Elveția taie în felii egale panettonele italian! Cristian Munteanu scrie cronica primei surprize din fazele eliminatorii ale EURO 2024

Elveția începe cu un modern 5-4-1 când se apără, ce se transformă într-un 3-4-3 când atacă. Adică, pe scurt, cam tot timpul în prima repriză.

Spalletti și-a dispus legiunile în formație “țestoasă” și speră la mai bine. Nu face nimic pentru asta. Stă în mercato, se uită la cireșe, dar nici nu cumpără, nici nu pleacă. Poate îi face vânzătoarea un cadou.

După doar 38 de secunde, genunchiul lui Cristante salvează squadra azzura de a se face palidă la față. El deviază o minge care s-ar fi dus la un Vargas, aproape speriat de atâta libertate.

După primele zece minute, în care italienii s-au lăsat învârtiți precum spaghetele, nu înțeleg în ruptul capului cum România le-a luat elvețienilor patru puncte, din șase posibile, în preliminariile pentru EURO.

Italia este dominată copios

Spalletti fumegă ca Etna pe marginea terenului, dar campionii continentali par un elev îmbufnat care-și face temele deși vrea să iasă la joacă.

Și cum la cizma mică intră și piatra, Barella șchioapătă. Italia suspină după Totti, Del Piero și Roby Baggio, dar se roagă ca măcar Nicolo să-și revină.

Douăzeci de minute trecute, iar Italia nu se lipește deloc de minge. E ca un cappuccino fără croissant. Dar nu-i panică. Au fost atâtea momente în istoria turneelor finale în care verișorii noștri au câștigat chiar și fără să apuce să numere peticele baloanelor.

Fagioli, mijlocașul defensiv, suspendat șapte luni pentru pariuri ilegale, aleargă cu grijă, de parcă ar avea buzunarele pline cu fasole și nu vrea să piardă bobii.

Minutul 23 aduce, cu forcepsul, ocazia lui Embolo. Acesta scapă singur cu Donnarumma, dar îi trage spre începutul de calviție, iar goalkeeper-ul, piston de Ferrari, respinge.

Italia pare obosită de atâtea cuceriri, campioni mondiali în 2006 și europeni în 2020. E o armată care se întoarce acasă, obosită, rănită, plictisită.

Elveția e un ceas, știu, vorba uzată, care nu se strică niciodată, dar nici nu-ți spune cum va fi vremea. E util, dar nu esențial. Nu strălucește.

Selecționata Țării Cantoanelor preia conducerea

Ceea ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. E minutul 36, iar Vargas taie, precum cuțitele de la teleshoping, scutul Italiei. Preia Freuler, trage, mingea îl dojenește pe Mancini când I se strecoară printre picioare, iar Donnarumma o atinge cu bombeul. De po-ma-nă! 1-0 pentru elvețieni.

Squadra Azzura replică prin El Shaarawy. “Faraonul” se tăvălește ca și când a aflat că i s-a prăbușit piramida. Ceea ce s-a și întâmplat, dar acum vreo cinci ani.

Spalletti renunță și el, în repriza secundă, la capetele încoronate, și-l trimite pe “salvatore” Zaccagni pe teren.

Până ca Italia să-și găsească calapodul, Vargas își amintește că i-a plăcut golul lui Enzo Fernandez de la Mondial, cu Mexic, și trage exact ca argentinianul. Cu același rezultat. 2-0 pentru Țara Cantoanelor. Iar numele elvețianului ar trebui schimbat din Ruben în Rubens.

Și pentru un pic de emoție, a la San Remo, Schar trimite, cu capul, balonul spre propria-i poartă. Noroc că se opune bara. Italia se dezumflă ca omulețul Michelin.

Italia e aproape de a marca

Murat Yakin, sultanul din Basel, șterge, cu gesturi largi, rotițele mecanismului său. Dar Elveția, după zece minute trecute din al doilea mitan, pare că nu poate pierde meciul. Poate doar dacă îi sare telescopul.

Mai sunt 30 de minute până la sfârșitul partidei și italienii nu au șutat niciodată pe poarta lui Sommer. Bine, acesta e goalkeeper-ul celor de la Inter, așa că nici nu e frumos să-i murdărești tricoul. Iar dacă nici peninsularii nu sunt atenți la haine...

Luciano îl introduce pe Retegui în locul lui Barella. Squadra Azzurra joacă având mai mult de un atacant, iar asta nu s-a mai întâmplat de la tridentul ofensiv Cezar, Crassus și Pompei.

O nouă bară îi provoacă hipertensiune lui Sommer. După un prim șut al lui Retegui, moale ca un bucureștean din STB-ul de ora 4, Scammaca trimite mingea într-un stâlp al porții elvețiene.

Meciul lâncezește ca o pisică ieșită din iarnă, care se întinde pe orice rază de soare. Bastoni vrea să sprijine și el atacul, dar locul bătrânilor s-a dat. Pentru că asta e Italia, o duduie trecută de 60 de ani, machiată strident.

Marciniak e il imperatore ce lasă gladiatorul, din care gâlgâie sângele, să se stingă pe picioare. E cinic.

Cu patru șuturi pe poartă în patru meciuri, Italia a fost the ghost of past EURO la acest turneu final. Fără viziune, fără jucători deosebiți, cu un antrenor confuz, Squadra Azzurra pleacă acasă. Se va întoarce, desigur, așa cum a făcut-o mereu.

Elveția, învinsa României, s-a impus fără probleme, dar fără a străluci. Senzația e că italienii au fost extrem de modești, nu că elvețienii au jucat extraordinar. Istoria, însă, nu consemnează și detaliile, ci doar deznodămintele.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google