exclusiv Românul care a trăit 4 ani în Rusia, uimit de traiul în țara condusă de Putin: ”Lumea nu își dă seama”

• O nouă ediție a podcastului I AM MEDIA apare în fiecare vineri, pe canalul oficial de Youtube iAMnews.ro. Episodul cu Virgil Stănescu poate fi urmărit începând cu data de 6 iunie.

Virgil Stănescu este unul dintre cei mai reprezentativi baschetbaliști din istoria României, iar valoarea l-a propulsat și în afara granițelor.

Fostul căpitan al naționalei României a evoluat inclusiv în campionatul Rusiei, timp de patru ani (2005 - 2009), acolo unde a câștig cele mai mari sume de bani ale carierei.

Virgil Stănescu, despre beneficiile și dificultățile întâpinate în Rusia

Virgil Stănescu a evoluat în Rusia pentru Spartak Sankt-Petersburg, Spartak Primorje Vladivostok, Unics Kazan, CSK VVS Samara, cu salarii peste media din Europa, însă s-a confruntat și cu diverse probleme, precum: clima extrem de rece, distanțe uriașe și fusuri orare multiple, condiții modeste de antrenament sau bariera lingvistică.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de iAM Sport (@iamsport.ro)

Victor Vrînceanu: Zi-mi tu unde ai câștigat cei mai mulți bani din cariera ta?

Virgil Stănescu: Rusia. Am făcut patru ani în Rusia. Am plecat când mi-a zis agentul prima dată de Sankt Petersburg, aia a fost prima intrare în Rusia. Ziceam: ”Băi, știi cum suntem noi cu rușii? Nu e ceva prietenos”.

Victor Vrînceanu: Stai puțin, mi se pare genial. Deci tu ai trăit în marii poli ai planetei: America și Rusia.

Virgil Stănescu: Da.

Victor Vrînceanu: Și după ce că oricum noi românii nu suntem neapărat prieteni cu ideea de ruși, ai mai fost și în
America, unde e și mai rău.

Virgil Stănescu: Da, da, da. Și acolo, în Rusia, dacă zici cuiva ”Do you speak english?” (n.r. - Vorbești engleză?), începe să râdă. Și, cumva, cred că a ajutat că intrarea a fost Sankt Petersburg. Pentru că e un oraș fantastic.

Victor Vrînceanu: Un centru cultural?

Virgil Stănescu: Da, este absolut minunat. Este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut și unde am fost în lumea asta. Din nou. Acum gândește-te că eu din nou vorbesc dintr-un unghi în care eram starul orașului pe unde am fost. Deci eu n-am trăit ca un rus. Am trăit cu rușii alături, dar n-am trăit ca un rus. Aveam un apartament senzațional, cu pian în casă.

Victor Vrînceanu: Ai trăit mai bine în Rusia decât în America?

Virgil Stănescu: Hai să dăm puțin context. Când am jucat eu în Rusia, Rusia era campioana europeană la baschet. Câștigase Euroliga, cea mai importantă competiție și la fete și la băieți. Și investeau enorm în sport. Ce câștigam în Rusia, probabil puteam să câștig cam la 60-70% în Europa. Deci orice salariu era cu vreo 30% mai mare doar că te duci în Rusia. Condițiile de acolo la fel, de trai așa, în bula ta…erau senzații. Altfel, trebuia să trăiești în Rusia. Când plecam pe undeva, tot la minus 20 de grade plecai.

Virgil Stănescu: ”După fiecare an ziceam că e ultimul”

Înainte de aventura din Rusia, Stănescu a petrecut o perioadă și în Statele Unite ale Americii, la începutul anilor 2000, când a fost legitimat la Universitatea Alabama de Sud și admite că în țara din estul Europei condițiile de trai erau net inferioare.

Victor Vrînceanu: Bine, asta e o problemă, dar mă refer aici la oameni, la societate, la infrastructură. Cred că erau un
pic mai înapoi față de America, nu?

Virgil Stănescu: Cu siguranță. Nu se compară. Dar noi aveam șofer. Știi? Dar pe de altă parte, te duceai în public tot acolo. Te duceai cu oamenii. Cu noi… cu mine, eu am prieteni ruși. S-au purtat extraordinar de frumos. Bine, după fiecare an ziceam că: ”Gata, e ultimul an”.

Victor Vrînceanu: De ce?

Virgil Stănescu: Nu e o viață ușoară să stai la minus 20 de grade.

Victor Vrînceanu: Și probabil și pentru meciuri, 10 ore de zbor.

Virgil Stănescu: După blocurile gri, stăm noi majoritatea. Adică, avantajul era că odată ce venea salariul, ieșea un soare fantastic. Se încălzea tot. Dar, na. Nu era un loc ușor.

Victor Vrînceanu: Nu te simți safe (n.r. - sigur), să zic așa?

Virgil Stănescu: Ba da, safe. N-am avut nicio problemă de safety (n.r. - siguranță). Nu, de confort. De confort al lucrurilor. Da, acasă. În casă, în apartament era ok.

Victor Vrînceanu: Ieșeai și pe stradă.

Virgil Stănescu: Ieșeai și pe stradă. Sălile ok, sala de joc era ok, dar condițiile de antrenament erau mai...

Victor Vrînceanu: Ai mers cu metroul?

Virgil Stănescu: Am mers cu metroul, normal. Că sunt celebre stațiile alea de metrou. Unde te duci până in adâncuri. Și gândește-te că am jucat și la Samara. La Samara… și la Samara, dar la Vladivostok. Vladivostokul este în partea cealaltă. E la o oră de Beijing. Cu avionul.

Victor Vrînceanu: Capătul Rusiei.

Virgil Stănescu: Da, capătul Rusiei. Lumea nu-și dă seama cât de mare e Rusia, știi? Poate, poate fac puțin context, Statele au trei ore de fus orar.

Între LA și New York. Rusia are și opt. Deci, noi, când plecam din Vladivostok, trebuia să mergem la Moscova cu avionul. Erau șapte ore de fus orar cu St. Petersburgul sunt opt, dar cu Moscova sunt șapte. Deci, zburam pe la 10 ore să ajungem în Moscova, să stăm acolo vreo săptămână și ceva, să ne adaptăm cu fus orar și să jucăm trei meciuri.

Victor Vrînceanu: Incredibil.

Virgil Stănescu: Da.

Victor Vrînceanu: Foarte ciudat, complicat.

Virgil Stănescu: Ciudat complicat. Și resimți lucrul ăsta spre final. Mai mult când te duci spre Est, ajungeam să fim
în Vladivostok înapoi și să mă culc seara că sunt obosit la ora 11 și să mă trezesc la 11:30 să nu mai pot să dorm. Dar, din nou, baschetbalistic a fost fantastic. Și financiar.

Victor Vrînceanu: Ce înseamnă bani mulți în baschetul european?

Virgil Stănescu: Am avut contracte de jumătate de milion pe an! Enorm, pentru mine.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google