exclusiv Deși a făcut miliarde, Ion Țiriac susține că altul este talentul său: ”Nu sunt mulți ca mine în lume”

Fostul mare jucător român consideră că antrenoratul a fost cel mai important talent al său, iar argumentele sale sunt legate de numele uriașe pe care le-a pregătit, consiliat sau manageriat de-a lungul carierei.

Într-un interviu în primul număr al iAMsport Magazine, Țiriac a explicat cum a ajuns să lucreze cu unii dintre cei mai mari jucători ai generațiilor sale și a dezvăluit omul de la care spune că a învățat cel mai mult despre meseria de antrenor.

Ion Țiriac: „Cel mai mare talent l-am avut ca antrenor”

Deși a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din România, Ion Țiriac spune că succesul financiar nu reprezintă neapărat realizarea de care este cel mai mândru.

Pentru fostul tenismen, capacitatea de a identifica și forma jucători de valoare a reprezentat o performanță aparte.

„După părerea mea, cel mai mare talent l-am avut ca antrenor. Nu au fost mulți antrenori care au luat copii și i-au făcut campioni mondial sau campioni de Grand Slam.

Dacă îl iei pe unul la zece ani și câștigă un Grand Slam, ai avut noroc. Te-a făcut ăla antrenor.

Dar dacă sunt doi copii, deja lumea începe să se gândească: «Poate o ști ăla ceva!». Și când ai patru sau cinci devii Papa.”, a povestit Ion Țiriac pentru iAMsport Magazine.

După retragerea din tenis, Țiriac a devenit antrenor, manager, consultant și promotor pentru nume precum Ilie Năstase, Guillermo Vilas, Henri Leconte, Boris Becker, Goran Ivanišević, Marat Safin, Mary Joe Fernández, Anke Huber și Virginia Ruzici.

„Am învățat de la un singur om excepțional”

Țiriac susține că, în ciuda experienței acumulate în decenii de tenis, a existat un singur antrenor pe care îl consideră cu adevărat excepțional și de la care a învățat meserie.

Este vorba despre australianul Harry Hopman, una dintre figurile legendare ale antrenoratului din tenis: „Eu recunosc un singur om excepțional de la care am învățat, un australian, Harry Hopman, am învățat de la el antrenoratul.”

Hopman a avut o influență majoră asupra dezvoltării tenisului australian, iar filosofia sa de pregătire a pus accent pe disciplină, condiție fizică și dezvoltarea jucătorului încă de la vârste fragede.

Țiriac și-a construit ulterior propria metodă, bazată nu doar pe aspectele tehnice ale jocului, ci și pe înțelegerea personalității sportivului.

Într-un profil dedicat românului, International Tennis Hall of Fame îl descrie drept un antrenor și manager care a lucrat cu mai mulți dintre jucătorii importanți ai epocii.

De la Ilie Năstase și Guillermo Vilas la Boris Becker

Unul dintre primele mari nume alături de care Țiriac și-a pus în valoare calitățile de antrenor și manager a fost Ilie Năstase.

Cei doi au format una dintre cele mai cunoscute echipe din tenisul românesc. Țiriac era omul preocupat de tactică, pregătire și strategie, în timp ce Năstase era geniul creativ al terenului. „Ion pregătește punctele, iar eu le termin”, era modul în care Năstase descria rolurile lor, potrivit unei relatări din Le Monde.

Ulterior, Țiriac a lucrat cu argentinianul Guillermo Vilas, unul dintre cei mai importanți jucători ai generației sale. Vilas a ajuns pe locul 2 ATP, a disputat 42 de finale și a câștigat 62 de titluri, conform informațiilor prezentate de Țiriac Group.

A urmat francezul Henri Leconte, care a ajuns până pe locul 5 ATP, dar și o serie impresionantă de jucători precum Virginia Ruzici și Gianni Ocleppo. Ruzici a intrat în Top 10 WTA și a câștigat Roland Garros în 1978, în timp ce Ocleppo s-a impus la Linz în 1981.

Dar cea mai cunoscută colaborare a lui Țiriac avea să fie cea cu Boris Becker.

Românul a devenit managerul germanului în perioada 1985-1994 și a contribuit la ascensiunea acestuia către vârful tenisului mondial. Becker a câștigat primul său Wimbledon la doar 17 ani și a ajuns ulterior lider ATP.

„Eram mamă, tată, antrenor”. Lista impresionantă a lui Țiriac

Țiriac explică faptul că munca sa nu se rezuma la ceea ce se întâmpla pe terenul de tenis. Atunci când prelua un copil foarte tânăr, trebuia să anticipeze nevoile acestuia și să construiască întregul proces de dezvoltare.

„Și de acolo au apărut Vilas, Safin, Becker, Leconte, Ivanisevic. Toți au fost copiii mei luați între 11 și 14 ani. Eram mamă, tată, antrenor, trebuia să știu azi ceea ce urma să vrea ei mâine. Eu am fost un artizan, nu am fost o industrie.”

Lista este impresionantă. Pe lângă Vilas, Becker, Leconte și Ivanišević, sursele despre cariera lui Țiriac îi menționează printre sportivii cu care a lucrat pe Marat Safin, Mary Joe Fernández, Anke Huber și Steffi Graf.

Becker a câștigat cinci titluri majore în perioada în care s-a aflat sub îndrumarea lui Țiriac.

În cazul lui Goran Ivanišević, relația a fost în special una de management. Croatul a confirmat într-un interviu din 1993 că Țiriac era managerul său, după încheierea colaborării dintre român și Becker.

Ivanišević avea să câștige ulterior Wimbledon, în 2001, și să ajungă până pe locul 2 mondial.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google