exclusiv Deși era considerat ”extrem de talentat”, fiul lui Adrian Iencsi a renunțat la fotbal. Ce a preferat să facă: ”Mi-a fost greu să accept acest lucru”
Galerie foto(13) Galerie foto (13 fotografii): Deși era considerat ”extrem de talentat”, fiul lui Adrian Iencsi a renunțat la fotbal. Ce a preferat să facă: ”Mi-a fost greu să accept acest lucru”
Daniela Nicolescu | Publicat: 10.01.2025 19:27 | Actualizat: 11.01.2025 09:29
Invitat la podcastul I AM MEDIA, Adrian Iencsi (49 de ani), fostul fundaș și căpitan al Rapidului, a vorbit despre decizia fiului său de a se lăsa de fotbal, deși era considerat foarte talentat.
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
- Ediția podcastului I AM MEDIA cu Adrian Iencsi poate fi urmărit ACUM, pe canalul oficial de Youtube iAMnews.ro.
Eric Iencsi, fiul lui Adrian Iencsi, s-a născut în anul 2006 și a început fotbalul de la Centrul de Performanță Rapid București, pe postul de mijlocaș ofensiv.
De ce s-a lăsat de fotbal fiul lui Adrian Iencsi
Deși era considerat extrem de talentat, Eric s-a lăsat de fotbal și a ales să se axeze pe școală. Invitat la podcastul I AM MEDIA, Iencsi a explicat cum a primit vestea și ce l-a încuranjat pe Eric să facă mai departe, după ce a ”agățat” ghetele în cui.
Victor Vrînceanu: Vorbeam înainte de podcast, te-am întrebat dacă Eric mai joacă fotbal. El era la Rapid, mijlocaș central. Din ce îmi aduc aminte, discuțiile care erau în jurul lui la Rapid... se vorbea că e talentat și că va ajunge din nou numele Iencsi pe gazonul Giuleștiului. Însă mi-ai spus că s-a lăsat pentru școală.
Adrian Iencsi: Sigur, da. Același lucru îl spuneam și eu. Și susțineam ca atare și asta din punct de vedere al specialistului, nu neapărat al tatălui. În niciun caz al tatălui.
Deci chiar un copil extrem de talentat, foarte inteligent… s-a dezvoltat și foarte mult în ultima vreme, un stângaci, eu vedeam în el un viitor foarte frumos în fotbal. Bineînțeles că atât el, cât și fratele lui au fost educați ca pe primul loc întotdeauna să fie familia, după aia, pe al doilea să fie școala și pe al treilea loc să fie fotbalul.
Deci școala a fost întotdeauna prima gândire pentru ei. Ei, și atunci, în acest context… probabil că și el fiind dezamăgit de unele lucruri de-a lungul anilor, a ales într-un final să meargă mai mult pe partea cu școala, să studieze mai mult.
El chiar mi-a transmis la momentul respectiv că deja a pierdut ceva timp asta pentru că s-a implicat mai mult la fotbal decât la școală. Și atunci trebuia să pună burta serios pe carte, că vrea să facă ceva în viața pe drumul ăsta.
Eric Iencsi se axează pe școală. Adrian Iencsi: ”Am acceptat a fost decizia lui și mergem înainte”
Victor Vrînceanu: Ar fi putut fi a treia generație consecutivă de fotbalist. S-ar fi făcut o mică dinastie Iencsi în fotbal. Nu te-a impactat cumva? Adică nu știu, când stai tu așa singur și te gândești: ”Uite, băi, frate, fii-miu era și talentat și putea să facă pasul și totuși nu se va întâmpla acest lucru”. Ce ai simțit?
Adrian Iencsi: Păi, să știi că eu mi-am dorit foarte mult ca el să facă fotbal. Au făcut acest lucru până la 18 ani. S-au antrenat în fiecare zi, și-au dorit, mie mi-au demonstrat acest lucru și eu îmi doream foarte foarte mult ca ei să devină fotbaliști. Eu cred că, în general, cam toți tații, când au băieți, își doresc că ei să devină fotbaliști.
Cu atât mai mult eu, care am făcut fotbal toată viața mea, să știi că nu mi-a fost ușor, mi-a fost foarte greu să accept acest lucru pentru că văzusem în ei un potențial foarte, foarte bun, mai ales în Eric, ca mijlocaș central, vedeam un viitor frumos în fotbal pentru pentru el.
Dar am acceptat, a fost decizia lui și mergem înainte. Eu vreau doar să îmi văd copiii că sunt mulțumiți de ceea ce fac, să facă ceea ce le place lor și eu cred că într-un final decizia este una bună. Decizia este una bună pentru că, uite, hai să îți spun ceva...
Nu neapărat că există un regret, dar îmi pare rău că nu am studiat și eu mai mult când eram copil. Mie nu mi-a plăcut școala. Asta nu înseamnă că nu eram priceput pentru că fiecare dată când eram forțat să învăț, făceam… învățam și treceam, luam note ca să trec clasa.
Când îmi puneam mintea la contribuție, reușeam, dar plecându-mi foarte mult fotbalul, am neglijat în totalitate școala, studiile, și cumva să știi că îmi pare foarte rău, pentru că poate că aș fi fost mult mai bine pregătit să fac și altceva în afară de fotbal.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
