Bătălia de la Arcu’ de Triumf. Cristian Munteanu scrie despre oștirile “Sfintei Cruci”, care au dat de pământ cu trupele lui “Ștefan cel Mare”
Galerie foto (1 fotografii): Bătălia de la Arcu’ de Triumf. Cristian Munteanu scrie despre oștirile “Sfintei Cruci”, care au dat de pământ cu trupele lui “Ștefan cel Mare”
Cristian Munteanu | Publicat: 22.07.2023 23:32 | Actualizat: 22.07.2023 23:48
Heralzii lui ”Ștefan cel Mare” și ai "Sfinte Cruci" s-au bătut încă de dinaintea luptei, în mesaje care mai de care mai usturătoare pentru adversari. Dar, cum nimic nu mai e ce a fost, acestea au pălit în raport cu celebrele “Ma uit la mine când am ales cu ani în urma/și înțeleg minunea ce m-a ferit de turmă” și “Visați să jucați cu echipe mari/Treziți-vă, v-au scos niște pescari”. Au câștigat cei cu flamuri roș-albastre, cu 2-1, în fața roș-albilor.
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
Pe un teren frumos, verde, eco, din centrul Bucureștilor, cele două armii care s-au scuipat de la distanță din vremuri imemoriale, pe alocuri și-au dat și la țurloaie, s-au întâlnit pentru prima bătălie după un an și jumătate.
Asta pentru că trupele lui “Ștefan cel Mare” au fost puțin plecate în liga secundă, plimbându-se prin Țara Românească, Moldova și Transilvania pentru a-și recăpăta roșul din obraji.
Războinicii aducătorului de lumină au dominat
Conduși de generalul Charalambous, școlit la curțile Atenei, pentru că în Sparta erau prea mulți câini care-l mușcau de… trening, oștenii Sfintei Cruci au dat primii cu piatra. În primele zece minute au spart câteva coifuri, dar atât. Liniile armatei din “Ștefan cel Mare” erau intacte.
Paharnicul Golubovic a respins butelca trimisă de Șut spre plasa goală din dotare, pe motiv că nu trece controlul calității.
În primele douăzeci de minute, Sfânta Cruce a trimis lupii, deghizați în “oi”, în primele linii, ca să adoarmă vigilența “câinilor” din “Ștefan cel Mare”, frați de cruce cu cei din Sparta.
Bătălia cea mare s-a spart în lupte mai mici, precum petrecerile din Vama Veche, alt loc de suferință al poporului român. Așa au ajuns Pantea și Ahmed să se ia la harță pentru Bani. S-au dat cap în cap, de nervi pentru că nu au rezolvat problema, s-a lăsat cu sânge, dar nu a fost nevoie de intervenția brancardierilor. Nu de alta, dar, cum s-a văzut la Sepsi, noi încă n-am învățat să ne descurcam cu tărgile care au roți. Nu-i problemă, rostogolim răniții până la medici. În butoaie, eventual.
Elias nu i-a tratat cu respect pe “câini”
Trage o salvă Djokovic, dar mult peste capetele inamicilor. Nu, nu e nicio legătură de rudenie cu faimosul trăgător cu arbaleta, Novak Djokovic, care nu s-a lăsat înțepat de stiletele Ocultei Mondiale.
Prima lovitură în inima armatei din Ștefan cel Mare a fost dată de Coman, copilul de trupă alintat Florinel. Acesta a îndreptat tunul către paharnicul Golubovic, iar ghiuleaua, de data aceasta, a trecut controlul calității. Slovenul s-a prăbușit, iar armia roș-albă l-a ridicat cu greu din iarbă.
Oștenii Sfintei Cruci, blagosloviți de aducătorul de lumină Becali, au simțit că le-a cam intrat, inamicilor, coada între picioare, și au mai dat un atac decisiv. Paloșul lui Olaru s-a înfipt din nou în plasa lui Golubovic, care de data asta nici nu s-a obosit să salveze aparențele.
Florinel Coman umblă la butoane
Până la pauza luptei de la Arcu’ de Triumf, cronicarii semnalează doar evenimentul cu un device din viitor, ceva tehnică de pe alte meleaguri, care a fost aruncat spre artileristul Coman. Acesta l-a ținut în lumina sorilor, a apăsat pe butoane, și s-a crucit la ideea că ar fi putut să-i cadă în cap.
Și s-a mai crucit de două, trei ori, când și-a dat seama că nu l-a sunat aducătorul de lumină Becali, ca să-l întrebe dacă iar a ascuns tămâia.
Și pentru că brânza nu era un aliment cu probiotice benefice pentru oștenii săi, care și așa se simțeau cam molateci, Generalul Burcă a schimbat puțin dispunerea soldaților. Dar Abdallah, adus din Stoke, de la anglo-saxonii iubitori de musulmani de culoare, ca și valahii noștri, nu se descurca deloc în fața Sfintei Cruci.
“Câinii” au mușcat mâna care nu i-a ucis
Măcelul care se anunța după pauză a lipsit la întâlnirea cu istoria bătăliilor dintre cele două mari oști. Trupele Sfintei Cruci știau că lupta e a lor și că mai vin și altele, cu bulgarii, așa că nu au mai dat la jugulară. Legiunile canine ale celor din Ștefan cel Mare au mai păstrat ceva din demnitate și au zis bogdaproste de pauzele de hidratare. Au fost singurele momente în care au pasat exemplar. Sticlele de apă de la unul la celălalt.
Și când jumătate din trupe își stergeau de noroi și sânge săbiile, o șarjă a cavaleriei ușoare din “Ștefan cel Mare” a dus un dispozitiv în rândurile celor cu stindarde roș-albastre. Acesta a fost respins în primă fază, dar logofătul Târnovanu s-a ocupat personal de problema. A luat ghiuleaua în brațe, dar era grea și el obosit de la căldură, așa că i-a dat-o lui Gregorio. Portughezul, carotidă, scurt, l-a executat pe Târnovanu.
Până la finalul bătăliei, cele două oștiri au suflat mai mult în goarnă, încercând să se sperie reciproc. Atacuri răzlețe, la nimereală, multe înjurături, știți voi, ca la noi. Iar nouă ne e dor, în continuare, de luptele dintre Vraciul Lucescu și Înțeleptul Ienei.
*Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
