special Povestea de Vineri #1 / Noaptea în care Dobrin a chefuit până a venit Miliția să-l potolească. Suspendat pe viață, Gicu a fost iertat și s-a răzbunat pe Dinamo: "A fost vina unui lătrău, supărat că n-am vândut un meci pe 10.000 de lei!"

Primul episod îl are protagonist pe Nicolae Dobrin. "Prințul din Trivale" n-a fost doar cel mai bun jucător român al anilor 1966, '67 și '71, ci și cel mai adulat fotbalist din țară vreme de aproape două decenii, până să-i fure locul în inimile suporterilor un alt "Prinț", cel din Bănie, Ilie Balaci.

Acțiunea primei "Povești de Vineri" se petrece în iarna lui 1979. O iarnă grea pentru România și pentru fotbalul ei.

Naționala ratase prezența la Mondialul din '78 după un halucinant 4-6 cu Iugoslavia, în Ghencea, și încerca să meargă măcar la Euro '80. Pornise cu un succes important în grupă, 3-2 cu aceiași rivali plavi, apoi urmase un eșec previzibil în Spania, 0-1.

Abia aduși la cârma primei reprezentative, Constantin Cernăianu și Gheorghe Staicu au solicitat și li s-a aprobat un cantonament de două săptămâni la Poiana Brașov, în a doua parte a lunii ianuarie.

Tot în respectiva stațiune a urcat și naționala olimpică, aflată în luptă pentru calificarea la JO de la Moscova. Selecționerii Florin Halagian și Ioan Marica primiseră mai multe "întăriri" de la lotul mare, printre care Narcis Coman, Costică Ștefănescu, Gicu Dobrin și Mitică Marcu.

Ținuți cât mai departe de orice fel de tentații și "rupți" la antrenamente de durul Halagian, "olimpicii" mai scăpau de stres la câte un restaurant izolat din Poiană, unde șprițuiau până la ziuă.

Cei mai petrecăreți erau, nu e greu de ghicit, Coman și Dobrin. Foști colegi la FC Argeș vreme de două sezoane, '66-'68, cei doi rămăseseră buni prieteni și nu ezitau să ciocnească paharele atunci când aveau ocazia.

FRF: "Nicolae Dobrin a părăsit deseori cantonamentul pentru a consuma băuturi alcoolice în diferite restaurante"

După o asemenea escapadă, însă, Federația n-a mai rezistat și a luat o decizie extrem de dură: l-a suspendat pe "Gâscan" pe termen nelimitat. Acesta s-a făcut vinovat nu doar de faptul că a băut până dimineață, ci și că a provocat un scandal uriaș în local, scandal stins numai după intervenția Miliției și a antrenorilor, chemați de urgență la fața locului!

Într-un comunicat emis la începutul lunii februarie 1979, FRF dezvăluia, printre altele:

# "Nicolae Dobrin n-a înțeles să participe la efortul comun al componenților lotului olimpic pentru o pregătire exigentă, ci, dimpotrivă, a părăsit deseori cantonamentul pentru a consuma băuturi alcoolice în diferite restaurante"

# "La un moment dat, el l-a atras și pe Coman, dar acesta a înțeles la timp că trebuie să se oprească"

# "Antrenorii au stat de vorbă de mai multe ori cu Dobrin, l-au criticat, l-au sfătuit, i-au amintit că în trecut a mai avut multe asemenea abateri"

# "În ziua în care nu a participat la antrenament din cauza unei alte absențe din cantonament, Dobrin a făcut o altă escapadă, încheiată cu beție și scandal, care a necesitat chemarea conducătorilor și antrenorilor loturilor de fotbal pentru a-l readuce pe Dobrin la cantonament"

Ulterior, la intervenția mai multor internaționali (în frunte cu Mircea Lucescu), care au susținut în fața comisiilor federale că Gicu încă mai poate fi de folos fotbalului românesc și echipei naționale, suspendarea "definitivă" a fost redusă la șase etape.

În cele șase runde fără "jupânul" lor din teren, piteștenii, lideri la finalul turului, au obținut trei victorii (toate acasă) și două remize (ambele în deplasare), cedând o singură dată, 0-1 la Craiova. Grație acestor rezultate, și-au păstrat prima poziție, dar au fost egalați la puncte de Dinamo.

Interesant e că la suspendarea "Prințului" a contribuit și Halagian, care-i era "principal" și în Trivale. Presa vremii susținea că "Armeanul" era exasperat de viața nocturnă tot mai agitată a lui Dobrin și a solicitat Federației să taie în carne vie, pentru a da un exemplu și altor amatori de petreceri bahice.

Da, între mine și Halagian sunt mai multe diferende, unele datând de câțiva ani. Între altele, nu vrea să accepte că pe teren eu dirijez echipa! Nicolae Dobrin, în februarie 1979, într-un interviu din "Tribuna Sibiului"

La 46 de ani de la acele evenimente, Narcis Coman a stat de vorbă cu iAMsport.ro și a confirmat faptele, deși are o variantă puțin diferită de cea oficială. Fostul portar, ajuns la 78 de ani, l-a cauționat pe "Armean", însă l-a luat în colimator pe un alt fost selecționer.

Narcis Coman: "Eu m-am băgat la somn, Gicu a plecat să mai bea..."

Bună ziua, domnule Coman, ce mai faceți?

Ce să fac?! Cu bătrânețile... Mă tot supără un picior, dreptu', ăla de l-am operat. Cine spune că bătrânețile-s frumoase n-a fost bătrân!

Canicula cum o suportați? Am văzut că vara asta la Giurgiu au fost frecvent temperaturi de 40 de grade.

Ca să glumesc, cu "gradele" m-am înțeles mereu bine, nu am probleme de la căldură.

Eu v-am sunat să vă întreb de un eveniment din iarna lui 1979, când după o noapte în care dumneavoastră și Dobrin v-ați împrietenit prea mult cu "gradele" din sticle...

Da, da, știu la ce vă referiți. Eram la Poiana Brașov, cantonament cu naționala olimpică.

Incredibil! Mă gândeam că o să fie greu să vă fac să vă amintiți episodul respectiv.

De la o vârstă mi-am pierdut doar reflexele corpului, nu și cele ale minții. Ce vreți să știți?

Cam tot ce ne puteți spune despre noaptea aia. Sau nopțile alea, că au fost mai multe, nu?

Păi, ce să fie?! E adevărat, din când în când mai evadam și mai beam câte un șpriț prin Poiană.

Dar în noaptea cu pricina? Ce s-a întâmplat de s-a creat așa mare tărăboi, încât a fost necesară intervenția unor milițieni?

Eu vă spun ce știu eu c-a fost, nu ce ați auzit sau citit dumneavoastră. Deci, ca de obicei, fusesem cu Gicu la un restaurant, iar pe la miezul nopții, poate puțin după, ne-am întors amândoi în cantonament. Eu m-am băgat la somn, dar el a zis că pleacă iar, că vrea să mai bea ceva.

Și?

Și a plecat.

Și?

Și s-a întors abia pe la 4-5 dimineața.

După ce a provocat balamuc cât casa la cârciumă!

Nu știu, de ce să mint?! Eu n-am auzit așa ceva.

Mai departe ce s-a întâmplat?

L-au turnat șmecherii! După care suspendarea pe termen neliminat, apoi pe șase etape și tot ce știți...

Însă de ce o decizie atât de drastică? Nu era în niciun caz primul șpriț la care a participat Dobrin.

Normal că nu era... Nu știu, s-a dorit să se dea un exemplu... A fost și vina lui Gicu. Dacă nu mai pleca iar, nu ne afla nimeni. L-a pus naiba...

Dumneavoastră cum ați scăpat?

Păi de mine nu se știa. Eu chiar am cerut să fiu suspendat cât e suspendat Gicu! Mi-au zis să stau liniștit, că-s nevinovat. "Vezi-ți de treaba ta!", așa mi-au spus.

Dar ați recunoscut că ați fost și dumneavoastră la spriț?

Nu, n-am recunoscut...

Prin ziare am găsit că se știa că pierdeți nopțile cu Dobrin, însă ați beneficiat de clemență întrucât v-ați cerut iertare.

Ei, iertare... Nici vorbă!

Tot prin presa acelor vremuri am citit că Halagian a insistat ca "Gâscanul" să fie suspendat, iar acesta a confirmat într-un interviu că între el și antrenor relația nu era strălucită.

Nooo, vinovat n-a fost Hala, ci un altul, un rahat de om!

La cine vă referiți?

E mort, Dumnezeu să-l ierte!, că altfel aș spune mai multe... La Cornel Drăgușin mă refer.

Era un fel de supervizor al lui Halagian.

Era un lătrău ordinar! Așa a supraviețuit zeci de ani. Federația l-a tot pus în toate funcțiile posibile.

De ce nu-l aveți la inimă? V-ați certat cu el pe la loturi?

M-a urât de la început, aș spune. Aveam numai 21 de ani, în vara lui 1968, când a avut loc o partidă în urma căreia a rămas cu pata pusă pe mine.

Despre ce partidă e vorba?

Era ultima etapă a campionatului '67-'68. Noi ne băteam pentru titlu cu Steaua, care avea un punct în fața noastră. Echipa lui Drăgușin, Progresul, spera să scape de retrogradare și avea nevoie de victorie. Jocurile care contau erau Petrolul - Steaua și Progresul - FC Argeș, pe Republicii.

Narcis Coman: "Am refuzat o sumă imensă, n-am putut să mă vând!"

Așa.

La Ploiești, gazdele le dăduseră meciul steliștilor, care au bătut cu 3-1 și erau campioni. La noi era 1-1, scor la care Progresul pica. În minutele de final, Drăgușin l-a trimis pe un om de-ai lui, pe Matache, în spatele porții mele, să-mi promită 10.000 de lei dacă las un gol. Că mă așteaptă la vestiare, că-mi dă tot ce mi-a promis imediat după terminarea jocului.

O grămadă de bani la timpul ăla!

Da, o grămadă de bani, dar n-am vrut să mă vând!

În cronica din "Sportul" s-a scris că unii colegi de-ai dumneavoastră au făcut tot posibilul să câștige adversarii!

Poate... Sigur eu, Bebe Barbu, Gicu Dobrin și încă vreo doi ne-am făcut datoria.

Și de asta v-a urât Drăgușin toată viața?

Evident. Repet, am multe povești din care nu iese deloc bine Drăgușin, însă omu' e mort, iar despre morți...

De ce Dobrin a fost cel mai mare

O ultimă rugăminte. Știu că-l considerați pe Dobrin cel mai mare fotbalist român, vreau doar să-mi oferiți argumente.

Din ce am prins eu, Iosif Petschovschi, Gicu Dobrin și Gică Hagi probabil că au fost cei mai buni ai timpurilor lor. Dar ca valoare netă peste toți a fost Gicu! Nu vorbesc aici de trofee, de ce a reușit la națională, eu vorbesc numai despre calitățile de fotbalist. Aici Gicu n-a avut rival. Și mai e un motiv pentru care el a fost numărul 1.

Care?

Peste tot pe unde mergea, lumea era în delir când îl vedea. Eu n-am auzit să fie fluierat pe vreun stadion. Iar asta, respectul oamenilor, al tuturor suporterilor, nu doar cei piteșteni, cred că e dovada cea mai bună că Dobrin a fost unic.

Mulțumim pentru dialog și sănătate multă!

Eu vă mulțumesc că v-ați mai amintit de mine.

"Diavolul" a învins și arbitrajul

Imediat după expirarea suspendării de șase etape, Dobrin a revenit în primul 11 al Argeșului și a avut o contribuție esențială la obținerea celui de al doilea titlu din istoria clubului din Trivale.

Prestația de gală a venit chiar în ultima rundă din acea stagiune, când soarta a făcut ca titlul să se decidă în urma unui meci direct cu Dinamo, programat în Ștefan cel Mare.

Deși piteștenii aveau și varianta egalului, iar dinamoviștii au avut de partea lor arbitrajul tendențios al lui Otto Anderco, Doru Nicolae, Radu II și compania s-au impus cu 4-3, la capătul unei prestații colosale a "Prințului".

Prezent la stadion, Ioan Chirilă i-a dat nota 10 magului, iar în cronica din "Sportul" nota: "«Diavolul» Dobrin și-a exercitat dreptul de veto. A declanșat contraatacul de 1-1, împotriva cursului jocului, a reușit marele sprint al desprinderii, în minutul 69, permițându-și și luxul de a oferi, în autograf, ultimul gol al campionatului".

Dinamo - FC Argeș 3-4 (1-2)
Au marcat: Dragnea (6'), D. Georgescu (76'-pen, 89') / Radu II (11', 24'), D. Nicolae (69'), Dobrin (90')
Dinamo: Anuței - I. Marin, Al. Sătmăreanu, C. Dinu, Lucuță - Augustin, Dragnea (75' Tevi), Custov - Țălnar, D. Georgescu, Vrânceanu (63' I. Moldovan). Antrenori: Ion Nunweiller, Tănase Dima
FC Argeș: Gh. Cristian - M. Zamfir, C. Cârstea, C. Stancu, P. Ivan - D. Toma, Iovănescu (78' Bărbulescu), Chivescu - D. Nicolae, Radu II, Dobrin. Antrenori: Florin Halagian, Constantin Oțet

"Atât de convinși eram că luăm titlul, că șefii programaseră și banchetul unde să sărbătorim performanța! Soțiile, prietenele erau deja la restaurant, ne așteptau s-o facem lată"3 Marin Dragnea, ex-mijlocaș Dinamo

S-a speculat mult pe tema arbitrajului de la acea partidă. Eu zic așa: dacă Anderco voia să câștigăm, am fi câștigat! Marin Dragnea, ex-mijlocaș Dinamo

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!