“Whisky” Dimarco, în fața intrării din peluză în legendă. Puștiul care fura portocale din aprozar joacă în finala Ligii Campionilor
Galerie foto(6) Galerie foto (6 fotografii): “Whisky” Dimarco, în fața intrării din peluză în legendă. Puștiul care fura portocale din aprozar joacă în finala Ligii Campionilor
Cristian Munteanu | Publicat: 10.06.2023 09:10 | Actualizat: 10.06.2023 16:40
Frederico Dimarco (25 de ani) poate trăi, sâmbătă seară, visul oricărui iubitor al fotbalului. Tifoso al celor de la Inter, Dimarco a făcut câteva volte până să ajungă să joace pentru echipa nerazzurrilor. Astăzi, el se poate transforma din băiatul din tribună în bărbatul care poate dormi cu trofeul Champions League pe pernă.
Poate singura glumă din viața lui Dimarco este porecla. I se spune “Whisky” pentru că nu bea deloc alcool. De când se plimba printre tarabele de fructe și legume ale părinților săi din Calvairate, Milano, Dimarco visa să joace în echipa mare a Interului. Fura portocale de la aprozar și făcea pariuri cu prietenii de câte ori le poate ține pe picior.
La 7 ani, familia, probabil exasperată de câte fructe irosea puștiul, l-a dus la Inter. Iar tricoul i-a devenit a doua piele, una care nu s-a exfoliat nici când visul său părea că se destramă. Se trezea la 7 pentru a-și termina treaba la afacerea părinților, apoi ieșea pe stradă, unde schimba câteva pase cu fratele său, Christian, înainte de a fugi la antrenament.
L-au învățat să-și șteargă nasul
Primii antrenori ai lui Dimarco își amintesc că nu l-au învățat să șuteze la poartă sau să marcheze. Le avea deja în ADN. Însă, din dorința de a fi mereu acolo unde era și mingea, puștiul nu avea timp să-și șteargă nasul, mai ales în anotimpurile reci.
“Nu se oprea niciodată, era mereu în focul meciului, așa că nici măcar nu se mai gândea să-și sufle nasul” Silvio Vecchio, primul antrenor al lui Dimarco
Ascensiunea lui Dimarco i-a făcut pe cei de la Inter să spere că au în curtea lor un nou talent extraordinar. La 16 ani, extrema stângă juca deja pentru echipa Under 19 a nerazzurrilor. El era un obișnuit al naționalei U17 a Italiei, cu care a fost vicecampion European în 2013.
În tot acest timp, era prezent, așa cum o făcuse de la 10 ani, în galeria celor de la Inter la fiecare meci jucat la Milano. Părinții nu îl lăsau să plece și în deplasări cu echipa.
După doar 3 ani, în 2016, Dimarco a fost din nou într-o finală de Campionat European, de data acesta în selecționata Under19. Italienii s-au izbit de pieptul unui cocoș galic extrem de tînăr, Kylian Mbappe, și au pierdut finala.
2018 a fost un an extrem de dificil pentru Dimarco. Norocul său s-a numit doctorul Sakari Orava, un finlandez care dăduse gheața țării natale pe cea din paharele restaurantelor din Milano. Acesta l-a operat pe fotbalist la ligamentele încrucișate și l-a redat sportului.
Însă Luciano Spalleti, antrenorul nerazzurrilor, nu a avut încredere în el și l-a împrumutat la Verona. Maturizarea lui Dimarco a mai cunoscut etape la Ascoli, Empoli și Sion. Cum nici Antonio Conte nu punea mare preț pe el, Dimarco a semnat un contract cu Sion. Ultrasul din tribunele lui Giuseppe Meazza părăsise Milano, dar visul de a juca pentru Inter nu plecase din el.
Clubul italian a avut inspirația de a pune o clauză de buyback, și, după doar un sezon strălucitor la Sion, Inter l-a cumpărat pe Dimarco pentru 5 milioane de euro. Se părea că, în sfârșit, băiatul din cartierul Calvairate, crescut cu portocale în buzunarele prea mici, dar cu inima suficient de mare pentru a încăpea tot visul său, va juca pentru Madona copilăriei sale.
“Să fii fotbalist este o profesie, dar mai mult decât atât este un privilegiu. Oricum, să muncești la magazinul nostru de legume și fructe este mai dificil, iar fiii mei știu asta” Gianni Dimarco
Dar, ca în toate marile povești de dragoste, protagoniștii mai aveau de trecut un hop până a-și împlini menirea. Dimarco, readus la Inter, a mai fost împrumutat doi ani consecutivi la Parma și Verona. La echipa din orașul celui mai faimos balcon din lume, Federico le-a demonstrat celor de la Inter că merita o șansă.
Nerazzurri l-au readus, pentru a câta oară, la prima echipă. Dar nu pentru că aveau nevoie de un titular al postului de fundaș stânga, ci pentru că aveau nevoie de o rezervă pentru germanul Gosens, cumpărat de la Atalanta.
Dimarco s-a impus în primul 11 al Interului
Dimarco știa ceva ce nici măcar atunci șefii celor de la Inter nu aflaseră. Că puștiul ale cărui bătăi de inimă erau negru, albastru, negru, albastru, se îmbrăcase în haine de adult, dar nu renunțase la marea sa iubire.
2021-2022 a fost sezonul în care Federico Dimarco a luat în stăpânire pe banda stângă a primului unsprezece din echipa lui Simone Inzaghi. Și-a trecut în palmares Cupa și Supercupa Italiei, dar, mai important, a fost răsplătit cu un contract valabil până în 2026.
Sâmbătă seară, lui Federico Dimarco îi vor alerga mii de Vespa prin vene, pe flancul stâng al echipei Interului, în finala Ligii Campionilor. Alimentate de visul unui puști care a cărui inimă bate o dată în galerie, o dată pe teren. Exact ca în toate marile povești de iubire.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
