goluri legendare Povestea capodoperei reușite de "Cobra" la Mondialul din '98. Adrian Ilie marca în poarta Columbiei unul dintre cele mai spectaculoase goluri din istoria naționalei României

Franța a fost bolul în care ne-am pus toate visele, încapsulate, pentru Mondialul din 1998. Un soi de răvașe din plăcinte, fără zahăr adăugat sau coșmaruri. Terminasem neînvinși grupa preliminară. Ne ridicasem mândri de la masă, cu doar două puncte lăsate în farfurie.

Adevărat, avusesem o grupă ușoară. Irlanda, Lituania, Macedonia, Islanda și Liechtenstein. Dar asta doar pentru că mulți dintre jucătorii noștri erau de colecționat într-un album al celor mai buni ”22 fotbaliști de la Mondial”.

Vremuri noi, "clienți" vechi

Franța ’98 nu mai avea aerul de poezie recitată pe treptele Vilei Borghese, precum Italia ‘90. Pletele de mustang ale lui Lăcătuș fuseseră uitate, vinilul amintirii - ”Hagi mai bun decât Maradona” - începuse să se zgârie, golul lui Balint cu Argentina era la raftul cu discounturi. Ne obișnuisem cu prea binele.

Mai ales că în SUA ’94 fusesem atât de aproape de Olimpul unei generații extraordinare. La o palmă, a lui Prunea, de semifinală cu Brazilia la un Mondial.

În Hexagon, la CM, am debutat, ca și în ’94, tot împotriva Columbiei. Doar că, dacă ne fusese un pic teamă de profeția lui Pele, făcută cu patru ani în urmă, cum că sud-americanii se vor bate pentru titlul de campioană, acum eram ceva mai liniștiți.

Pentru că le luasem măsura, erau de un M, nici vorba de L sau XL. Pe de altă parte, exista și o mică teamă de răzbunarea columbienilor. Rămăseseră greii, Valderrama, Rincon, Valencia, Asprilla, care nu uitaseră rușinea din 1994.

Starea de spirit nu era una grozavă între suporteri și tricolori. Hagi avusese momentul celebru de la conferința de presă în care a vorbit de ridicat statui, uitând că românii sunt buni, mai degrabă, la dărâmat.

Cred că e cel mai important gol al meu la națională, ținând cont și că a fost singura mea reușită la un turneu final de european sau mondial. Dar așa frumoase am mai dat în carieră Adrian Ilie, fost internațional

Adi Ilie: “Mai marcasem astfel de goluri”

15 iunie 1998, stadionul Gerland din Lyon. Calculele erau deja făcute. Egal cu Columbia, egal cu Anglia, victorie cu Tunisia, calificare în optimi. Sigur, noi, ca fani, nu au nimerit decât calificarea.

Așa că pulsul ne-a fost constant în prima repriză a partidei cu sud-americanii. Chiar dacă am avut o formulă de joc, nimic nou de-a lungul istoriei, cam defensivă, am controlat jocul.

La mijloc îi aveam pe Gabi Popescu, Gâlcă, Hagi, iar din linia defensivă mai urca și Gică Popescu. Pe flancuri, Petrescu și Dorinel.

Și când ne pregăteam să înfulecăm ceva repede, o cină luată între scaunul din bucătărie și canapea, s-a întâmplat Adrian Ilie. Poreclit de Ranieri, care-l avea la Valencia, “Cobra”, atacantul naționalei a oferit trei secunde de imponderabilitate.

În momentul acela am ales soluția respectivă. Dar eu mai marcasem astfel de goluri, mai ales la Valencia. Mi-ar fi fost greu să găsesc altă rezolvare, o cale mai ușoară. Un fundaș columbian făcuse o alunecare în fața mea, așa că trebuia să ridic mingea peste el. Dacă trăgeam tare, s-ar fi lovit mingea de el Adrian Ilie, fost internațional

A prins în minciog o pasă deviată a lui Hagi, ștafetă peste ani agățată cu buricele degetelor, și s-a apucat de sculptat. Pe Mauricio Serna l-a împietrit cu talpa înainte, iar când Palacios a vrut să-l blocheze, l-a fasonat la picioarele sale. Și, dacă tot pornise să creeze acest grup statuar, Adi Ilie a dăltuit o boltă demnă de cele ale arhitecților Renașterii.

Mingea, pălmuită și iubită în același timp, a urcat, într-un spațiu de opt metri, peste Mondragon, care are 1,90m, coborând fulgerător, ca un uliu cu ochii pe pradă. Gol, fără vocea lui Țopescu, dar tot memorabil.

România a intrat la cabine cu 1-0, iar actul al doilea a fost doar pentru ca piesa să țină 90 de minute. Replica genială se spusese deja.

Tricolorii au învins Columbia, apoi a urmat Anglia, iar cu Tunisia am făcut doar egal. Din păcate, ne-am oprit în "optimi", când am dat peste Bilic, Boban, Vlaovic și Suker.

Supărați, purtam cu noi un zâmbet fulgurant de câte ori ne aminteam de invenția diabolică a lui Adrian Ilie. Omul care se încăpățânase să-i dea Columbiei un gol mai frumos decât cel al lui Hagi. Așa era “Cobra”. În zilele în care voia, se lua la trântă cu nemurirea fotbalistică.

Nu cred că e primul gol de acest fel nici măcar la națională. Am dat și în Lituania, și cu Ungaria, și cu Liechtenstein. Nu a fost o întâmplare. Am vreo cinci la națională și vreo zece în Spania Adrian Ilie, fost internațional

15 iunie, 1998. Stadion Gerland, Lyon

România – Columbia 1-0 (1-0)

Marcator: Adrian Ilie ‘45

România: Stelea - Dan Petrescu, Filipescu, Gh. Popescu, Ciobotariu, Dorinel Munteanu - Gabriel Popescu (69' Stângă), Hagi (76' Lucian Marinescu), Gâlcă – Ad. Ilie, Moldovan (85' Radu Niculescu)

Columbia: Mondragón- Palacios, Santa, Bermúdez, Cabrera, Serna – Lozano, Valderrama, Freddy Rincón - Asprilla (85' Leider Preciado), Aristízabal (46' Adolfo Valencia)

Două finale de Liga Campionilor

După trei ani la Steaua, de unde venise de la Electroputere Craiova, Adrian Ilie este cumpărat de Galatasaray pentru 2 milioane de euro. Doar un sezon i-a luat ca să-i amețească pe conducătorii “liliecilor” din Valencia cu driblingurile sale.

Pentru 3,7 milioane de euro, în 1997, Ilie și-a făcut bagajele pentru Peninsula Iberică. Aici, vreme de cinci sezoane, “Cobra” a format o linie devastatoare de atac împreună cu argentinianul Claudio Lopez.

La echipă mai erau și alți jucători “oarecum” cunoscuți, ca Romario, Ortega, Zubizarreta, Mendieta sau Angloma.

Adrian Ilie a prins și două finale de Champions League cu formația spaniolă, ambele pierdute de Valencia. Pentru atacantul naționalei au urmat doi ani la Alaves, apoi două stații unde a zăbovit puțin. La Beșiktaș și Zurich.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!