exclusiv Transformarea lui Marius Lăcătuș: ”Îi ieșeau ochii din orbite, tremura. L-am salvat pe Dănuț Lupu de la bătaie”

Gabriel Scarlat | Publicat: 21.03.2025 12:36 | Actualizat: 21.03.2025 12:59
Florin Chivulete, fost arbitru internațional, a povestit, la podcastul iAM Ștucan, cum a intervenit într-o dispută între Dănuț Lupu (58 de ani) și Marius Lăcătuș (60 de ani), într-un derby Steaua - Rapid.
- Podcastul iAM Ștucan este sponsorizat de NetBet. Episodul cu Florin Chivulete este disponibil acum pe canalul de YouTube iAMsport.ro.
Marius Lăcătuș este unul dintre cei mai mari atacanți din istoria fotbalului românesc. Fostul internațional care a scris istorie pentru Steaua București a devenit cunoscut pentru stilul său agresiv de joc, motiv pentru care a fost poreclit ”Fiara”.
Dănuț Lupu, salvat de Florin Chivulete de la o bătaie cu Marius Lăcătuș
Invitat la podcastul iAM Ștucan, Florin Chivulete, unul dintre arbitrii care au avut ocazia să îl cunoască îndeaproape pe Marius Lăcătuș, a povestit cum era fostul atacant înainte să iasă pe teren și cum se transforma în momentul în care pășea pe tunelul către suprafața de joc.
Fostul arbitru internațional a rememorat faza când la un derby Steaua - Rapid l-a salvat pe Dănuț Lupu din ”ghiarele Fiarei”, după ce jucătorul ”alb-vișiniilor” s-a dat la Lăcătuș, în urma unui fault comis de acesta.
Costin Ștucan: Povestește-mi un jucător care ți-a rămas în minte.
Florin Chivulete: Marius Lăcătuș, evident. Eu am știut foarte bine să mă orientez în ceea ce înseamnă Lăcătuș și, dacă te uiți în urmă, pe ceea ce s-a filmat, chiar m-am băgat în conflicte cu Dănuț Lupu. L-am salvat pe Dănuț Lupu de la bătaie la vremea respectivă. Eram arbitru de rezervă.
Costin Ștucan: Ce meci?
Florin Chivulete: Rapid - Steaua. Lupu la Rapid. Se vehiculează și acum, există pe YouTube acele imagini în care eu eram rezerva lui Adrian Porumboiu în Ghencea. Lăcătuș a intrat destul de tare la Lupu, cum intra el de obicei. A făcut multe victime Marius, da.
Dar imediat Lupu, neaccidentat… adică a scăpat ca prin urechile acului de o accidentare gravă, se ridică și aderă la el. În momentul ăla, Lăcătuș, care era, mai ales în Ghencea, ca acasă, nu puteai să te apropii de el… sare la gâtul lui să îl lovească.
M-am băgat… norocul lor a fost că, de fapt, a lui Lupu, că am fost foarte aproape acolo. M-am băgat în fața lui Lăcătuș, Lăcătuș mă respecta foarte mult. Și acum, când mă întâlnesc cu el, își aduce aminte de perioada aceea și nu îmi aduc aminte de câte ori m-am văzut cu el să îmi reproșeze ceva sau să îmi aducă aminte de vreun eveniment… Eu l-am apreciat foarte mult pentru ce făcea la Steaua și la echipa națională.
Și atunci, de fiecare dată când intram… apropo de Lăcătuș… îmi făceam de așa natură timpul încât să intru când este Steaua pe teren, că ei ies de obicei cu o oră - o oră jumate, verifică terenul, respiră pe acolo, în treninguri, se mai uită la tribune, mai vorbesc între ei… iau contact cu atmosfera. Atunci ieșeam și noi: „Haideți, băieți, și noi afară”. Că eu mă uitam pe un gemuleț și vedeam că au ieșit.
Florin Chivulete: "Lăcătuș a fost un jucător reprezentativ pentru România"
Costin Ștucan: De ce?
Florin Chivulete: De ce? Pentru a lua un prim contact cu Marius Lăcătuș. Special pentru asta ieșeam.
Costin Ștucan: Serios?
Florin Chivulete: Da. Dar nu mă duceam direct la el, mă duceam pe la porți, pe la plase. Și când vedeam că iese cam pregătit să reintre la cabine, mă duceam la el: „Salut, Marius! Ce mai faci? Cum ești astăzi? Tot așa nervos?”, nu știu ce… Era un om ideal ca și partener de dialog înainte de meci și după meci. Un tip extraordinar. Mi-am dat seama că el se schimba în momentul în care echipele intrau pe tunel. Și devenea o fiară în momentul ăla. Îl vedeai că îi ieșeau aproape ochii din orbite și tremura efectiv când ieșeau să îi controlăm pe ei înainte de joc.
Costin Ștucan: Crampoane…
Florin Chivulete: Crampoane, echipament, colanți… știu eu, bijuterii, ce mai aveau acolo, ce nu era permis…
Costin Ștucan: Nu mai răspundea la comenzi?
Florin Chivulete: Nu. Nu răspundea. Nu mai puteai să vorbești cu el nimic. „Hai, mă, lasă-mă…”. Pur și simplu nu mai puteai purta același dialog pe care îl purtai înainte de meci sau după joc. După ce făceau baie, te mai întâlneai pe la autocar, pe la ieșire. Era cu totul și cu totul alt om. Probabil că și asta l-a ajutat la un moment dat să devină un vârf al fotbalului românesc, această atitudine pe care a avut-o și cu care și-a călcat în picioare adversarii. A înscris foarte multe goluri, a dominat atmosfera la echipa națională foarte mult… A fost, într-adevăr, un jucător reprezentativ pentru România și îmi aduc aminte cu mare, mare plăcere de acea perioadă în care îl arbitram pe Lăcătuș.
Chiar îmi doream. După ce m-au cunoscut ei mai bine, cei de la FCSB… și vreau să spun că nu i-am ajutat… de la Steaua, iartă-mă, îmi e teamă să pronunț cuvântul Steaua pentru că la radio nu mai am voie să pronunț acum și ne ferim să facem asta.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite













