exclusiv Interviu cu Lucas Masoero. Cum se văd România, Clujul și fotbalul nostru prin ochii unui argentinian: ”Asta aveți în plus față de Bulgaria și Rusia”

Te salut, Lucas! Spune-mi cum te simți, după aproape un an în România, la Cluj.

Salut! Mă simt bine. Îmi place orașul, îmi place și clubul la care sunt. Mă simt aproape ca acasă. Clujul e un oraș mic, cu oameni foarte buni, și pentru mine asta e de ajuns.

Ce te atrage cel mai mult Cluj? E un oraș destul de vechi ca arhitectură.

Orașul e plăcut pur și simplu. Arhitectura veche e frumoasă. Câteodată mai sunt probleme cu traficul. Am observat că sunt foarte multe biserici, n-am văzut nicăieri atât de multe ca aici!

Vrei să spui că în Argentina sunt mai puține decât în Cluj?

Cu siguranță! Plus că nu avem așa multe religii. În America de Sud cei mai mulți suntem catolici. Ok, mai sunt și evrei sau alte religii, dar nu vezi așa multe biserici.

Ce desert din România l-a impresionat pe argentinian

Presupun că ai testat mâncarea de la noi. Cum ți se par mămăliga, sarmalele și restul mâncării tradiționale?

Am mâncat de toate. Sarmale, mămăligă și mai e un desert foarte bun care-mi place mult în zona asta.

Te referi la papanași?

Exact, sunt uimitori!

Cum ți se par oamenii de la noi?

Uite, când am venit anul trecut în România am fost impresionat de oameni pentru că au o căldură aparte cu care te întâmpină. Chiar și rudelor mele care au venit aici le-a plăcut acest aspect.

Se spune că ardelenii sunt mai primitori.

Poate. Însă la Cluj sunt și multe Universități, sunt mulți oameni din toate colțurile, multe mentalități. Îmi place că lumea vorbește engleză pe orice stradă ai merge. Asta pentru mine e bine, mi-e ușor să comunic.

Ce știai despre România atunci când ai venit aici? Poate ceva legende cu Dracula.

De fapt, am mers într-o excursie cu prietena mea la castelul lui Dracula. Mi-a plăcut foarte mult. Mai îl am și pe fratele meu, care e pasionat de istorie. Când am venit aici mi-a povestit totul despre Dracula.

Despre fotbal ce știai?

Știam destule, întrucât am jucat în Bulgaria. Există ceva competiție între campionatul de aici și cel de acolo. În plus, erau și ceva români care evoluau în Bulgaria.

Am înțeles că ai început să înveți româna. Ce cuvinte știi?

Da, da (n.r. vorbește în română). Învăț și încerc să vorbesc, însă deocamdată nu mă descurc să dau un interviu. În schimb, anul trecut m-au învățat colegii câte-o glumă.

E cunoscută tradiția ca atunci când vin jucătorii străini prima dată să învețe înjurăturile.

Hahaha! Desigur. Vorbind serios, colegii mei sunt buni și încearcă să mă învețe româna pentru a ne înțelege cât mai ușor atât în vestiar, cât și atunci când vreau să ies în oraș. Spre exemplu, atunci când mă urc într-un taxi încep să vorbesc în română. Câteodată se întâmplă să vorbească prea repede și prefer să mut dialogul în engleză.

Să înțeleg că știi doar câteva cuvinte de bază?

Nu chiar. Există o similaritate de cuvinte între română și spaniolă. Inclusiv când îmi vorbește domnul antrenor la antrenamente îl înțeleg.

Lucas Masoero, despre experiențele din Rusia și Bulgaria: ”Am jucat la minus 40 de grade”

Bănuiesc că-n Rusia sau Bulgaria ți-a fost dificil să comunici din cauza faptului că nu era un limbaj similar?

Când m-am mutat prima dată în Bulgaria, engleza mea nu era foarte bună. Am jucat acolo trei ani. Apoi după ceva timp am început să vorbesc puțină bulgară, dar în felul meu. În Rusia mi-a fost foarte greu să găsesc pe cineva cu care să vorbesc în engleză. La cluburile de acolo ești obligat să înveți să vorbești în rusă. Îți oferă profesor și tot ce ai nevoie pentru asta. Îmi mai aduc uneori aminte și mă amuz de anumite cuvinte, cum era ”tovarăș”.

Care ar mai fi diferențele dintre țările în care ai evoluat?

Cea mai mare diferență dintre România și celelalte două țări mi s-a părut că sunt oamenii. În România sunteți persoane calde. În schimb, în Rusia și Bulgaria sunt foarte multe persoane reci. Erau și acolo oameni buni, dar foarte greu puteai să comunici cu ei.

Cum te-ai adaptat la vremea rece din Rusia?

A fost ceva incredibil, ceva ce n-am trăit niciodată în viața asta! În orașul în care am stat în Rusia, la Novgorod, erau patru luni în care ningea non stop, era zăpadă peste tot. Mi-a venit foarte greu pentru că venea dintr-o țară plină de căldură cum e Argentina. Îmi spuneam mereu: ”De ce ai venit aici?”. Cumva am reușit să mă adaptez și să-mi placă totul și-n Rusia.

Obișnuiai să joci în jocuri la minus 30-40 de grade?

Da! Chiar făceam asta. Jucam pe un teren sintetic la minus 40 de grade. Doar de la minus 50 de grade nu mai puteam juca. Până la urmă bucur că sunt în viață. Hahaha!

Cum a fost ultima ta perioadă din Rusia? Mă refer aici la tot ce s-a întâmplat cu războiul.

Când a început războiul eram în presezon. Pentru noi, străinii de acolo, nu era o situație normală. Trebuia să luăm decizii și să ne gândim la viața noastră. Pot spune că am avut atunci o comunicare bună cu cei din club. Pe atunci tata a înțeles bine situația în care mă aflam, în schimb mama era panicată și mă suna în fiecare zi să vadă cum sunt. Îmi aduc aminte că președintele de la club a vorbit cu toți străinii și ne-a acordat încredere.

Totuși, am decis să plecăm, iar nivelul campionatului a scăzut. Cât timp n-a fost război toate lucrurile erau în regulă, jucam la un nivel puternic. În general, mai erau probleme cu deplasarea când evoluam la Rostov sau la Krasnodar.

Lucas Masoero are afaceri în agricultură

Hai să trecem la ceva mai pozitiv. Pe lângă fotbal, Argentina e cunoscută și pentru tango. Ai încercat să-ți înveți vreun coechipier pașii celebrului dans?

Hahaha! Nu! Cred că sunt unul dintre cei mai slabi dansatori. În schimb, îmi place să pun muzică latino în vestiar.

Manele?

Câteodată mai ascult și manele. Îmi plac câteva. Ce pot să spun e că sunt mai bune decât muzica din Bulgaria.

Am văzut foarte mulți jucători latini care au adus în România moda ”Yebra Mate”, ceai care se prepară în America Latină.

Când eram cu Fede Anselmo beam în fiecare zi la vestiar. Se spune că e o băutură pe care să o împarți, iar acum că sunt singur nu prea am cu cine să împart. În schimb, cu prietena mea beau în fiecare zi acasă.

Ce-ți place să faci în timpul liber? Ai vreo pasiune?

Îmi place fotografia. Cu telefonul nu fac de regulă poze. Îmi place foarte mult camera.

Ai vreun fotograf preferat?

Deocamdată nu. Eu un hobby pe care nu l-am descoperit de mult timp. Mama mea a făcut cursuri de fotografie și i-am cumpărat o cameră profesională. Îi place foarte mult. Când sunt în Argentina o folosim amândoi.

Te-am văzut într-un clip cum ai luat aparatul foto și le-ai făcut poze colegilor din echipă.

Îmi place că nu e doar să apeși un buton. Trebuie să cauți focusul, să fii atent la lumini și asta face totul mai interesant. Când sunt în Argentina îmi place să fiu cu tată la fermă, să-l ajut pe fratele meu cu care avem un business. Când am timpul meu liber îmi place să stau în afara orașului, să fiu liniștit. Probabil că, atunci când o să-mi închei cariera, voi sta cu familia, în liniște.

Ce fel de fermă aveți? Cultivați ceva anume sau creșteți animale?

De fapt, facem agricultură. Cultivăm ceva legume, dar tatăl meu este axat pe cultivarea strugurilor. Pe când aveam 12-13 ani știu că tata făcea vinul nostru pe care-l împărțeam comunității. De ziua mea mai făceam asta și era o experiență frumoasă. Îmi doresc să trăiesc aproape de rudele mele, în liniște, undeva la țară și să împărțim tot ce avem.

Cine sunt cei mai cunoscuți agricultori și fermieri din fotbalul românesc

Ceea ce face Masoero și familia lui în Argentina, nu e ceva străin pe oamenii din fotbalul românesc. Adrian Porumboiu a fost unul dintre cei mai mare fermieri din estul Europei. Ionel Ganea are o fermă lângă Făgăraș, în Gura Văii.

Ceva mai apropiat de argentinian este fostul atacant de la rivala CFR Cluj, Adrian Anca. Acesta are în Oradea mai multe hectare de viță de vie și un business bazat pe producția de vin.

Ce preparat tradițional din Argentina le recomandă Lucas cititorilor

În Argentina e un fel de mâncare denumit ”locro”, o tocană de dovlecei care se mănâncă de obicei iarna: "E o mâncare foarte gustoasă. Acest preparat e ceva tradițional pentru noi și a apărut în urmă cu câteva sute de ani, când Argentina a vrut să-și obțină independența față de Spania.

Soldații mâncau foarte mult locro pentru că trebuia să fie puternici și să traverseze munți și multe altele. Mai erau și alte tipuri, dar locro era numărul unu! De ziua independenței tata obșinuiește să prepare locro", a explicat Masoero.

CV Lucas Masoero
# Născut pe 1 februarie 1995, la Mendoza (Argentina)
# Evoluează pe postul de fundaș central
# A fost legitimat la: Independiente Rivadavia (Argentina, 2015-2017), Deportivo Maipú (Argentina, 2017-2018), Lokomotiv Plovdiv (Bulgaria, 2018-2021), Nizhny Novgorod (Rusia, 2021-2023), U Cluj (România, 2023-?)

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google