exclusiv Interviu cu Alex Pop: ”Am rămas cu un lucru de la Hagi”. Care e marele obiectiv al lui Dinamo în acest sezon, ce l-a învățat Dorinel Munteanu și unde visează să se transfere

Salut, Alex! Ce faci?

Sunt bine, tocmai ce am terminat antrenamentul și mă pregătesc să merg acasă la odihnă.

Cum decurge o zi din viața ta? Dimineața știm că ai antrenament, dar după?

Cam jumătate de zi stăm la Săftică, ajungem la ora 08:00 și plecăm la ora 15:00, iar după ce ajung acasă, încerc să dorm cam două ore. Mai sunt și zile când am treabă, dar de obicei dorm la prânz.

Cum ai descrie acest sezon, până acum?

Mă bucur că în acest sezon am început să și marchez, așteptam de mult timp primele goluri, acum cred că am nevoie să mențin această încredere, pentru că reușitele vor veni pe parcurs.

Alex Pop: ”Sper ca după accederea în play-off să ne și batem la locurile fruntașe”

Ai aproape un an la Dinamo, ce a fost în mintea ta atunci când ai semnat?

Frică și emoții nu aveam, erau doar emoții constructive, mă gândeam cum o să fie un club cu atât de mulți suporteri, erau un entuziasm interior și o stare de bine, așteptam să mă antrenez cu băieții și să încep pregătirea.

Când ai semnat cu Dinamo, clubul era în insolvență, acum situația s-a schimbat, te gândești la cupele europene?

Bineînțeles, este ambiția fiecărui fotbalist să joace în cupele europene, oriunde s-ar afla. Acesta este și unul din motivele pentru care am venit la Dinamo, pentru că m-am gândit că este un pas înainte și uite că în acest sezon suntem acolo sus, ceea ce mă bucură. Sper ca după accederea în play-off să ne și batem la locurile fruntașe.

Te gândești la un trofeu?

Normal, îmi doresc din suflet, și pentru că nu am un trofeu la seniori. Primul meu trofeu să fie cu Dinamo ar fi un vis, nu contează că este Cupa României sau campionatul, obiectivul nostru intern în vestiar este un trofeu, pentru asta ne batem, un trofeu și Europa.

Vine meciul cu Oțelul, fosta ta echipă. Ce simte un fotbalist atunci când joacă împotriva foștilor colegi?

Până la urmă, se întâmplă, în viața de sportiv schimbi echipe, schimbi colective, încă de când eram mic am trecut prin asta și nu pot spune că e un impact uau. Când am semnat cu Dinamo la început, atunci a fost, pentru că am jucat pe Arcul de Triumf cu Oțelul, în iarnă. Atunci a fost mai ciudat, pentru că în urmă cu o lună eram cu ei în vestiar și făceam glume, acum suntem adversari, dar aceste chestii sunt normale. În fotbal se întâmplă și te obișnuiești cu ele.

Alex Pop: ”Dorinel Munteanu m-a învățat să nu mă mulțumesc cu puțin”

Ce a fost în mintea ta despre Zeljko Kopic când ai venit la Dinamo? Tu nu ai mai fost antrenat de un tehnician străin până acum și sunt curios cum îl percepi acum față de momentul când ai venit la club.

L-am întrebat pe Neluț Roșu despre mister și despre colectiv când eram la Galați și el mi-a zis doar cuvinte de laudă, iar așteptările au fost ridicate, mister și stafful m-au primit bine, comunică cu noi, se implică și despre partea de fotbal nu mai vorbesc. Mie mi s-au îndeplinit așteptările.

Tu ai fost antrenat și de Dorinel Munteanu, dar și de Gică Hagi, cum a fost să lucrezi cu ei?

A fost o experiență similară când vine vorba de atitudine, ei sunt antrenori ambițioși, niciodată nu se mulțumesc cu puțin, sunt cum îi vede toată lumea, exigenți, duri, pentru că își doresc foarte mult de la jucători. De la domnul Hagi am rămas cu un lucru: ”Ceea ce ai făcut ieri nu mai este valabil azi”. Asta se aplică atât la lucrurile pozitive, cât și la lucrurile negative. De mâine o iei de la capăt, indiferent de meci. De la mister Dorinel am învățat să nu mă mulțumesc cu puțin, oricât de bine ai juca sau oricât de multe goluri ai da, nu trebuie să te mulțumești cu puțin.

În ce campionat din top 5 ai vrea să mergi?

În Spania. Acela cred că mi s-ar potrivi, Anglia este prea dur pentru mine, dar în Spania mi-ar plăcea să prind o echipă și de mijlocul clasamentului.

Îți place mult Spania, putem spune că vine și datorită sângelui latin românesc și perioadei scurte din Argentina?

Este posibil să fie și chemarea interioară, dar mie îmi place ca stil de joc, ca ritm.

Ce idoli ai avut în copilărie? Mă gândesc că în Spania jucau.

A fost un argentinian micuț, care tot în Spania juca, Messi. Sunt fan Barcelona și eu și toată familia.

Dacă ar fi să aduci un fotbalist la Dinamo care să-ți fie mentor, dar nu Messi, care ar fi acela?

Ar fi clișeic să spun Cristiano Ronaldo, dar la experiența pe care o are, la golurile pe care le-a marcat și prin câte a trecut, cred că m-aș uita la el ca la un zeu, aș încerca să absorb tot ce zice. Urmăresc cât de mult pot mișcările pe care le face în careu, poziționarea sa mi se pare extraordinară.

Că tot am vorbit mai devreme despre campionate de top, te-ai vedea jucând în Argentina?

De ce nu? E un campionat puternic, cu deschidere mare și pentru Europa, mi-ar plăcea să ajung la origini, ar fi o poveste interesantă, plecat de mic de acolo, iar ulterior să mă întorc.

”Mircea Lucescu e cel mai bun antrenor român”

Ce te vezi făcând după fotbal?

Dacă ar fi să rămân în fotbal, mi-ar plăcea să fiu în partea administrativă, nu m-aș face antrenor, dar în partea administrativă, da. Dacă nu ar fi să continui în partea cu fotbalul, aș duce mai departe afacerea pe care am început-o cu soția mea pe partea de imobiliare.

Dacă nu erai fotbalist ce ai fi fost?

E o întrebare grea, fotbalul îl fac de mic, asta îmi doream mereu, am făcut școala ca să fie acolo un plan b. La mintea pe care o am acum m-aș gândi la IT. Câștiguri bune, program flexibil. Nu am înclinații către calculatoare, dar aș fi învățat.

Cât de mult te-a ajutat școala în fotbal?

M-a ajutat mult, mi-a dezvoltat vocabularul, dar te ajută și să vezi altfel situațiile din teren, în discuțiile cu antrenorii și colegii, toată partea asta cu școala te ajută.

Spre final aș vrea să te provoc la un joc. Spune-mi top cinci fotbaliști români.

Locul cinci să zicem Cristi Chivu, locul patru Gică Popescu, locul trei Adi Mutu, locul doi Dobrin și locul unu Hagi.

Spune-mi și cel mai bun antrenor român.

Mircea Lucescu, având în vedere palmaresul pe care îl are!

Poate ai noroc și te cheamă la baraj.

Doamne ajută!

Te gândești la echipa națională?

Ce fotbalist nu se gândește?! Bineînțeles, dar prima dată trebuie să-mi fac treaba bine la Dinamo.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google