"Craiova ultimei secunde. Ultrasentimente". Marius Mitran prevede că în Bănie va urma "cea mai frumoasă și mai crâncenă primăvară din ultimii 35 de ani"
Galerie foto(2) Galerie foto (2 fotografii): "Craiova ultimei secunde. Ultrasentimente". Marius Mitran prevede că în Bănie va urma "cea mai frumoasă și mai crâncenă primăvară din ultimii 35 de ani"
Marius Mitran | Publicat: 25.02.2025 15:01 | Actualizat: 25.02.2025 15:01
Cinci etape, cinci victorii. În minutul 92 plus 42 de secunde, în al cincilea meci la rând cu Rădoi antrenor, la Botoșani, Universitatea Craiova avea toate cele 15 puncte câștigate. Era pe primul loc și ar fi stat acolo, cu doar două etape înainte de final, plus un meci acasă cu Farul și un altul, pe Arena Națională, cu FCSB. Meciurile au rămas.
Punctele nu. Pentru că niciodată Craiova nu a avut de partea ei ultima clipă. Niciodată când aceasta a contat.
A fost 2-2 în cele din urmă, Știința a coborât pe locul 4 și, de câteva zile, în oraș se respiră tot mai greu. De ce a fost așa cum a fost? De ce nu s-a ținut de minge, de ce Baiaram nu s-a opus acelui șut care avea să devieze unde nu trebuia, de ce, de ce...?
Faultul de roșu al lui Miron, ratările lui Baiaram, ofsaidul de la golul lui Pavlovici, penalty-ul la Oshima, toate se discută în studiouri, în emisiuni, pe site-uri, oriunde mai există iluzia că o nedreptate a destinului poate fi dusă în recurs chiar și după ce partida s-a sfârșit de atâtea zile.
De fapt, acestea sunt cele mai dramatice clipe ale Craiovei, cele care nu mai pot nici repara, nici întoarce nimic. Craiova își judecă întotdeauna trecutul încă din prima secundă a prezentului. Și nu se iartă niciodată!
Au trecut trei nopți de atunci și clasamentul a înțepenit ascunzând Craiova undeva între amărăciune și disperare. "Dacă am fi fost arbitrați ca FCSB și U Cluj, am fi avut zece puncte în fruntea clasamentului!", spune Mihai Rotaru, la Fanatik.
Dar dacă, pe lângă lunga, prea lunga listă de arbitraje anapoda care au torpilat echipa în aceste 28 de etape, nu s-ar fi adăugat penalty-urile ratate cu seninătate, toate situațiile de "scăpat singur cu portarul advers", pierdute ca și cum ar fi fost o rușine să marchezi din ele, toate golurile primite din corner direct, (ultimul, chiar la Botoșani!), unde ar fi fost astăzi această echipă risipitoare a ceea ce a avut, nu ca altele, câștigătoare in extremis a ceea ce nu păreau să poată avea?
Universitatea e singura echipă din fotbalul românesc incapabilă să uite
În nicio ediție de campionat nu s-a jucat atât de mult pe muchia unui cuțit care a tăiat puncte, unora, dar mai ales speranțe. O fază la VAR, întoarsă pe toate fețele, un henț care a fost, care n-a fost, dar a fost, un ofsaid care nu se vede, altul care se vedea și din avion. O eliminare de neînțeles, o bară în loc de un gol simplu ca ziua bună. Ori ca noaptea albă!
Mai sunt două etape până la un infern programat să fie paradis sau viceversa, nici nu-mi dau seama, iar Craiova nu resimte doar aceste faze chinuitoare, ci și propriile sentimente. Universitatea e singura echipă din fotbalul românesc incapabilă să uite, și atunci resimte la infinit durerea, neșansa, nedreptatea, faza din minutul 90 plus 3 și tot așa.
O echipă ultrasentimentală nu e neapărat și una ultrasensibilă, în sensul unei vulnerabilități evidente și cu consecințe de nereparat. Dar una care nu uită, da!
Când a intrat, acum o lună, în vestiarul Științei, Mirel Rădoi le-a spus alor lui că nu există niciodată probleme, ci doar soluții și rezolvări, e unul dintre motivele pentru care e el cu ei. Cinci etape la rând, fără o secundă, nu au fost probleme fără soluții la Craiova.
Acum, că, înainte de a se urca în autocar, a apărut una, filmul cu toate celelalte un milion a început să ruleze de la capăt. În afară de Universitatea Craiova, nimeni nu mai intră în sală cu numărul 13 de la Cinema Paradiso. Doar nouă, oltenilor, ne place asta, pentru că doar o uriașă nedreptate a creat "campioana unei mari iubiri" și o și mai mare lipsă de noroc a impus mitul "Maximei".
Faptul că această generație e atât de departe de cele două mari, dar le-a preluat, într-un fel, destinul, mă face să cred că va urma cea mai frumoasă și mai crâncenă primăvară din ultimii 35 de ani. De la Revoluția pe care, în fotbal, tot Craiova a impus-o. De ce frumoasă și de ce crâncenă?
Păi, în prima variantă pentru jocul lui Mitriță, al lui Mora și al lui Safira, ultimul, poate, cel mai bun atacant care joacă în România, iar crâncenă pentru acest mare antrenor care poartă numele de Mirel Rădoi, dar și pentru galeria acestei echipe miracol, care nu uită și nu iartă. Nu-mi cereți să fiu foarte clar în privința acestei ultime fraze, din ultima secundă a acestui text, și el, ultrasentimental.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
