Elicele inversate ale Craiovei. Marius Mitran scrie despre startul de sezon al Universității

Apoi, după aproximativ 500 de secunde, țin iar, că poate învinge pe cineva. Țin așa, oricum nu prea mult, vreo trei sau cinci ani, apoi, într-o zi oarecare, iar nu mai țin cu Craiova, 500, poate 550 de secunde, nici eu nu știu, o să fiu obligat să le număr cândva, clipele astea, lungi cât o viață.

Eu sunt așa zisul suporter de rezultat al Craiovei. Și așa o țin de 50 de ani.

Marius Mitran, concluzii după startul de sezon neconcludent al Universității Craiova

Uite, de pildă, când Maribor a egalat la 2, joia trecută, pa, la revedere, Știința! Adio și nu am cuvinte, scumpo! (De fapt, mint, aveam cuvinte, dar nu le pot reproduce aici, cu toată bunăvoința celui care conduce acest site, iar în cazul meu, chiar că a arătat o maximă bunătate!)

Gata, eu așa sunt din copilărie, nu mă pot schimba acum, la 50 plus. Plus 7. Se spune însă că o problemă recunoscută e pe jumătate rezolvată, ceea ce nu știu dacă e și cazul meu, dar, cu siguranță, e, de câteva ore, cazul Universității. Iată de ce.

Craiova, ca toate echipele mari cândva, în istoria ei, a fost o echipă de rezultat. De rezultate chiar, de uriașe rezultate, consecințe directe ale unui joc grandios, și acesta, urmare a efortului, talentului, ambiției ieșite din comun, a geniului desăvârșit demonstrat de fotbaliști nemaivăzuți până atunci. Îi știți, nu pot fi vreodată uitați, nu.

Ei au creat generațiile “campioanei unei mari iubiri” și “Craiova Maxima”. Care au avut rezultate, cum spuneam și cum știa toată lumea, toată istoria și, cândva, toată Europa.

Craiova, OUT din Europa

Acum cinci zile, Știința a părăsit iar Europa ei, repejor, aproape ca de fiecare dată în ultimii ani. Și tot ca de fiecare dată, urmare a unui joc inegal, cu trei goluri marcate într-o singură repriză și cu trei reprize fără gol marcat. Să dai trei în mai puțin de 45 de minute și să nu poți marca o dată în 135 e ceva ce ține de mental, nu de adversar sau de cine știe ce conjunctură negativă. Chiar și în zece oameni fiind o perioadă.

De mentalitate și de caracter, și chiar și de pregătirea fizică deficitară în cazul unora, țin toate problemele Universității acum. Asta am înțeles din ce am văzut în acest început de sezon și de aici toate oscilațiile și calificarea pierdută, ba chiar și punctele irosite cu două echipe mult sub cota ei, Hermannstadt și Petrolul.

De aceea, azi, Craiova nu a atins încă pragul foarte important care spune că rezultatul e totul în fotbal. Și e totul, așa a fost dintotdeauna. Doar Știința nu părea să știe!

Așa am înțeles care e starea Craiovei, și asta din declarațiile de după meci ale antrenorului ei, și, în special, din privirea lui Constantin Gâlcă din acele clipe. Mai clară și mai elocventă decât o sută de analize. Nu o pot descrie aici, nu am nici talentul de scriitor care presupune reușita, și nici starea de spirit care să mă ajute să trec de șocul acelei priviri.

Pentru că, împreună, cuvintele, gestica, atitudinea și, mai cu seamă, privirile lui Gâlcă, zâmbetul lui amar ca o coajă de portocală, toate îmi spun că din seara de 4 august 2024, în sfârșit, lucrurile și viața se vor schimba esențial la Craiova. Și sper că pentru totdeauna. Și cred că pentru totdeauna.

Gâlcă, omul care aduce schimbarea?

Pentru că prea mult a fost dulce totul! Mă gândesc că Gâlcă va schimba esența acestor trăiri minunate ale Științei, nepăsătoare față de trecut, puțin sensibilă la public și total indiferentă la rezultate.

Gâlcă va modifica un pic ADN-ul acestei boeme în alb și albastru, o rapsodie uneori frumoasă care, în condițiile știute deja, s-ar fi bătut iar la titlu și ar fi pierdut. Și la altele, și iar ar fi pierdut, surâzând nevinovat: “Noi am dat totul, dar…”. Vezi ultimul deceniu.

Noaptea trecută însă Gâkcă a zis ceva rar nu doar în Craiova, ci și în definirea performanței în scumpa noastră țară. “Îi informez pe băieți că NU acesta este drumul care duce către titlu!” Dar care?

Care este? Știți momentul în care, pe Titanic, comandantul, în fața căruia apăruse deja silueta înfricoșătoare a aisbergului, din acea noapte aparent liniștită, dă ordinul “Motoarele cu toată viteza înapoi!”, iar elicele încep să se rotească invers, încercând disperat oprirea navei de pe traseul inițial? Așa e acum la Craiova.

Doar că la Universitatea resetarea va reuși, și un nou curs se va fi găsi, la capătul căruia vor fi marile rezultate. Pentru că e vorba de comandant aici, nu de navă, ca dincolo.

Dar, veți spune, dacă e vorba despre Gâlcă și mai puțin despre talentele lui Mitriță ori Ivan, de ce antrenorul nu a acționat invers, până acum, acele elice?

Simplu. Pentru că a avut nevoie de puțin timp ca să-i cunoască, să-i vadă, să-i știe pe fiecare în parte și pe toți împreună. Partea ceva mai rea pentru băieți și mai bună pentru Craiova e că, de-acum, o să fie ei obligați să-l cunoască pe el!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!