”Ar trebui Dinamo să plătească pentru păcatele trecutului?” Ștefan Beldie, despre una dintre dilemele fotbalului românesc

Dar a fost din nou agitat de Sorin Cârțu, fost fotbalist al Craiovei Maxima și antrenor care a avut suficiente ocazii să se confrunte cu Dinamo în momente de maximă putere a clubului ajuns astăzi să se lupte pentru evitarea retrogradării.

În fine, Cârțu a fost aparent provocat de reacțiile lui Andrei Nicolescu legate de arbitraj. Acesta consideră nu doar că Dinamo e victima unor mari erori ale arbitrilor, dar nici măcar nu primește satisfacția unui tratament respectuos din partea lui Vassaras și CCA.

Adică nu-și cere nimeni scuze, ca-n cazul CFR Cluj.

De ce nu e comic să vorbești despre pedepse karmice în lumea fotbalului

Întrebarea este dacă într-o lume a concretului suprem precum cea a industriei fotbalului, are vreo importanță ce spune Cârțu.

Se poate vorbi la fotbal despre pedepse karmice sau simple "bătăi de la Dumnezeu" fără să pari comic?

Da, se poate.

Deși fotbalul este un domeniu al concretului statistic și economic, nu poate fi restrâns la simple analize în foi de calcul tabelar (Excel, Google Sheets).

De altfel, marea diferență dintre fotbal și foarte multe alte industrii ține exact de emoțiile din spatele produsului.

Adică de emoțiile suporterilor (clienților).

Acestea sunt atât de importante încât o grămadă de afaceri așa-zis tradiționale se dau peste cap să-și creeze o imagine care să se lipească de mințile oamenilor măcar parțial așa cum se lipește fotbalul de cele ale fanilor.

De asta vezi în marketingul multor companii încercări de-a face prin advertising sau alte unelte de media exact ceea ce un club de fotbal obține însutit sau înmiit cu ajutorul unui gol înscris în poarta adversarului.

De asta vezi oameni care ating trăiri cu totul aparte când vine vorba de echipa favorită, dar nu vezi oameni care să scandeze lozinci pentru vreun gigant al lumii economice.

Același om plătește cu portofelul atât pentru produsul numit fotbal, cât și pentru produsul numit smartphone. Totuși, indiferent cât de util ar fi telefonul, niciodată nu va obține din partea omului ceea ce obține vânzătorul de fotbal (clubul /echipa).

Prin urmare, când Sorin Cârțu sau un simplu fan vorbește despre faptul că Dinamo nu suferă astăzi suficient raportat la "păcatele trecutului", discuția are valoare.

Are valoare nu doar pentru că e o discuție între oameni care dau valoare acestei idei, ci pentru că este o idee care judecă valoarea clubului Dinamo.

Schema rușinării pentru faptele comise de alții

De ce ți-am spus toate acestea?

Pentru a-ți arăta că, deși o idee merită să fie luată-n discuție, asta nu-nseamnă automat că va fi susținută și de logică.

De exemplu, mai ales în societățile vestice, unde anumite nevoi de bază au fost deja satisfăcute și oamenii se uită la vârful piramidei lui Maslow, a apărut un nou "joc cultural".

Sigur, cei care îl joacă sau încearcă să-i facă pe ceilalți să-l joace nu-i spun așa pentru că ar putea să pară ușor derizorie acțiunea lor.

Sub pretextul nobil al justiției sociale și al recunoașterii unor nedreptăți istorice evidente, "jucătorii" le cer celor din prezent să se simtă vinovați pentru faptele celor din trecut.

Astfel, apar situații în care nepoții sau strănepoții sau arhistrănepoții unor oameni care-n trecut au avut atitudini sinistre față de diverse categorii - populația de culoare, sclavi, nativii americani etc. - sunt obligați socio-cultural să-și ceară scuze pentru faptele înaintașilor lor.

Ceea ce, desigur, poate fi privit în fel și chip.

Da, încă ai voie încă să privești partea extremă a corectitudinii politice ca fiind ceva penibil.

Sau nu-l mai ai.

Nu știu sigur.

E un domeniu în care șurubul se strânge pe zi ce trece.

Prezentul este efectul trecutului, dar nu și resposabil pentru acesta

Ce legătură are asta însă cu păcatele lui Dinamo?

Are prin simplu fapt că echipe precum Dinamo sau Steaua pot fi lejer acuzate azi pentru abuzurile pe care le-au comis înaintașii lor în trecut.

Și, atunci când pierd pe mâna arbitrajului, li se poate servi ușor replica "lasă, ați furat suficient în trecut, mai vine și rândul vostru să simțiți ce-au simțit alții!".

Mai mult, unul din argumentele care stau la baza elanului cu care diverși le cer celor din prezent să se rușineze pentru faptele înaintașilor ține de ideea că cei din prezent beneficiază de ceea ce respectivii înaintași le-au lăsat moștenire.

În caz strict fotbalistic, Dinamo este beneficiara teoretică a întregii sale istorii, istorie care a fost presărată și de momente în care corectitudinea a lipsit din peisaj cu desăvârșire.

La fel și Steaua, cealaltă mare favorizată a istoriei de dinainte de 1989.

Doar că tot ceea ce ți-am spus eu până acum este simplă politică.

Iar fotbalul jucat nu este politică.

Este fotbal jucat.

La fel și fotbalul arbitrat.

Din păcate însă, celor de la Dinamo le-a lipsit în totalitate fotbalul în acest sezon.

Pentru că, dacă ar fi jucat fotbal, puteau să se raporteze la trecutul lor cu mândria arogantă pe care cel puternic o are în raport cu istoria proprie și în raport cu oricine-l atacă.

Și cred că asta-i marea problemă a dinamoviștilor: că nu seamănă măcar parțial în prezent cu ceea ce au fost în trecut.

Că acuze precum cele lansate de Sorin Cârțu produc mai degrabă un soi de compătimire.

Prin urmare, ar trebui Dinamo să plătească pentru păcatele trecutului?

Ar fi profund incorect să se întâmple asta.

Dar o echipă puternică ar trebui să se confunte cu asta și să sfideze orice nedreptate a prezentului prin acțiuni care să le facă inutile.

În cazul nostru, prin fotbal.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.