Istoria se scrie pe zgura de la Roland Garros. Djokovic se află în fața titlului de Mare Șlem cu numărul 23

Novak Djokovic, care se află la egalitate cu Rafael Nadal la numărul de turnee de Grand Slam câștigate, ambii având câte 22, este la doar un meci de intrarea, singur pe pagină, în cartea de istorie a tenisului.

Sârbul are de înfruntat, în finala de la Roland Garros, un Casper Ruud care nu l-a învins niciodată în precedentele patru întâlniri. Determinarea celor doi va fi un factor care va înclina meciul. Specialiștii din lumea “sportului alb” merg pe experiența lui Djokovic, fără a scoate din calcul naturalețea lui Ruud în jocul pe zgură.

Caracterul lui Djokovic s-a format într-un subsol din Belgrad

Multe dintre finalele câștigate de Nole la turneele majore au venit după ce a fost condus cu 2-0 la seturi. Iar acest lucru vorbește despre capacitatea sa de a reveni, despre determinarea sa. Nu multă lume știe că familia lui Djokovic, atunci când acesta avea 11 ani, a petrecut aproape trei luni într-un subsol din cauza războiului dintre NATO și trupele președintelui iugoslav Slobodan Milosevic.

“Locuiam în subsol. Acolo mâncam, acolo dormeam. Familiile care veneau își găseau un loc, nu aveam o limită de oameni care să locuiască în acel subsol. În fiecare seară, vreme de două luni și jumătate, ne trezeam la 2, 3 noaptea din cauza bombardamentelor” Novak Djokovic, numărul 3 ATP

Bombele au căzut peste Belgrad, făcând să dispară, ca niște magicieni ai morții, blocuri, case, oameni, visuri, iubiri. Familia Djokovic a vrut să fugă din apartament. Mama lui Nole, Dijana, s-a izbit de mobilier și a rămas inertă. Cât timp tatăl său a avut grijă de ea, Novak s-a ocupat de frații săi mai mici.

Panica de pe străzi l-a făcut pe Nole să se piardă de ai săi. Alergând după familie, s-a impiedicat și a căzut. Lumea țipa, prinsă între dărâmături, de groaza de a nu știe dacă cei dragi sunt teferi, bombele continuau să cadă, iar exploziile aruncau o tușă de lumina pe un tablou infernal.

“Ce am văzut după ce m-am împiedicat nu voi uita niciodată. Pe deasupra clădirii noastre a trecut un bombardier. Vedeam cum cad lucruri din el, iar pământul se cutremura. Îmi amintesc că orașul strălucea precum o portocală coaptă” Novak Djokovic, numărul 3 ATP

Războiul l-a făcut mai puternic pe Djokovic

Novak nu putea fi oprit nici măcar de război din drumul său de a deveni cel mai bun jucător de tenis din istorie. A reînceput să se antreneze, după doar câteva zile de la începutul războiului.

Alături de Jelena Gencic, care lucrase cu Monica Seles, căuta terenuri de tenis prin zonele deja bombardate din Belgrad, în speranța că NATO nu va mai lovi în același loc.

“Am decis să nu ne mai fie frică. După atât de multă moarte, distrugere, am încetat să ne mai ascundem. Când realizezi că ești neputincios în fața bombelor, te cuprinde un anumit sentiment de libertate” Novak Djokovic, numărul 3 ATP

Pe 10 iunie 1999, președintele Milosevic și-a retras trupele din Kosovo, iar NATO a încetat bombardamentele. În luna septembrie a aceluiași an, Novak Djokovic a mers în Germania, pentru a se antrena la academia fostului tenismen Niki Pilic. Șaptesprezece ani mai târziu, sârbul devenea numărul 1 mondial.

Duminică, dacă va câștiga, Djokovic se va uita și spre cer, acolo unde nu va mai vedea niciun avion de care să-i fie groază. Iar copilul din el, în a cărui inimă încăpeau toți oamenii buni, indiferent de naționalitate, va fi mai aproape de vindecare.

Citește și

Djokovic, primul finalist la Roland Garros! Alcaraz a jucat accidentat seturile trei și patru

Djokovic, primul finalist la Roland Garros! Alcaraz a jucat accidentat seturile trei și patru

Djokovic vs Ruud, masculin, și Swiatek vs Muchova, feminin, finalele de la Roland Garros

Djokovic vs Ruud, masculin, și Swiatek vs Muchova, feminin, finalele de la Roland Garros

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.