucători români, alături de Alexandru Mățan, campion în MLS alături de Columbus Crew în stagiunea precedentă. Crezi că aceste două mutări ar putea reprezenta un catalizator pentru atragarea a cât mai mulți jucători români spre acest campionat?

Da, eu cred acest lucru. Înainte de cei doi, a fost și Mitriță, la New York City, plus alți jucători precum Răzvan Cociș, Alex Zotincă, Andreas Ivan sau Deian Boldor. Echipele din MLS caută foarte mult jucători tehnici ori din Europa, ori din America de Sud.

În campionat sunt legitimați foarte mulți jucători argentinieni, uruguayeni, paraguayeni. Sali, Mățan și Mitriță au centrul de greutate jos și sunt jucători rapizi. Așadar, au reprezentat o sursă de interes pentru echipele din MLS. Dintre jucătorii români din campionatul intern al României, Darius Olaru ar putea juca fără probleme în orice echipă din Major League Soccer.

Cred că ne mulăm foarte bine pe stilul căutat de echipele americane, iar salariile sunt bune, condițiile sunt ok. Nivelul din play-off-ul MLS e mai înalt decât cel din Superliga României. Sezonul regulat e cam la același nivel cu prima ligă din România, dar în MLS sunt înscrise, pentru sezonul competițional 2024, un număr de 29 de echipe, spre deosebire de cele 16 echipe din Superligă.

Vom vedea antrenori români în MLS? Ce spune Vlad Mureșan

Rămănând la capitolul conaționalilor angrenați în fotbalul din SUA; crezi că, în curând, vom vedea și un antrenor român în MLS?

Sincer, m-aș bucura ca acest fapt să se realizeze. Eu mai am foarte mult până să ajung acolo, dar nu pot minți și să spun că nu este un obiectiv personal. Atunci când te apuci să joci fotbal sau să devii antrenor, visul tău este să ajungi la cel mai înalt nivel.

Ar trebui să existe un antrenor care să deschidă portița, cum a fost, spre exemplu, Cosmin Olăroiu pentru zona Golfului. După aceea, tot soiul de antrenori s-au perindat pe la echipele din Orientul Mijlociu și au făcut o treabă admirabilă. Sunt sigur că antrenorul român este pregătit mental, emoțional și tactic pentru a face față în MLS.

Menționai despre această deschidere a cluburilor americane pentru antrenorii din România. În Statele Unite, la nivel juvenil, există un număr important de antrenori români. Crezi că aceștia au calitatea necesară pentru a face pasul către Major League Soccer, ori către prima ligă a României?

Cred că da. Cred că fiecare dintre noi avem nevoie de o oportunitate. Dacă primim o șansă, avem puterea și valoarea să arătăm tuturor că putem face treabă și că putem conduce un vestiar cu foarte multe naționalități. Antrenorul român este uns cu toate alifiile, mai „smecher”.

Am fost crescut în Statele Unite, am doar șapte ani de România, dar m-am dezvoltat în SUA. Consider că, în ciuda atâtor ani petrecuți aici, am deprins și părți pozitive din România. Nu am niciun dubiu că antrenorul român nu va face treabă aici [n.r. Major League Soccer]. Avem nevoie de o șansă la momentul oportun, să fim susținuți. Școala de antrenori a României este foarte bună, dar ne trebuie mai multă notorietate.

În 2002, ai emigrat alături de familia ta în SUA. De la cine ai dobândit această pasiune pentru fotbal, ținând cont, totuși, și de inferioritatea fotbalului prin prisma popularității în raport cu sporturi precum fotbalul american, baschet, baseball și hochei?

Totul a început de la tatăl meu. De la el am luat acest microb pentru fotbal. El a fost jucător în România, la CFR Cluj, la începutul anilor ’80, după care a devenit antrenor la Cugir, în Divizia C. Când aveam în jur de șase ani, m-a dus pentru prima dată pe un stadion de fotbal, am intrat într-un vestiar de foarte tânăr.

El este totul pentru mine când vine vorba despre dezvoltarea mea în fotbal. Când am venit aici, în America, m-a antrenat puțin, atunci când am făcut junioratul.

Am fost în aceeași echipă alături de căpitanul lui Columbus Crew, Darlington Nagbe. Ca toți iubitorii de fotbal, tatăl meu m-a dus în punctul în care am ajuns să iubesc sportul. Este singura mea pasiune și am pus tot ce am mai bun pentru fotbal.

Referitor la perioada petrecută ca junior în SUA, ne poți face o scurtă prezentare a carierei tale de jucător?

Desigur! Am venit aici când aveam 11 ani și am început să joc pentru diverse echipe de cluburi private, după aceea s-a creat o ligă de juniori în 2006 numită Development Academy, unde participau cele mai bune academii de copii și juniori din țară.

După o perioadă de timp petrecută în această ligă, am jucat la un liceu din Cleveland, considerat cel mai bun în materie de fotbal, cu 13 titluri regionale. Apoi, la 17 ani, tatăl meu m-a trimis în România să fac antrenamente cu o echipă de liga a treia, la CSM Sebeș, din județul Alba. Făceam antrenamente cu echipa în iunie și iulie, după care m-am întors în America pentru a-mi termina liceul și să văd unde mă va purta drumul. Atunci când am fost în România, mi-a plăcut așa de mult încât nu am vrut să mă mai întorc.

Mi-am sunat părinții să le spun despre intenția mea de a rămâne în țară, însă discuția purtată cu ei nu a decurs întocmai cum m-am așteptat. Au fost vehement împotriva unei astfel de idei. Pur și simplu m-am simțit asimilat de România, acolo am simțit că este, de fapt, acasă. În acea perioadă, exista regula cu doi jucători sub 18 ani în primul XI. În sfârșit, am venit acasă, am terminat liceul, apoi am revenit în România și am jucat pentru CS Zlatna.

Am fost coleg cu Mihai Dăscălescu, fost jucător, printre altele, la Corvinul, Astra Ploiești, Rapid București și Petrolul Ploiești. A devenit, între timp, președintele Unirii Alba Iulia, pentru care a și jucat o scurtă vreme. Mulți dintre prietenii mei erau juniori la Unirea Alba Iulia și, așa, am ajuns să joc împotriva lui Nicolae Stanciu, poate cel mai bun adversar pe care l-am avut ca jucător.

Pe atunci, Zlatna făcea amicale destul de des cu ultima grupă de juniorii a Unirii Alba Iulia, chiar și cu echipa mare, care promovase în prima ligă. Am avut și un trial la Gloria Bistrița, când antrenor era Șumudică, Sandu Negrean era director tehnic, iar Jean Pădureanu încă se ocupa de echipă. Pe timpul iernii, am revenit în Statele Unite, pentru ca la începutul anului să revin la Bistrița.

Când am ajuns înapoi în Bistrița, am avut o pneumonie puternică și primul antrenament după ce mi-am revenit a fost testul Cooper, ce presupune alergarea a trei kilometri într-un interval de 12 minute. Plămânii mei erau fără resurse. Aventura la Bistrița nu a decurs cum îmi doream, așa că m-am întors la Zlatna, apoi m-am întors definitiv în America.

Atunci, nu eram cetățean american, aveam doar Green Card. Dacă mai stăteam mult timp în România, nu cred că mi s-ar mai fi permis accesul pe teritoriul SUA pentru că acel Green Card urma să expire. În America, am jucat pentru jumătate de sezon la o echipă de liga a doua la futsal.

Am decis, la scurt timp după, să urmez cursurile școlii de antrenori din SUA, prin programul „United States Soccer Education”. La 22 de ani, am zis că vreau să devin noul Mourinho și să încep munca de timpuriu. Voiam să am cel puțin zece ani de experiența înaintea celorlalți ce ajung să devină antrenori după o carieră de jucător. Am început să antrenez și nu m-am mai oprit de atunci.

Vlad Mureșan, cel mai tânăr posesor de licență PRO din istoria SUA

După cum ai spus și tu, la 22 de ani ai renunțat la cariera de jucător, după care, la 24 de ani, ai devenit cel mai tânăr posesor de licență Pro din istoria fotbalului american.

Cred că sunt cel mai tânăr. Am avut noroc pentru că am avut un sponsor care mi-a plătit cursurile pentru licențe. La 19 ani, am început să urmez cursul pentru licența națională „D”, apoi licența „C” la 20 de ani și, înainte să împlinesc 21 de ani, licența „B”.

Instructorul meu a fost unul dintre oamenii din staff-ul lui Jürgen Klinsmann la echipa națională a SUA, având funcția de analist video. Într-un final, la 24 de ani, am obținut licența „A”. Dacă nu începi de tânăr cursurile, nu poți obține atât de repede licența „A”.

Pentru mine, următorul pas ar putea fi să obțin o licență Pro UEFA, dar depinde de cum va evolua cariera mea de antrenor.

Odată obținută licența „A”, ai pătruns rapid în lumea antrenoratului și ai ajuns să conduci academia celor de la Liberty FC. Cum a decurs traseul tău ca antrenor până la punctul Cleveland SC?

Liberty FC este o școală de fotbal ce a fost începută de tatăl meu, Tavi Mureșan, în 2007. Am fost foarte norocos pentru că am putut intra în acest mediu didactic și să pregătesc tineri fotbaliști. L-am avut pe tatăl meu în spate și m-a pus în foarte multe situații în care am fost forțat să cresc. M-a lăsat să fac greșeli, să învăț, să îmi dezvolt ABC-ul de antrenor.

Tatăl meu a dus tot greul pentru ultimii 15 ani. El a fost patron și președinte al academiei, iar eu am fost directorul tehnic. Acum, eu conduc clubul. Tatăl meu a fost forțat să facă o pauză din cauza unor probleme medicale. Motivul pentru care nu mai sunt antrenorul lui Cleveland SC este faptul că trebuie să conduc singur clubul Liberty FC. Acest club este munca și viața tatălui meu în SUA. Am lucrat alături de tatăl meu timp de 13 ani, dar acum, destinele școlii cad pe umerii mei.

Avem aproximativ 250 de copii cu vârste până la 18 ani, deci un număr de 15 echipe. Din aceste 15 echipe, 12 sunt de băieți, iar trei sunt de fete. Acest club îmi consumă toate resursele de energie, nu aș fi putut să conduc, în paralel, echipa de seniori a lui Cleveland și școala de fotbal Liberty. În acest moment, cred că este cel mai bun pas pentru mine.

Echipa lui Cleveland nu putea fi mai bună decât cea din stagiunea precedentă. Am avut mulți jucători care sunt la finalul carierei și am decis că trebuie să fiu dedicat sută la sută muncii tatălui meu. Este o nouă provocare pentru mine, dar în același timp, este pasul perfect pentru dezvoltarea profesională, dar și personală.

Când ești antrenor la o echipă de club, ai în subordine un lot restrâns numeric de jucători. Acum, trebuie să am grijă de 250 de copii. Este o muncă diferită, dar îmi place foarte mult și sunt recunoscător pentru întreaga perioadă petrecută la Cleveland.

Ce traseu în SUA un copil talentat la fotbal

În paralel cu activitatea ta de la Liberty FC, ești antrenor al echipei de „Varsity Boys” a liceului privat Hawken, echipă ce activează sub denumirea Hawken Hawks.

Da, sunt antrenor și acolo. Aici, este puțin mai diferit. Un copil care vrea să joace fotbal joacă în echipa de club a liceului, după care, atunci când termină liceul, toată lumea... Tot sistemul este un pic înapoiat.

În România, dacă ești valoros la vârsta de 17 ani, mergi la prima echipă. Aici, mergi direct la colegiu, nu la profesioniști. Liceul este unul unde sportul nu reprezintă o prioritate, ci mai degrabă educația. Majoritatea jucătorilor pe care îi antrenez se duc la colegii foarte mari ca prestigiu.

Este o experiență foate bună și acolo. Am 50 de copii în subordine la liceu. Sezonul la liceu începe în august și se termină în octombrie, deci este o parte ceva mai mică a portofoiului meu profesional comparativ cu activitatea de la Liberty sau Cleveland, dar este foarte interesant.

Copiii sunt foarte inteligenți. Când antrenezi pe cineva care este mai vârstă decât tine, trebuie să-ți câștigi respectul printr-un alt mod. Când antrenezi copii ce au dorința de a deveni cineva în viață, trebuie să îi câștigi și pe ei într-un mod inedit. Toate acestea m-au ajutat să devin ceea ce sunt atât profesional, cât și personal.

ITim Bradbury, director al Asociației pentru Tineretul Fotbalistic din regiunea Eastern New York, a precizat faptul că părinții obișnuiesc să aibă o implicare mult prea directă în activitatea sportivă a copiilor, fapt ce ar impacta semnificativ dezvoltarea tinerilor jucătorilor americani. Acest eveniment îl putem întâlni, din păcate, și în fotbalul românesc.

În domeniul acesta, în care lucrăm alături de copii, este foarte important să-i ai și pe părinți de partea ta. Trebuie să existe o relație echilibrată. Dacă îi ții aproape, poți să ai succes. Părinții vor cel mai bun lucru pentru copiii lor, iar antrenorii doresc același lucru.

Dacă putem să ne întâlnim undeva la mijloc și să ai o relație foarte bună cu părinții, atunci poți face treabă. Părinții pot, în egală măsură, să afecteze negativ sau pozitiv procesul de evoluție al unui tânăr jucător și dacă îi afectează negativ, indiferent de nivelul de pregătire al antrenorului, nu-l vei putea stimula pe acel copil să dea tot ce are mai bun.

Atunci când merg acasă și primesc o părere negativă din partea părinților, copilul devine debusolat. În fișa postului meu, părinții constituie o parte importantă prin cotizațiile plătite lunar, însă este important să știi a filtra părerile acestora și cred că acesta este punctul meu forte.

”Sunt un antrenor mai defensiv”

I: În trecut, ți-ai manifestat dragostea profesională pentru José Mourinho, pe care l-ai catalogat drept idolul tău. În majoritatea meciurilor lui Cleveland SC conduse de la nivelul băncii tehnice, ai utilizat așezarea 4-4-2, un sistem de joc ce, pentru standardele moderne, poate fi considerat drept unul rudimentar. Care sunt antrenorii de la care te-ai inspirat în întreaga ta carieră și împotriva cui ți-ai dori să joci?

Am foarte mulți antrenori pe care îi urmăresc. Tatăl meu este primul. El este pământean. Am învățat totul de la el, având cea mai mare influență asupra carierei mele. Dacă mergem la „extratereștrii”, Mourinho este și va fi, pentru mine, cel mai mare antrenor al tuturor timpurilor. Îmi amintesc că atunci când aveam 13 ani, credeam că cel mai mișto lucru este să fii antrenor.

Când Mourinho a mers cu FC Porto la Manchester în campania europeană din 2003-04, când portughezii au câștigat trofeul UEFA Champions League, la golul marcat de Costinha în minutul 90, l-am văzut pe José ridicându-se de pe bancă și alergând pe marginea terenului. De atunci, am devenit un mare fan al său. În 2004, când a devenit antrenorul lui Chelsea, a jucat un meci amical cu AS Roma la Pittsburgh, Pennsylvania, la aproximativ o oră de locul unde locuiesc în prezent.

Cristi Chivu juca la Roma, iar Adi Mutu la Chelsea. Eu și tatăl meu am fost cu o zi înainte să urmărim sesiunile de antrenament ale celor două echipe. Antrenorul Romei era Luciano Spaletti, devenit, între timp, campion al Italiei cu Napoli, iar astăzi pregătește naționala Italiei. Am fost fascinat de metodele de antrenament ale lui Mourinho, voiam să fiu exact ca el. Am fost foarte atent la toții pașii făcuți de el în carieră.

Când vorbim despre principii tehnico-tactice, aș vrea să joc cum o fac echipele antrenate de Pep Guardiola, Roberto De Zerbi sau Julian Nagelsmann, dar la ce jucători am antrenat în State și cum m-am construit ca antrenor, am început pregătirile partidelor cu partea defensivă.

Sunt un antrenor mai defensiv, motiv pentru care îmi place inclusiv Diego Simeone. Pe stilul de tranziții, îmi place foarte mult Jürgen Klopp. Am devenit foarte bun pe organizarea defensivă, iar asta se datorează, în mare, lui José Mourinho, A trebuit să stăpânesc inclusiv capacitatea de a face echipa să fie eficientă pe contraatac.

Fiind fan Liverpool, atunci când am început cursurile pentru licența „A”, m-am intersectat cu Klopp ca antrenor al echipei. În ultimii ani, Klopp a fost antrenorul pe care l-am urmărit cel mai mult. Toți antremorii mari pun un accent semnificativ pe faza defensivă. Guardiola, spre exemplu, se apără prin posesia prelungită a balonului.

Mourinho și Simeone sunt maeștri ai jocului fără minge. Urmărind conferințele de presă ale acestora, am învățat cum să fii viclean, cum să rezolvi anumite situații ale jocului în modul lor. Mă uit la meciurile echipei naționale a României și nu știu cum este tratat Edward Iordănescu în țară, dar ca antrenor, mi se pare că a făcut o treabă incredibilă la prima reprezentativă. Și-a găsit portarul, și-a găsit cei doi fundași centrali, și-a construit totul după ce și-a găsit stâlpii apărării.

Filosofia ta de joc eminamente defensivă s-a reflectat și în cifrele pe care Cleveland SC le-a înregistrat în campionatul intern. În sezonul competițional 2022, echipa a primit doar 14 goluri în timpul sezonului regulat, iar trendul a fost menținut și pentru următorul sezon. Julian Nagelsmann este de părere că partea de comunicare contează într-o pondere 70 la sută în pregătirea echipei, în timp ce bagajul tehnico-tactic are o pondere de doar 30 la sută. Care este poziția ta în raportul de comparație comunicare vs. tactică?

Am văzut acest citat al lui Julian. În limba engleză, noțiunea de comunicare se traduce drept „social skills”. Sunt de acord cu el. L-am urmărit pe tatăl meu atât în România, cât și în Statele Unite ca antrenor. Acum, jucătorul este foarte diferit față de jucătorii din anii ’90 și anii 2000.

Înainte, îi puteai spune jucătorului „du-te și fă 20 de ture”, iar jucătorul respecta indicația primită. Astăzi, dacă aceeași indicație îi este oferită unui jucător, acela va pune întrebarea „de ce facem asta?”. Astfel, trebuie să-l convingi pe jucător și trebuie să-l faci să înțeleagă de ce sunt executate anumite exerciții în cadrul ședințelor de antrenament.

Cred că societatea a devenit un pic mai modernă, deși nu știu dacă este cuvântul potrivit. Trebuie să câștigi pe toată lumea și asta înseamnă, într-adevăr, să ai abilități foarte bune de comunicare. Dacă nu câștigi partea umană a jucătorului, devine foarte greu să poți să ai controlul asupra pregătirii sale.

De aceea este foarte important contextul. Și la juniori, în domeniul meu, este foarte important acest aspect. La începutul carierei mele de antrenor, partea de comunicare a reprezentat punctul slab, pe care trebuia să-l îmbunătățesc și am făcut un efort considerabil în ultimii ani pentru asta.

Consider că este important să cunoști cât mai multe limbi străine. În cazul meu, am învățat limba spaniolă din telenovele, iar asta avea să conteze mai târziu, dat fiind că există o importantă comunitate de sud-americani aici. Știu trei limbi foarte bine, două dintre ele de circulație internațională și asta m-ar putea ajuta în viitor. Comunicarea trebuie să fie prioritară în relația cu jucătorii, pe teren și în afara lui.

Trei juniori români joacă pentru naționalele Canadei

La ediția din 2026 a Campionatului Mondial de fotbal, după cum s-a precizat anterior, Statele Unite ale Americii va fi co-gazdă alături de Canada și Mexic. În prezent, canadienii au la loturile naționale de tineret trei jucători cu origini românești: Daniel Panait, la Under-15, legitimat la academia lui CF Montréal, iar la Under-17 îl avem pe Andrei Dumitru, legitimat la formația secundă a lui FC Toronto. Între timp, Erik Pop jucătorul echipei U-19 al lui Karlsruhe, coleg de generație cu Andrei Dumitru la lotul U-17 al Canadei, și-a schimbat aliniamentul la nivel internațional și a debutat pentru reprezentativa U-18 a României. Crezi că există, în Statele Unite, jucători români care ar putea ajunge la loturile de noțiuni, ținând cont și de faptul că acei jucători ar putea fi puncte de atracție pentru Federația Română de Fotbal? În urmă cu șapte ani, Daniel Barbir, jucător american cu origini românești, acumulase nouă selecții pentru loturile de juniori ale SUA.

Sută la sută ar fi. America este așa de mare, nu-ți poți închipui. Sunt foarte multe familii de români care au venit ori aici, ori în Canada. Eu, de exemplu, am un jucător la Liberty FC cu origini românești, în vârstă de doar nouă ani. E foarte bun.

Știu că FRF a făcut foarte multe lucruri bune în sensul că a luat mulți jucători care au plecat din România și s-au restabilit în alte țări ale Europei, apoi au fost reintegrați la loturile naționale. Nu știu dacă federația are oameni în State care se ocupă de găsirea jucătorilor români, dar sută la sută sunt jucător aici ce ar putea ajunge la loturile naționale ale României.

Luând în calcul că fotbalul este cel mai practicat sport în America de tinerii cu vârste până la 18 ani, sunt sigur că există jucători cu origini românești care ar putea juca pentru România. E valabil și pentru Canada, motiv pentru care Erik Pop a făcut, deja, această tranziție. Când eram în colegiu, nu-mi doream să studiez în Statele Unite.

Dorința mea nu a fost să joc în MLS, nu simțeam atracția asta, cel puțin în anii 2000. Mă uitam la videoclipuri cu stadionul lui Poli Timișoara, când era Marian Iancu finanțator, și erau 40 de mii de oameni ce strigau la unison numele lui Poli. Absolut fascinant! Acești copii, care au 14-15-16 și care locuiesc în Statele Unite sau Canada...

Atunci când se uită la un meci disputat pe Arena Națională, pe Giulești sau pe orice arenă mare a țării, nu au cum să nu rămână impresionați. Eu sunt încă îndrăgostit de stadioanele vechi cum ar fi fostul 23 August sau Dan Păltinișanu. Dar acum, sunt stadioane moderne ce le-ar lua mințile acestor copii.

Ai menționat că dorești să susții, în mod direct, echipa națională în Germania. Având în vedere atașamentul emoțional pe care-l porți față de România, ți-ai dori să te întorci în țară pentru a activa aici în plan profesional?

Ar fi un vis, dar nu știu... Nu am mai fost în România din 2010. Nu știu cum este viața în țară, nu știu cum sunt banii, nu știu cum este totul. Un vis a fost să joc în România, iar acesta ar fi un al doilea vis, să antrenez acolo. Totul ar fi diferit.

Fotbalul este puțin diferit, viața este puțin diferită, dar cred că m-aș putea adapta, dacă lumea nu ar râde de faptul că vorbesc românește cu un accent specific. Ar fi un motiv de mândrie să mă întorc și să lucrez acolo. Au venit și mulți antrenori străini în România. Unii au făcut treabă, alții mai puțin.

Mă consider un antrenor român la inimă, chiar dacă sunt educat în State. Îmi aduc aminte atunci când tatăl meu în vestiar la o echipă de Divizia C. Numai când mă gândesc că m-aș putea întoarce într-un vestiar din România, mi se face pielea de găină.

Nu se știe niciodată ce se poate întâmpla în viitor, dar aș da orice să pot antrena în România într-o bună zi. Sută la sută mi-ar plăcea. Acum, mintea îmi crează tot felul de scenarii, cum ar fi să antrenez în țara mea de suflet.

Vlad Mureșan, sfaturi pentru antrenorii tineri

Ce sfaturi ai pentru un tânăr antrenor român aflat la început de drum?

Să aibă pasiune. Pasiunea este totul. Să nu fie fals, ci să fie el însuși. Poate nu ajută mereu, dar e mai bine să fii sută la sută decât să îți însușești o altă imagine decât cea reală. Să-i placă să lucreze, să aibă dureri de cap atunci când trebuie să alcătuiască primul XI. Să nu renunțe niciodată. În acest joc de fotbal, astăzi poți câștiga, iar mâine poți pierde.

Cunosc un citat de la Mircea Lucescu care spune că „ești atât de bun ca ultimul tău rezultat.” Un citat de la Răzvan Lucescu este „ca să ai mari succese, trebuie să treci prin foarte multe insuccese și foarte multe frustrări”.

Un tânăr antrenor trebuie să fie energetic pentru că, astăzi, dacă nu emani energie în activitatea ta, atunci jucătorul te miroase. Trebuie să fie încăpățânat, dar în sensul bun al cuvântului. Orice mare antrenor are o încăpățânare proprie.

Zicând treaba asta, trebuie să știi să asimilezi informații de la toată lumea, precum un burete. Trebuie să adresezi întrebări, să ceri părerea tuturor membrilor staff-ului tău, chiar dacă, la finalul zilei, decizia finală îți aparține. Trebuie să crezi în propriile abilități, mai mult decât oricine.

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.