Bogdan Mitrea, interviu tulburător despre începutul în fotbal: "Dormeam la stadion, mâncam la un bar, o reglam din pâine! A fost groaznic". Despre viață, familie, U Cluj și echipa națională 

Drumul până la Liga 1 a fost plin de "gropi" pentru fostul fundaș de la Farul, FCSB și Universitatea Craiova: mânca într-o cârciumă, n-avea bani, dormea la stadion.

O poveste pe care azi o consideră o lecție de viață. Și o povestește cu liniște în glas, calm, tipic ardelenesc. Te salut, Bogdan! Ai adunat destule cantonamente în carieră, le mai ții minte numărul?

Două pe an minimum, e clar că s-au adunat destul de multe și-n Turcia.

Ai început fotbalul la U Cluj și finalul tot aici te găsește.

Am ales să mă întorc acasă și mă bucur că am luat această decizie. Sper să-mi prelungesc finalul cât mai mult posibil.

Aveai în plan să mai joci pentru Universitatea Cluj?

Aveam asta! Știam că o să ajung aici, dar nu știam momentul exact. Per total, cred că această alegere a venit într-un moment bun al vieții mele.

"Trofeele nu te îndrăgostesc de o echipă! U e un exemplu"

Cum e U Cluj azi față de echipa pe care ai lăsat-o?

Era un alt fotbal, era diferit. Vedeam totul cu ochii de copil. Ce pot să spun este că, în vremea domnului Walter, era o emulație în jurul echipei cu faptul că a ajuns în Liga 1. Apoi s-a degradat, dar spiritul lui U Cluj a rămas mereu și echipa e foarte iubită.

În ciuda performanțelor celor de la CFR, U Cluj a rămas echipa care trezește cele mai multe pasiuni în oraș.

Pare o poveste lungă, care e simplă până la urmă. Și eu în copilărie când jucam fotbal, era doar U Cluj, echipa simbol al Clujului.

Toată lumea știa de ”U”, apoi s-a format CFR cu performanțele. Aici e simplu, dacă ții cu U Cluj nu poți să alegi altceva. Doar trofeele și meciurile câștigate nu te fac să te apropii de o echipă.

Au mai fost exemple. Mă gândesc aici la Urziceni și Astra. Echipe fără suporteri, fără istorie care nu au rezistat.

Ce-ți place mai mult ca fotbalist, să ai o echipă care respiră aer european sau una de tradiție de la care primești mereu suport din partea galeriei?

E o combinație. Clar te simți mai bine când ai în spate suporteri și mii de oameni care vin să te încurajeze. De asemenea, și-n cupele europene e bine să joci, să acumulezi experiență și să-ți crești cota.

Lucru pe care n-ai putea să-l faci altfel. Cel mai bine e să le ai pe amândouă.

Bogdan Mitrea: "La 25 de ani eram un necunoscut"

Ai ajuns la această vârstă și încă nu ți-a pierit pofta de gol. Poate nu mai marchezi cât ai marcat atunci la Farul, dar încă ai ceva...

Mi-e și greu să mai marchez cum am făcut-o atunci, cu 14 goluri. Dacă e să fim realiști, e o performanță greu de reușit. Probabil am acea calitate de a mai apărea la gol și să marchez din când în când.

E de undeva din juniorat? Ai jucat mijlocaș central atunci.

Probabil. Jucam număr opt când eram mic și apoi număr șase și încet, încet m-am retras. Mi se potrivește mai bine postul de fundaș central.

Crezi că ar fi fost alta traiectoria ta dacă nu întâmpinai așa de multe încercări?

Într-adevăr! La 25 de ani să ajungi la Liga 1, eram un necunoscut. Trebuia să am evoluții consistente măcar un sezon, două ca să mă cunoască lumea. Era mai complicat!

Am tras și am știut că trebuie să-mi schimb istoricul de jucător de Liga 2 - Liga 3. Momentul în care te cunoaște lumea, intri în circuit și ai evoluții constante vin lucrurile mult mai ușor.

Văzând Academia Hagi și ceea ce se întâmplă acolo, am un regret că n-am ajuns acolo mai devreme sau dacă făceam parte dintr-o academie mai dezvoltată, alta era viața mea.

Când ți-a fost poate cel mai greu în carieră?

Nu știu. Am trecut ușor peste toate pe care le-am avut. Când mă uit în urmă nimic nu mai pare greu. Fac fotbal, ceea ce-mi place, dar atunci când mi-am pierdut ambii părinți m-a durut!

Pe parcursul carierei acele două momente au fost cele mai grele.

"Aveam 320 de lei salariu și nu i-am văzut niciodată"

Când te gândești la Beiuș? Cum a fost în perioada aia?

A fost groaznic! Acum, că mă uit în urmă, știu că m-a întărit. Mai jos de atât nu se putea. Să n-ai bani, să n-ai mâncare! Mânca-i doar ce ți se dădea. Nu era lux și n-aveai ce să alegi!

N-aveai un ban pentru că nu se plăteau salariile! Erau doar banii de la părinți.

Ce salariu aveai?

Erau vreo 320 de lei pe care nu i-am văzut niciodată. Așa a fost! Apoi am semnat cu U Cluj, la 18 ani, și era o altă conducere, alt fotbal.

Dormeai acolo la stadion?

Da! Camera o aveam unde erau vestiarele și mai era tribuna oficială.

Cum treceau zilele?

Era ușor oarecum pentru că eram mulți. Eram 5-6 jucători care veneam de la Cluj. Cu doi dintre ei eram vecin de bloc și făcusem junioratul împreună. Îmi era mai ușor! Dacă eram singur, nu rezistam!

Și cum mergeau lucrurile, unde mâncați?

Ne dădea la un bar de la stadion masa.

Și cu ce plăteați?

Clubul ne dădea. Mâncare era slabă rău de tot! Nu putea să mănânce niciunul dintre noi! Nici nu știu ce era! Reglai doar din pâine.

Ce te făcea să o iei a doua zi de la început?

Cea mai grea perioadă e aceea când treci de la juniori la seniori. Mă refer să te integrezi și să se conteze pe tine. Mă gândeam mereu să forțez până la maxim, până nu-mi mai iese.

Știam că o cale de întoarcere n-aveam! Am tras mult de tot și pe sfârșit era să zic gata, dar atunci mi s-a ivit ocazia de a scăpa. Mă bucur că am rezistat mai mult și că am fost ambițios.

"Leo Grozavu și Gheorghe Hagi mi-au schimbat viața"

A fost greu și la Minerul Iara?

Da! A fost greu, dar a fost un ajutor din partea lor. La 19 ani m-au cumpărat. Să dai 25.000 pe doi jucători era ceva pentru liga a IV-a!

Era un patron la Cluj, Ghiță Irimieș, care m-a cumpărat și o să-i mulțumesc mereu. Mi-a dat continuitate și acolo mi-am făcut meciurile. Era un grup frumos și apoi am jucat pe la liga a II-a, liga a III-a.

Ai avut și probleme acasă cu mama.

Da! La 19 ani și cu tata recent, când eram la Craiova. Astea sunt exact cele pe care ți le amintești. Sunt pierderile pe care vrei nu vrei, te dau în spate!

Vreau să-mi spui ce au însemnat pentru tine Leo Grozavu și Gică Hagi!

Au fost câțiva antrenori care m-au ajutat înaintea lor, la Cluj. Cred că norocul meu a fost să întâlnesc oameni de calitate! Oameni care m-au ajutat și cărora le-au plăcut de mine.

E important să ai un astfel de antrenor care are încredere în tine și te bagă să joci. Ei doi au fost în situații mai decisive. Leo, care m-a dus la Iași și mi-a dat oportunitatea să semnez cu ei, în Liga a II-a, și am promovat în acel an.

Apoi Hagi, nu?

După un sezon în Liga 1, a venit Gheorghe Hagi care mi-a schimbat viața. De asta spun că regretul meu e că n-am făcut parte dintr-o academie.

Abia la 25 de ani am învățat cum să fiu profesionist, cum să ai grijă de toate. Când lucrezi cu Hagi lucrurile sunt logice. În cazul meu vedeam progres de la zi la zi.

Atunci am început să mă schimb ca mentalitate, ca gândire, ca seriozitate la antrenamente.

"Nu vreau să pierd copilăria copilului meu"

Te-ai gândit ce vei face după fotbal?

Pe final de carieră îți vin multe în cap. Cert este că vreau să rămân în fotbal, doar că nu știu sub ce formă. Am luat licența B de antrenorat, dar aș mai face ceva cât timp voi juca fotbal, să am mai multe variante.

Tinzi mai mult spre o muncă de birou sau una de teren?

Chiar nu știu. Pun familia și celelalte variante în balanță. Știu că antrenoratul e greu!

Ai aceeși viață ca aceea a jucătorului. O lună într-o parte, alte două în altă parte pentru că așa e fotbalul. De asta spun că încă nu sunt hotărât.

Te-ai vedea lucrând în Academia Hagi?

Da! M-aș vedea. Dar mi-ar plăcea să fie o astfel de academie la Cluj.

Cum e Bogdan Mitrea fotbalistul, față de Bogdan Mitrea tăticul? Ești apropiat de familie.

De când s-a născut…. Asta e o parte care mă face să iau decizia de ce fac după. N-aș vrea să pierd anii copilăriei copilului meu. Consider că anii petrecuți lângă el până să devină bărbat nu ți-i mai dă nimeni.

Mi s-ar potrivi cred că rolul de antrenor. Îmi place să stau mult timp cu el și să facem lucruri împreună. Mă face să fiu fericit!

Care ți-ai dori să fie primele lucruri pe care să le știe de la tine? Sfaturi de viață sau altele…

Aș vrea să-i dau niște principii de viață pe care inclusiv tatăl meu mi le-a dat. Să fiu corect, să nu mint niciodată, să merg drept…

Am câteva lucruri de la tatăl meu care m-au ajutat și pe care i le-aș da. În momentul în care-și dă cuvântul să aibă onoare. Îmi doresc să fie un om bun.

"Am 36 de ani, dar Sabău m-a surprins"

Revenind la fotbal. Ce a adus Neluțu Sabău la U Cluj?

A venit cu ceva modern, un fotbal bun pe care vrea să-l practicăm. Are o viziune incredibilă pentru că a fost un fotbalist imens pentru România. Pe mine m-a surprins, la 36 de ani.

Am lucrat cu mulți antrenori și am văzut diferite abordări, dar domnul Sabău e un om foarte bun. Pune accent pe relația umană între noi și apoi profesională.

Ai avut vreun antrenor care să pregătească faza defensivă mai bine ca Neluțu Sabău?

Probabil m-aș duce doar pe ideea de joc și cum vede fotbalul, pe chestiile simple care fac diferența. Fazele fixe sunt importante, dar și mai importantă este ideea de joc și maniera în care vrei să controlezi jocul.

În momentul de față e un antrenor bun pentru U Cluj.

Ce crezi că poate U Cluj în acest sezon?

Ne dorim play-off-ul și Cupa României! Acestea au fost cele două obiective trasate de noi. Avem experiență și am demonstrat că am revenit și am avut un parcurs bun. Trebuie să fim conștienți că ne așteaptă în primăvară meciuri grele.

"CFR ne-a umilit"

Ce s-a întâmplat cu CFR Cluj? Era meciul de la care suporterii aveau cele mai mari așteptări.

A fost o umilință! Un șoc! Nu ne așteptam la acest deznodământ. Am avut acel joc în care am pierdut 4-3 în tur, am fost foarte aproape să câștigăm.

În Cupă puteam să câștigăm pentru că am avut ocazii, la acel egal. Nu ne așteptam. Evoluția noastră a fost slabă! Sunt convins că ne va întări acest lucru pentru că acest campionat e dur și asta se poate întâmpla cu orice echipă.

Te doare să auzi din partea analiștilor că nu-i miră oscilațiile tale din joc?

Știu despre ce vorbești și nu mă interesează. Nu vreau să abordez subiectul și să creez o polemică în ziare. Fiecare are opinia lui.

FCSB, Craiova și Farul au fost echipele tale. Unde ai simțit cel mai profesionist mediu?

Farul de departe! E altceva! Mie mi s-a potrivit mai bine. Nu pot să zic că la celelalte a fost un dezastru. M-am simțit ok, dar n-a fost să fie.

Sunt bucuros că am ajuns la amândouă. Nici nu mă mai gândesc la ce a fost. Cine a lucrat mai mult cu mine știe cum sunt eu.

"Dacă aș fi debutat în 2014 la națională mi se schimba statutul"

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai schimba vreo decizie vreodată?

A fost decizie când am rămas în Cipru la o echipă mai mică. E o poveste lungă și n-are rost să o dezbatem. Am fost condus acolo de principiile mele de a fi corect și loial, care nu sunt bune tot timpul în acest domeniu.

Debut la 33 de ani în națională. Era un obiectiv de bifat pentru tine?

Da, clar! Avusesem norocul și oportunitatea de a ajunge la 26-27 de ani acolo. A fost conjunctură cu Algeria și Albania. Cu Algeria era domnul Pițurcă antrenor și a vrut să mă bage în teren.

Era o nebunie cu algerienii în tribună. Urma Campionatul Mondial din Brazilia și voiau să intre în teren pentru suporteri și nu avusese timp să mai facă două schimbări. Probabil aș fi debutat prin 2014.

Am mai avut șansă să mai merg prin 7-8 meciuri și nu debutasem. Dacă mergi acolo și nu joci e ca și cum ai fost, dar nu. Probabil, dacă debutam în 2014, mi se schimba statutul, dar nici asta nu e cert.

Sunt bucuros că a venit la momentul potrivit.

"Fotbalul e prioritatea mea în viață"

E o binecuvântare că ești fotbalist?

Da! E cea mai frumoasă meserie. Dacă o faci cu plăcere, e parte din viața ta. Sunt fericit că am ales acest sport și mă antrenez cu plăcere. Abia aștept să mă duc la antrenament.

Spune-mi ceva despre care lumea nu știe despre tine! O pasiune pe care n-o cunosc cei care se uită la noi.

În viteză nu-mi vine nimic. Sunt o persoană simplă și sunt destul de echilibrat în viața de zi cu zi.

La hobby-uri ce ai pune?

Am avut câteva. Jocurile video mi-au plăcut mult, dar, de când s-a născut copilul, le-am lăsat deoparte.

Să nu te vadă?

Nu! Pierdeam timpul și nu puteam să stau cu el. Am mai jucat și cu el, dar așteptam să se culce ca eu să mă mai pot juca o oră sau două. Apoi mi-am zis că mai bine stau cu fiul meu o oră în plus decât să mă joc.

Acum ce hobby-uri ai?

Nu am multe. Nu am alte sporturi care mă atrag. Pentru mine e fotbalul și pe jocurile video tot fotbal mă jucam. Fotbalul e prioritatea mea în viață.

Fie că mă uit la un meci sau discut cu prietenii, fotbalul e principalul subiect. Nu mă interesează pescuitul și vânătoarea.

În 2024 nu e ultimul an din cariera ta?

Nu cred. La cum mă simt nu-mi doresc asta. Cât am contract cu Universitatea, anul acesta și următorul vreau să le duc până la capăt.

După n-aș putea să mai zic nimic. Fotbalul e imprevizibil! Sper să fie totul bine și să pot prelungi cât mai mult acest moment.

• Cu iAMsport.ro rămâi conectat la tot ce se întâmplă în cantonamentele echipelor din Liga 1! Reporterii speciali iAMsport - Vlad Nedelea, Silvian Bădulescu, Iosif Popescu și Daniel Bălan - îți aduc zi de zi cele mai importante informații din Antalya.

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.