exclusiv Atac la Szocs. Viorel Filimon o critică pe Bernadette pentru înfrângerea din meciul cu India

În toată această perioadă, Filimon a dus România pe cea mai înaltă treaptă a podiumului cu jucătoare din diferite generații, de la Mihaela Șteff, până la Daniela Dodan, Elizabeta Samara sau Bernadette Szocs.

Ca antrenor a participat la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice: Atena, Beijing, Londra, Rio de Janeiro și acum Paris, ultima din cariera sa prodigioasă. Filimon și-a dedicat peste două decenii cultivării talentelor și conducerii jucătorilor săi pe scena mondială.

Cu toate acestea, aventura de la Paris a fost plină de provocări, echipa feminină a României pierzând din prima fază împotriva reprezentativei Indiei, scor 2-3. Înfrângerea pare că a lăsat urme adânci în sufletul antrenorului de 71 de ani, care nu și-a revenit nici la mai bine de 24 de ore de la eliminare.

Viorel Filimon o atacă pe Bernadette Szocs

Într-un interviu exclusiv pentru iAMsport.ro, Viorel Filimon vorbește despre emoțiile de după turneu, despre provocările unice cu care s-a confruntat echipa sa și despre dinamica complexă a antrenamentului la nivel olimpic și susține că Bernadette Szocs, „paleta” numărul 1 a României în acest moment nu a fost nici măcar la 75% din potențialul său real.

Filimon și-a împărtășit opiniile despre pregătirea și dedicarea necesare pentru a concura la un astfel de nivel, spunând că Bernadette Szocs, Elizabeta Samara și Adina Diaconu nu s-au ridicat la nivelul competiției, dând vina pe decizia acestora de a veni la Jocurile Olimpice cu antrenorii de la echipele de club.

Filimon a vorbit și despre viitorul tenisului de masă românesc, reflectând asupra evoluției peisajului sportiv și a planurilor personale pe măsură ce se îndepărtează de rolul său de antrenor al echipei feminine.

Urmează o conversație sinceră cu antrenorul Filimon, explorând gândurile sale cu privire la recenta campanie olimpică, lecțiile învățate și calea de urmat pentru jucătorii români.

Cum sunteți după acest turneu olimpic? Ce sentimente vă încearcă?

Viorel Filimon: Cum credeți că pot să fiu?! Sunt neliniștit și îmi pare rău de tot ce s-a întâmplat, că nu am reușit să facem ce ne doream.

V-a mai trecut dezamăgirea, la 24 de ore după eliminarea în fața Indiei?

Filimon: Nu cred că poate să treacă așa ușor. O muncă de 20 și ceva de ani nu cred că poate trece. Nu se poate uita în 10 sau 15 ore.

Fetele cum sunt? Suferă și ele?

Filimon: Nu suferă alături de mine, ele suferă în ritmul lor și așa cum au încercat să rezolve problemele.

Ce spune Viorel Filimon depre prestația de la JO

Cum ați caracteriza această ediție a Jocurilor Olimpice?

Filimon: Foarte simplu. Am încercat să facem tot, li s-au oferit absolut toate condițiile și li s-au îndeplinit toate cerințele, toate „mofturile” pe care și le-au dorit, atât din partea federației, cât și a mea și a staff-ului. Au avut de toate, numai că fiecare folosește și este folosit în momentul în care este solicitat.

Dacă nu ai nevoie de doctor și vrei să te vindeci singur, dacă vrei să te duci la psiholog, te duci, dacă vrei să îți facă cineva masaj, trebuie să spui. Li s-a oferit absolut tot. Și antrenor personal, pe lângă antrenorul din mine, care cunosc foarte bine situația. Noi am dat tot ce a fost cerut, ele au dat mai puțin, nicidecum cât ar fi putut să dea.

Simt o supărare. Nu au fost la capacitate maximă?

Filimon: Bineînțeles. Nu au jucat la potențialul pe care îl aveau. Indiferent ce se întâmplă, în momentul în care ai un jucător care e numărul 9 sau 10 mondial, care a jucat de atâtea ori împotriva acestor jucătoare, care de fiecare dată ne-au pus probleme, nu numai nouă, ci și jucătoarelor din China. În ultimii trei ani, ele au bătut și campioanele olimpice și campioanele mondiale, noi ne așteptam la un meci greu, deși aveam pe undeva prima șansă.

Dacă omul tău numărul 1 nu îți face și nu merge pe capacitatea, nu neapărat maximă, ci pe la 75% din ceea ce ar trebui să joace, atunci... A fost îndrumată, sfătuită, 90% de antrenorul personal, care, chipurile, o pregătește la club. Asta se întâmplă de trei ani de zile.

Noi facem cantonamente destul de scurte, având în vedere că programul lor de competiții la cluburile din străinătate și din România, pentru că ele activează în străinătate și în România.

Nu avem posibilitatea să le ținem centralizate un timp mai îndelungat. Inclusiv înainte de europene, am avut vreo trei-patru cantonamente de câte o săptămână, cu două-trei zile pauză între ele.

Acești antrenori s-au ocupat ”personal” de toată pregătirea lor. Eu am mai asistat și am mai venit cu îndrumări și observații. La individual, de aceea au mers cu antrenorii personali, care sunt și antrenori la loturile de băieți.

La echipă am preluat, pentru că le cunosc de atâta timp. Nu se pot face minuni.

Reproșurile aduse

Nu au vrut să asculte de dumneavoastră?

Filimon: Au ascultat, dar au făcut-o parțial. Stilul ăsta de joc al indiencelor face ca mingea asta să nu aibă o traiectorie normală și un joc normal, cum vine de la orice alt jucător. E vorba de ceva surprinzător, ceva necunoscut, la care nu te poți adapta în cinci zile.

Noi știam că putem pica și cu India. Am aflat cu două săptămâni înainte de meci că vom juca împotriva lor. Nu putem să exersăm, având în vedere că ele au fost în probele individuale, cu adversare cu alte tipuri de joc.

Ce le face atât de speciale pe aceste jucătoare indiene?

Filimon: Le face paleta.

Paleta?

Filimon: Paleta. Pentru că din paletă, din suprafața aia de cauciuc care vine lipită pe lemn, mingea vine într-un alt mod, nu sare normal. E ca și cum ai da o minge pe iarbă, una pe sticlă, alta pe beton, pe apă sau pe un burete.

Chiar am văzut la o jucătoare indiană că o paletă avea zimți. Încă mai sunt folosite astfel de suprafețe?

Filimon: Nu doar zimții aceia. Unii au zimți mai lungi, alții mai scurți, alții mai lați sau mai denși. Sunt tot felul de minunății.

India are cea mai mare populație din lume, iar baza de selecție și stilul de joc, la o populație atât de mare, poate fi foarte diferit. Noi suntem, pe undeva, restricționați de foarte multe lucruri. Oricât am dori noi și am încerca să facem...

Ideea e că împotriva acestei jucătoare (n.r. Manika Batra), Bernie (n.r. Bernadette Szocs) a mai jucat de două-trei ori în ultimul an și de fiecare dată, chiar dacă a câștigat, a făcut-o foarte greu. A avut și un meci în care a pierdut.

Nu am pierdut chiar de la o echipă necunoscută. India a pierdut acum jumătate de an, la Campionatul Mondial, împotriva Chinei cu 2-3, după ce a condus cu 2-0.

Ca să conduci cu 2-0 campioana mondială, nu e chiar o întâmplare.

Eu accept totul. Nu cred că nu și-au dorit. Problema e că la un moment dat a intervenit neputința, care a dat impresia că nu știm să jucăm și că unii nu și-ar fi dorit să joace.

Sistemul de joc nu îți oferă posibilitatea să schimbi prea multe variante. Cei care joacă dublu la început, nu mai au voie să joace după decât un meci. Noi am pregătit toate aceste lucruri.

Am avut o analiză înainte de meci și prevedeam dacă se ajunge la 2-2, lucrurile vor fi complicate. Ne-am bazat că pe unul dintre primele două meciuri, dacă nu dublul, măcar meciul lui Bernie, jucătoarea noastră numărul 1, să iasă. Atunci ar fi fost 3-1 pentru noi.

Corect.

Analiza lui Filimon

Filimon: Dacă încercam să facem orice modificare, așa puteau să facă și adversarele, pentru că pozițiile jucătorului 1 și a dublului sunt fixe. Puteam jongla cu numerele doi și trei. Adina Diaconu ar fi avut meci foarte greu și am fi pierdut 0-3. Ce ar fi zis lumea?

Înfrângerea este înfrângere. Este clar, jucătorul nostru numărul 1 nu și-a adus aportul total, iar celelalte jucătoare nu au fost în stare să câștige la dublu.

Considerați că ați făcut tot ce era posibil?

Filimon: Din punctul nostru de vedere, al meu și al federației, da. Ceilalți antrenori, care au răspuns de pregătire la cluburi, au avut, poate, o altă viziune. Ar trebui întrebați și ei cum de s-a ajuns aici. Să pasăm motanul de la unul la altul e foarte ușor.

Ce urmează acum? Mai pot duce fetele un ciclu olimpic?

Filimon: Eu am spus că e ultima mea Olimpiadă. E ultima competiție la care voi mai participa la lotul respectiv. Sunt de 20 și ceva de ani. Am dat să se înțeleagă că și Eliza are o vârstă destul de la limită.

Având în vedere și jocul ei ofensiv, de mișcare, și nemaifiind atât de tânără, ar fi cam în aceeași situație cu mine. Lucru pe care nu prea l-a acceptat așa ușor și probabil că nici nu îl acceptă, pentru că dorința ei de a juca este în continuare.

Trebuie găsite alte mijloace prin care să ții pasul cu noile tehnologii, cu noua metodologie de a te antrena. În ultimii 20 de ani, s-au produs tot felul de schimbări în regulament, în dimensiunea mingii și a sistemului competițional. Cine știe să se adapteze, reușește.

Marea performanță nu se face așa, sub nicio formă. Dacă te îmbeți cu apă rece și nu ai învățat nimic pozitiv sau negativ dintr-o performanță, nu vei reuși. Cu cât știi să elimini lucrurile negative, câștigi acea fracțiune de secundă cu care înotătorul nostru a reușit să ia acea medalie de aur.

Și la medalia de bronz a fost la fel.

Filimon: Și de bronz. Cu o ultimă zvâcnire. Acolo ar trebui să se lucreze în toate sporturile la nivelul de mare performanță. Noi avem hibe mari la nivel macro. Ajungem de multe ori la loturile naționale, și e valabil pentru orice sport, cu un bagaj de cunoștințe sub medie și încerci să faci aproape imposibilul.

Dar așa este peste tot, la toate nivelurile, indiferent de sport.

Filimon: Eu, împreună cu antrenorii și federația, le tot facem de ani de zile la toate nivelurile. Obținem rezultate deosebite la toate categoriile de vârstă, dar mai greu e la seniori.

Vi se pare că românul face nuntă la victorie, iar acum a făcut înmormântare, după întâlnirea cu India?

Filimon: Este o doză de românism. Ne place să fim români mândri când câștigăm. O dăm pe românisme în momentul în care clacăm.

Nu putem să gândim unitar, pentru că râca și invidia sunt caracteristici ale poporului român. Peste tot, pe unde dai de români, trebuie să te ferești, nu să te bucuri că ești cu el.

Un alt lucru foarte, foarte rău, cel mic, poate că este un talent, are dorință, se poate schimba foarte repede, pentru că dă niște ”modele”, care poate nu sunt cele mai bune, chiar dacă la un moment dat e un model de urmat.

Lucrurile astea nu se pot clarifica în public sau la colțul străzii.

Ce veți face acum, că s-au terminat Jocurile Olimpice?

Filimon: Având 72 de ani, am posibilitatea să rămân în continuare ca antrenor coordonator, fiind și antrenor federal. Pot ajuta o perioadă sau pot refuza. Pot lucra la clubul din Constanța sau la unul particular.

Voi găsi ce să fac, la amatori, la voluntari, ca să pot continua. E posibil să plec și afară.

Important este să rămâneți activ.

Filimon: E destul de greu să te oprești dintr-odată, când 50 de ani ai făcut asta. Nu e foarte ușor. Lucrul ăsta cu echipa națională, am spus-o de vreo patru luni. Nu poți face dragoste cu sila. Nu poți merge ascendent, când cineva te trage înapoi, din diverse motive, că idei prea vechi, lucrui prea noi. Unii poate nici nu le înțeleg, pentru că nu toți au capacitatea de a le înțelege. Degeaba vine Einstein cu o teorie verificată, dacă tu nu înțelegi.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!