corespondența antalya Ajuns titular la Dinamo pe final de 2024, Alex Roșca se destănuie despre greutățile de la începutul carierei: ”Era foarte urât”. Momentele care l-au făcut să se simtă onorat și omul căruia îi datorează ”cel mai mare respect”

• Cu iAMsport.ro rămâi conectat la tot ce se întâmplă în cantonamentele echipelor din SuperLiga! Reporterii noștri - Cătălin Stroia și Felix Iacob - îți aduc zi de zi cele mai importante informații din Antalya.

”D”orință

Îmi doresc cel mai mult ca în acest an să intrăm în play-off.

”I”ubire

Îmi place să petrec timp cu familia. În afară de asta, îmi place să joc biliard. E doar o pasiune, nimic mai mult.

”N”ume

Cătălin Hîldan. Dacă ești fan al lui Dinamo și spui acest nume, e clar că înseamnă istorie, dăruire. Din fotbalul internațional, îl admiram pe David de Gea. Îmi plăceau reflexele spaniolului.

”A”tracție

Un oraș în care-mi face mereu plăcere să fiu este Arad, care este și casa mea. Tot timpul când ajung acasă, indiferent ce probleme am, parcă dispar toate. Mă simt extraordinar acolo și e adevărată zicala că nicăieri nu e ca acasă. Când sunt acolo, îmi petrec timp cu familia, dar și cu prietenii apropiați.

”M”uncă

De mic pot să spun că n-am "furat" niciodată la exerciții. Dacă mă punea antrenorul să fac 100 de flotări, nu fentam să fac 80-85 sau să mă apropii de numărul corect. Tot timpul făceam 100, ori chiar mai mult. Apoi cel mai mare sacrificiu din munca pe care am depus-o a fost să plec de acasă la 18 ani. Prima săptămână mi-a fost cel mai greu.

Mă mutasem în Sibiu și în prima săptămână în acel apartament în care stăteam trebuia să fac eu contract la internet și televiziune. A trebuit să vin de acasă cu un televizor, nici semnal foarte bun n-aveam în acel loc. Nu mergeau nici datele mobile. Era iarnă și la ora cinci seara eram în beznă. Nu știam pe nimeni, absolut nimeni. Aveam doar câte 20 de apeluri cu mama, cu sora, cu prietena. Era foarte urât. Mi-am propus să rămân șase luni și dacă nu era de mine, plecam.

”O”noare

M-am simțit onorat când am fost convocat la echipa națională și când am purtat tricoul lui Dinamo, la debutul cu CFR. Sincer, nu prea am apucat să fac nimic. Nici să mă bucur, nici să am emoții. Am intrat în meci și am rămas concentrat. Abia după meci au venit acele emoții și am fost foarte bucuros.

”B”ucuria mesajelor primite după debut

Cei din familie mi-au dat primele mesaje. Nu știu dacă a fost sora sau prietena mea prima care mi-a scris. Știu că m-a sunat sora mea și când a văzut că atunci intru, a anunțat pe toată lumea. S-a certat cu tata pentru că el dormea și i-a spus că trebuie să se uite la meci pentru că apăr eu!

”U”ră

Pot să zic că prietenei mele îi place foarte mult să se plimbe și să călătorească. Eu nu sunt cu astea. Nu pot să spun că urăsc să fac asta, dar aș prefera să stau în pat și să mă uit la un film.

”C”redință

Sunt o persoană credincioasă. Pot să zic că Dumnezeu înseamnă liniște. Dacă e să vorbesc de principiu, aș spune că tot timpul trebuie să fii corect. Dacă antrenorul spune că trebuie să facem într-un fel, așa trebuie să faci, să nu furi. Dacă furi o zi din exercițiu, vei fura și a doua și așa vor trece anii. Față de cel care era lângă tine la acel moment observi că ești mult sub el.

”U”nitate

Cred că e una dintre cele mai mari calități pe care le avem în momentul de față ca grup, la Dinamo.

”R”espect

Bunicului meu îi datorez cel mai mare respect. În mare el s-a ocupat de mine cu mersul la antrenamente, cu plătitul cantonamentelor când eram mic, mănuși, ghete. Nu pot să spun că părinții m-au neglijat, nici vorbă. Ci vreau să spun e că bunicului meu i-a plăcut mereu asta. Și el jucase fotbal în tinerețe, însă nu la un nivel foarte înalt.

”E”moție

Gândidu-mă la ce club joc, îmi creează cea mai mare emoție. Să-ți dau un exemplu. La meciul cu Rapid, am fost mereu conectat. M-am degajat de tot ce a fost în jurul meu. După meciuri, când stau și mă uit la ce s-a întâmplat, îmi creează o emoție. Când văd la ce club joc și câți oameni vin pe stadion și cât de mult vor să câștigăm...

”Ș”coală

Am în cap o prostioară. Într-un an, fix în ultima zi de școală, ne jucam cu mingea în clasă. Aveam doar un geam deschis, la ultimul etaj. Trebuia să vedem cine nimerește să dea prin geam. Eram în timpul orei atunci. Am dat eu și am nimerit din prima. Îți dai seama că am fugit direct acasă și nimeni n-a mai știut nimic. Hahaha!

”T”emperament

Pe teren și în viața profesională mă consider un om calm. În viața de zi cu zi pot să zic că sunt mai vulcanic puțin.

”I”spită

În trecut erau jocurile pe calculator, mă jucam foarte mult. Cred că problema e cu social media. Petrec destul de mult pe telefon, mai ales acum, în cantonament. Și acasă îmi petrec mult timp pe telefon, mai ales că sunt singur la București și abia aștept să mai ies cu cineva.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google