Ștucan, despre pretextul din spatele plecării lui Iordănescu: “Un mare alintat care a dorit să fie rugat să rămână. Pentru vara de neuitat, merită însă doar aplauze”

FRF l-a ales, însă, pe candidatul tânăr, spre amărăciunea lui Boloni. Media a speculat conexiunile politice ale familiei Iordănescu și lobbyul făcut la FRF, o instituție care are multe mufe cablate în aparatul politic din România.

Bănuielile au fost întărite când Iordănescu a rămas în funcție după parcursul dezastruos din Nations League. Lui Boloni nu-i fusese garantat postul pentru preliminariile Euro 2024 dacă rata grupa jucată în 2022, Iordănescu a fost confirmat deși România a retrogradat din Liga B, provocând un val uriaș de critici care a măturat imaginea antrenorului de 46 de ani.

Fantoma lui Boloni l-a urmărit pe selecționer până la începutul preliminariilor.

“Nu am intenția să pun presiune nici pe Federație, nici pe selecționer, dar eu așa cred, că dacă am fi putut să alegem noi adversarii nu am fi putut să o facem mai bine”, spunea Boloni într-un interviu dat în martie lui Viorel Tudorache.

De aici încolo, faptele pot fi descrise în două variante:

Versiunea exaltată

Din acel moment, Iordănescu a reușit cu naționala un parcurs senzațional, calificând echipa la Euro 2024, fără înfrângere, de pe primul loc din grupă. În Germania, România a reușit cea mai categorică victorie din istorie la un turneu final și a trecut de faza grupelor

Versiunea realistă

Din acel moment, Iordănescu a reușit să stabilizeze rezultatele echipei naționale, formând un nucleu care a supraperformat timp de mai bine de un an în preliminarii și la turneul final printr-un joc foarte pragmatic

Parcursul naționalei între martie 2023 și iulie 2024 a exorcizat regretul după Boloni și a credibilizat definitiv un antrenor care până atunci era fiul promițător al lui Anghel Iordănescu.

Acum, Edward este un Iordănescu cu drepturi depline: un antrenor cu un stil de joc speculativ, un bun motivator și un mare alintat.

Pe vremuri, tatăl său iubea să fie rugat să rămână la națională. Dincolo de aspectul practic - mărirea unei eventuale oferte din străinătate - , era și o chestiune de orgoliu.

După turneul final din Germania, Edward Iordănescu a lăsat impresia că ar putea continua, dar de fapt decizia lui era luată. Urma clar să plece, însă și-a dorit să savureze clipele în care publicul îl roagă să rămână.

La final, a postat pe Facebook o scrisoare de adio în care invocă o datorie față de familie:

“Nu a fost mereu un drum al sărbătorii. Ci și al sacrificiilor. Iar cele făcute de mine nu contează. Însă pentru cele făcute de familia mea sunt dator să îmi țin acum promisiunea”.

Da, e adevărat că băiatul cel mare al selecționerului a fost victima bullying-ului din partea copiilor de aceeași vârstă atunci când o țară întreagă îi înjura tatăl pentru rezultatele proaste din Nations League. Da, o rudă apropiată a selecționerului a decedat recent.

Familia Iordănescu a trecut prin multe momente delicate, dar la fel s-a întâmplat și când Anghel Iordănescu era antrenorul naționalei.

Edward, fostul fiul al tatălui, a plecat azi de la națională pentru că a simțit că România nu are puterea să depășească performanța din ultimul an. Un traseu nereușit în preliminariile Mondialelor ar fi aruncat în aer energia bună produsă în această vară de Generația de Suflet, iar selecționerul și-a făcut cadou în Germania posibilitatea de a-și alege viitorul.

În curând, probabil foarte curând, Iordănescu va semna cu o echipă de club un contract pe bani buni.

În urma lui vor rămâne o vară de neuitat și un fotbal care încă produce jucători după ureche și în care patronii de cluburi fac tactica și schimbările, își lasă jucătorii neplătiți și au o durere profundă în dos când vine vorba de copii și juniori.

Recent, prezent la podcastul #iamstucan, Ciprian Marica a divulgat sfatul primit de la Reghecampf când a ajuns la FCSB: “Reghecampf îmi spunea: “Aici nu e despre să facem, ci despre să faci. Nu interesează pe nimeni să facem”. Și așa e. Am ajuns la concluzia asta ani mai târziu. Nu eram așa pesimist, eram euforic și mi-am dat seama că nu ai cu cine. Sunt puțini oameni pregătiți, e birocrație, iar sportul nu e prioritate”.

Edward Iordănescu a reușit pentru scurt timp “să facem” și pentru asta merită doar aplauze.

Și-a dat seama, însă, că a ajuns în punctul în care e momentul “să facă”

Baftă în carieră, Edward Iordănescu!

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google