Hagi 60 Anotimpurile lui Hagi. Marius Mitran, editorial-eveniment în ziua în care "Regele" împlinește 60 de ani

Pământul prezintă o înclinare de 23,5 grade față de axa perpendiculară pe planul orbitei față de Soare. Calculele astrofizicienilor arată că doar astfel este posibilă apariția anotimpurilor și, în general, a atmosferei terestre. A vieții, practic, aici, și nu în altă parte a sistemului nostru solar.

O întâmplare sau un destin, nu e foarte clar ce determină această potrivire perfectă a unei lumi cu propria ei capacitate de supraviețuire într-un univers rece, aspru și perfect ostil altfel. O realitate de care nu suntem conștienți, dar care, odată aflată, ne poate tăia respirația.

Marius Mitran, despre "întâlnirea de gradul trei dintre noi și reprezentantul civilizației extraterestre de prin împrejurimi"

Nu altfel și nu sub alt unghi, probabil, s-au petrecut lucrurile atunci, în noaptea stelară de la București, din 19 iunie 1994, când, pe Rose Bowl, pe partea cealaltă a Pământului, unde era soare și 1-0 pentru România, Hagi a tras, de la vreo 40 de metri, către poarta columbianului Cordoba. Sfera lovită de Hagi, printr-o nici astăzi clar înțeleasă bio-mecanică, a urcat, a plutit, ca printre inelele lui Saturn, și a coborât apoi brusc, fără să se rotească în jurul axei sale, direct în vinclul porții sud-americanilor.

Tot de respirație și de același unghi de 23,5 grade a fost vorba și în secundele acelea. Tăiată complet, de traiectoria nemaivăzută vreodată a balonului, respirația ne-a împiedicat să înțelegem imediat ce s-a întâmplat cu adevărat. Abia apoi, în timpul dansului armânesc al lui Gică, și în îmbrățișarea uluită a celorlalți, de la Răducioiu și până la Gică Popescu, am înțeles că întâlnirea de gradul trei dintre noi și reprezentantul civilizației extraterestre de prin împrejurimi se produsese deja.

5 februarie 1965, Săcele, județul Constanța. Probabil, la momentul inițial, Hagi, cum e și firesc, a primit în ADN și informația asta, că nu e o zi obișnuită în Univers. Avea să recunoască 60 de ani mai târziu, înaintea meciului cu Petrolul, de luni seară, întrebat fiind la conferința de presă despre cariera sa. “Cel mai important pentru fotbalul românesc e că m-am născut.”

Hagi 60 | Mitran despre Hagi: "Cum a fost? Era venit din această lume?"

Revedeți acum, pe YouTube, pasa de la Mondialul din Franța, din 1998, pe care i-o dă lui Adrian Ilie, și pe care Cobra o transformă în gol cu o execuție despre care Adi mi-a declarat că a visat-o în noaptea dinaintea meciului. Tot cu Columbia, și acela, la Lyon.

Revedeți acea pasă a lui Hagi și spuneți cu voce tare dacă ați înțeles cum s-a produs ea pentru umanitate. Pentru că, omenește și după normele fizicii cunoscute, incluzând aici legea gravitației, nu era deloc probabil să se fi putut întâmpla. Chiar dacă Adrian Ilie visase scena cu o noapte înainte, în cantonamentul de la Albi. Și chiar dacă în poarta Columbiei nu mai era nefericitul Cordoba, ci Mondragon. Nici el vreun norocos în ziua aia. Nici pe departe.

Dar golul cu Osasuna, de la centrul terenului, pe când Gică îmbrăca tricoul Realului?

Cum a fost? Era venit din această lume? Dar duelul cu Argentina lui Maradona, de la primul său Mondial? Dar sutele de pase de geniu date de la ziua debutului, în 1982, la Farul, meci cu SC Bacău, până în cea a retragerii, în 2001, de la Galatasaray? Dar driblingurile? Nu-i așa că de atâtea ori ați fost tentați să strigați, și poate chiar ați strigat, ca Victor Hugo Morales la Maradona, când Diego a dat, în ‘86, în Mexic, golul secolului englezilor, “de pe ce planetă ai aterizat?”.

Diego. Gică. Diego. Gică.

Hagi60 | Marius Mitran, editorial-eveniment: ”Vreau să-i spun doar atât”

Dar zecile de goluri înscrise, milioanele de suporteri fericiți, uriașa energie cosmică prin care a dislocat fotbalul românesc, rupându-l din starea de mediocritate și frică, până la a-i croi o identitate de îndrăzneală și clasă de dimensiuni mondiale? Unde așezăm toate faptele, în tentativa de a defini acest mare fotbalist, în multe momente chiar cel mai mare de pe Pământ? (Acel loc 4 din clasamentul Balonului de Aur din 1994 e nedrept.)

Un jucător intergalactic, care a impus miracolul în locul “temporizării” în fotbalul nostru gâtuit de emoții și teamă.

Mai târziu, Hagi a ținut să continue ca antrenor, lăsând în lacrimi tricoul cu numărul 10.

Iar ca antrenor, a reluat, la altă scară, ideea de a construi campioni. “De creator” de campioni. “Campionii creează campioni”, zice el. A luat titluri cu o echipă creată de el, dar mult mai important decât asta e că visul lumii eterne, copiii, au o cale către succes cu el. Nu e singura, dar e cu cea mai mare șansă de reușită. Pentru că doar el știe cum e să fi fost și “galactic”, și “extraterestru”.

Hagi, care spune că literele care-i alcătuiesc numele înseamnă “harnic-ambițios-generos-iute”. Nu a vrut să echivaleze “G”-ul cu Geniu. A făcut asta restul universului.

Hagi, care se joacă în cartea lui și apoi pe gazon și cu alte litere: T-T-T, adică “Tineri, cu care se lucrează în Timp și care au Talent”. Alte litere, alți tineri, alt timp, dar, mai ales, alt talent. Timp anti-timp! Talent.

Pentru că al lui va rămâne, în rotirea eternă a astrelor din univers în jurul axelor proprii, de neegalat. Da, din alt timp. Dintr-al său, acum, pe 5 februarie 2025, abia numărăm 60 de ani pământești. Astăzi, când totul e abia la început, aș vrea să-i spun doar atât: La mulți ani, Gică Hagi! Pentru că datorită ție avem anotimpuri!

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google