”Mi-e silă”… Dan Capatos critică situația în care se zbate Dinamo și ”mușcă” din conducători

Deși înțelegerea inițială cu prietenii de la “iamsport” era să scriu, săptămânal, din postura de suporter, despre ce se petrece în universul echipei Dinamo, în ultima perioadă nu am respectat acest “contract”.

Neavând presiunea “obiectivității” unui jurnalist sportiv, care trebuie să-și informeze cititorii profesionist, fără parti-pris-uri sau alte interese, am libertatea subiectivismului, cea care mă ajută să recunosc franc: îmi e silă de tot ce se petrece acum la Dinamo, îmi e silă de circarul Andrei Nicolescu, cel care este încă departe de a atinge culmile penibilului (deși credeam că a înfipt deja steagul Red&White pe acele piscuri), îmi e silă când văd câtă incompetență “colcăie” în acest club, mi-e scârbă de atâtea rahaturi pe care a trebuit să le înghițim noi, suporterii, de când soarta l-a împins pe acest măscărici în destinele echipei, îmi e jenă ca suporter de fiecare dată când apare la TV (de fapt, adevăratul lui țel acesta a fost, să devină rapid cunoscut, venerat, adulat, aplaudat și prea-mărit), fâțâindu-se ca o codană la hora din sat și debitând tâmpenii care sperie orice “pețitor” serios, îmi e greață de felul în care noii suporteri ai acestei echipe uriașe din istoria fotbalului nostru îi iau apărarea, de la “înălțimea” unei educații (nu numai fotbalistice) precare și a lipsei amintirilor fantastice pe care Dinamo le-a însămânțat în anii ei de glorie în mințile și inimile suporterilor “bătrâni”.

Tot ce se întâmplă acum la acest club este o mizerie fără margini, un atac brutal la spiritul acestei echipe, o eviscerare a tot ce mai înseamnă celulă pur alb-roșie. O gașcă de incompetenți agresivi încearcă să facă ei legea în sentimentele noastre, să mascheze extrem de străveziu, din păcate pentru ei, interese total străine de cele normale într-o asemenea situație.

Din punctul de vedere al unui suporter onest și extrem de realist, ce se întâmplă acum este cu mult mai rău decât în “era” Cortacero. Pentru că în acea perioadă neagră, suporterii “câinilor” au realizat ce pot face dacă sunt uniți. Ce forță extraordinară și absolut uluitoare au, cum și-o pot canaliza dacă stau umăr lângă umăr și cum pot schimba efectiv destinul echipei! Exista acea speranță crudă, cum numai disperarea ți-o poate da, acel sentiment unic ce apărea ca un arc electric aproape vizibil când vorbeau doi sau mai mulți “câini” despre salvarea echipei lor de suflet, acel scrâșnet de măsele care te făcea să înțelegi într-o secundă că vor merge până la capăt! Și asta au făcut! Impresionând o lume întreagă. Și când spun asta mă refer chiar la întreaga lume. Pentru că salvarea echipei Dinamo cu ajutorul exclusiv al suporterilor ei a fost o știre care a făcut înconjurul planetei. Acesta era spiritul și acestea au fost faptele din cea mai neagră perioadă din existența echipei.

Acum, totul s-a pierdut. Ca într-un film absurd, când tot acel calvar s-a încheiat, acea stare de spirit unică s-a făcut țăndări. Starea de spirit a suporterilor este mult mai rea decât în perioada Cortacero. Se înjură “câine” cu “câine”, s-au format tabere și bisericuțe, se ridică osanale față de “marele conducător” care, impulsionat de argumentele tâmpite cu care este susținut în spațiul public de către o parte a suporterilor, vine și micționează efectiv pe toate eforturile despre care vă povesteam mai sus și declară, nici mai mult, nici mai puțin, că “eu am salvat acest club, odată cu venirea mea aici”.

Rezultatul? O divizare și mai mare a suporterilor. O scârbă și mai greu de suportat pentru cei care știu prin ce au trecut pentru această echipă. O încleștare și mai dură în spațiul public. O escaladare a limbajului violent cum nu s-a mai întâlnit în sânul marii familii ”alb-roșii”. “Divide et impera” (adică “dezbină și stăpânește”, într-o traducere pentru suporterii de tip nou ai “câinilor”) este singura politică aplicată de către marele Emperor Nicolescu!

La fotbal ne-am lămurit cât se pricepe, cu bănuții e subțirel rău pentru o asemenea aventură, carisma se apropie de cea a unei borduri, dar el insistă în tâmpenii, manifestări rupte din filmele cu Stan și Bran și o capacitate incredibilă de a fabula, la secundă.

Pe de altă parte, m-am lămurit și cu “eminențele cenușii” din proiectul Renovatio, cei care de bine de rău finanțează noul Dinamo. Dacă ei acceptă să fie reprezentați în spațiul public de către acest măscărici, mi-e clar că nici ei nu sunt departe de el. Mai mult, e posibil să asistăm chiar la o inversare a polilor de prostie ce guvernează acest club, din moment ce pe banii lor, Nicolescu a ajuns să taie și să spânzure prin club.

În concluzie, s-a ales praful de tot ce generase bun epoca de tristă amintire Cortacero: o forță incredibilă a suporterilor cărora le ajunsese cuțitul la os. Ce s-ar întâmpla dacă ei și-ar regăsi acea putere? Mi-e groază să mă gândesc. Nicolescu și gașca lui “electrificată” în numele căreia vorbește, ar zbura ca o măsea stricată a istoriei acestui club uriaș. Dar, colții “câinilor roșii” nu mai apar, din păcate, decât pe siglă. “Epigonii” lor se ceartă acum pe TikTok sau pe Facebook, într-un nou sport scabros numit “darts cu săruturi în c**ul marelui conducător”.

P.S. Nu am pomenit nimic despre jocul echipei din ultimele două etape. Mi se pare atât de firesc, atât de aliniat cu tâmpeniile ce se “pogoră” din birouri, încât orice relatare ar suna redundant! Să dea Dumnezeu să evităm retrogradarea. Dar, mai ales, să dea Dumnezeu să regăsim în fiecare dintre noi, spiritul din perioada Cortacero. Doar așa putem merge mai departe. Altfel, Dinamo va dispărea ușor-ușor, sufocată sub emanațiile puturoase ale celor care, vezi-Doamne, au salvat-o!

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google