Fowler, legenda lui Liverpool, interviu la București: “Debutul lui Drăgușin ca titular în Premier League nu a fost ok, dar le va demonstra tuturor ce jucător bun e”. Ce spune de scandalul torțelor de la Rapid

Robbie Fowler a fost una dintre marile senzații din Premier League în a doua jumătate a anilor 90, un atacant capabil să înscrie goluri de oriunde, cu execuții uimitoare. Crescut ca fan Everton, englezul a debutat pentru rivala Liverpool, iar în al treilea său meci la seniori reușea să marcheze 5 goluri într-un meci cu Fulham. Desemnat cel mai bun tânăr jucător din Premier League în doi ani consecutivi (1995, 1996), Fowler a jucat într-o echipă superofensivă, dar plină de jucători boemi, drept pentru care Liverpool a primit atunci eticheta de “Spice Boys”.

Într-o carieră în care a jucat de 26 ori în naționala Angliei, atacantul poreclit “God” de fanii lui Liverpool a avut multe momente controversate: a fost amendat de UEFA pentru că a arătat un tricou în semn de susținere pentru docherii din oraș, a ratat un penalty după ce i-a făcut semn arbitrului că nu fusese faultat și s-a prefăcut că trage cocaină de pe tușă după ce fanii lui Everton împânziseră orașul cu bârfa că Fowler prizează cocaină.

Cum te-ai simțit că fanii te-au numit God, “Dumnezeu”?
Am luat asta cu modestie. Era doar o poreclă. Atâta vreme cât oamenii știu că a fost doar o poreclă și cât timp eu nu ies pe stradă să pretind că sunt o zeitate…Știu că au fost jucători fabuloși în lume, au fost jucători fabuloși la Liverpool, iar pentru mine a fost special să primesc de la oameni porecla asta. Probabil e cea mai tare poreclă pentru un fotbalist și mă bucur că am primit-o. Dar eu nu îmi spun Dumnezeu.

Ce-ți mai amintești de la vizita din România de acum 24 de ani?
Nu-mi amintesc prea multe pentru că nu am jucat (n.r. - de fapt, Fowler a intrat pe teren în minutul 81, în locul lui Owen,în meciul Rapid - Liverpool 0-1 din Giulești). Am stat pe banca de rezerve. Când am aflat că vom juca în România m-am interesat un pic de locul unde vom merge, cu cine vom juca. Îmi aduc aminte că la acel meci am fost pentru prima dată în lot în sezonul respectiv. M-am accidentat la gleznă în perioada de pregătire de vară și am ratat primele jocuri. Îmi amintesc de sezonul ăla pentru ce am reușit să câștigăm, iar meciul din România a fost startul unei campanii incredibile pentru Liverpool. (Râde) Bănuiesc că avem de ce să-i mulțumim României pentru trofeele din 2001.

Ce știi acum despre fotbalul românesc?
Puține. Nu pretind că sunt un mare cunoscător, dar studiez mult fotbalul. Urmăresc meciuri de peste tot din lume. Iubesc fotbalul și știu că țara asta a fost mare în sportul ăsta. A avut jucători speciali. Știu că Drăgușin joacă acum în Premier League. Nu am văzut meciul cu Fulham de ieri, eram pe drum. Pot să spun însă că orice fotbalist care ajunge să joace în Premier League are ceva. Fiecare echipă care semnează un jucător își ia toate informațiile, un fotbalist care ajunge în Premier League trebuie să fie foarte, foarte bun. Poate că debutul lui ca titular nu a fost ok raportat cu ce își doreau cei de la Tottenham și fanii români, dar se mai întâmplă și lucruri din astea în Premier League. Sunt momente pe care vrei să le uiți ca jucător. Sunt însă sigur că de-a lungul acestui sezon vom vedea evoluții mult mai bune ale lui și că va demonstra tuturor ce jucător bun e.

Care e cea mai frumoasă amintire din perioada în care ai jucat pentru Liverpool?
Cred că primul meci. Îmi amintesc că eram în vestiar și mă pregăteam să debutez, să pun pe mine tricoul roșu al lui Liverpool. Ceva special. Apoi, mai e primul gol într-un meci de Cupa Ligii cu Fulham. Dar, evident, toți vor spune că amintirile cele mai frumoase sunt când câștigi trofee.

Fowler: “Cred că vom vedea din nou echipe bune din estul Europei”

Mai simți regret că ai plecat de la Liverpool din cauza relației tale degradate cu managerul Gerard Houllier?
Nu pot să zic că am avut o relație neplăcută cu el. Așa se întâmplă uneori între un antrenor și un jucător atunci când jucătorul nu intră pe teren cât ar vrea el. Dacă mai simt regret? Nu, sincer. Plecarea din 2001 mi-a oferit șansa să revin. A fost o zi tristă când m-am transferat de la Liverpool (n.r. - Fowler a semnat cu Leeds în 2001, contra sumei 11 milioane de lire sterline), dar nu a fost o decizie pe care să o regret. A fost alegerea mea. Într-un mod oarecum prostesc, mă bucur că am plecat atunci. Cumva, trebuia să mă întorc. Iar când am semnat din nou cu Liverpool (n..r - Rafa Benitez l-a transferat pe Fowler înapoi, în 2006, pentru un sezon) a fost probabil unul dintre cele mai frumoase momente din cariera mea. Am apreciat mai mult clubul când m-a adus înapoi.

Cum ai simțit tu presiunea de a fi manager? Ultimul club pe care l-ai antrenat a fost în Arabia Saudită și ai plecat de acolo după 8 meciuri fără înfrângere. De ce ai plecat?
(Râde) Cred că unele cluburi și unii directori sportivi au diferite idei și diferite planuri. Eu nu m-am potrivit în planul lor. Aveam un director sportiv spaniol care voia să urmeze modelul spaniol. Am simțit că e o greșeală, mai ales că jucam foarte bine. Sunt suficient de matur și de curajos să știu că nu sunt primul și nu voi fi ultimul manager căruia i se întâmplă asta. Acum caut să mă întorc cât mai repede în fotbal, îmi lipsește când nu sunt implicat.

Regreți acel faimos moment de bucurie de după golul din derbyul cu Everton, când te-ai aplecat peste tușă și te-ai prefăcut că prizezi cocaină?
Nu, nu regret nimic din ce am făcut. Sunt lucruri care se întâmplă și care te fac să devii un om mai bun. La acel moment, eram supus unui val de ură, iar ăsta a fost modul meu de a trimite înapoi ce primeam. M-a costat ceva, am fost amendat (n.r. - Fowler a fost suspendat 4 etape și amendat cu 32.000 de lire, cea mai mare amendă din Premier League până la acel moment), dar nu regret. Probabil am greșit, dar atunci nu mi se părea nimic în neregulă.

Care a vrut să fie mesajul pentru fanii lui Everton?
Să-i întărât. Am făcut asta pentru că…nu știu dacă pot să înjur sau nu la conferință…dar am făcut-o pentru a-i…(n.r. - Fowler vrea să spună “piss them off” care în engleză este o expresie trivială)…enerva. Ulterior, le-am prezentat scuze multora pe care i-am jignit cu modul meu de a sărbători acel gol. Totuși, dacă aș fi acum în situația de atunci, aș repeta gestul.

Sunt mulți tineri talentați în România care își doresc să ajunge să joace în fotbalul mare. Ce sfat ai pentru ei? Care e cheia pentru a ajunge acolo?
Cheia este să se antreneze și să se dezvolte. Trebuie să asculte sfaturile pe care le primesc de la părinți și de la antrenorii lor. E foarte important să-ți dorești să crești și să faci tot pentru a fi foarte, foarte bun. Trebuie să fii educat, să sacrifici multe lucruri. Și mai e ceva. Să te antrenezi în plus. Dacă te antrenezi peste programul normal ai mai multe șanse să reușești.

Fostul tău coleg, Jamie Carragher, a spus recent că cele mai grele meciuri europene nu au fost semifinalele și finalele de Liga Campionilor, ci partidele împotriva echipelor mici din estul Europei, dând exemplul meciul cu Rapid din 2001. În ziua de azi vedem cum Liverpool bate echipe bune din estul Europei cu 5-1, 6-1, iar între occident și est s-a căscat o prăpastie financiară gigantică. Simți că fotbalul din cupele europene și-a pierdut din farmec odată cu asta?
Cu siguranță fotbalul nu și-a pierdut din farmec. Vedem câți oameni sunt pasionați de acest sport în toate colțurile Europei. Ce cred că trebuie făcut în estul Europei și în alte părți este să nu se mai raporteze la Premier League, spre exemplu. Premier League e cea mai bogată ligă din lume. Nu știu dacă are cele mai bune cluburi din lume, dar cotele de piață sunt cele mai mari. Nu trebuie să te compari financiar cu Premier League! N-are niciun rost. Ok, cluburile din est au încă ambiția de a repeta ce a fost în trecut, dar soluția este să plantezi ceva, să faci pași mici, să stimulezi creșterea. Am crescut cu fotbalul din anii 80, îmi amintesc cum Steaua a câștigat Cupa Campionilor în 1986 după ce a bătut Barcelona și alte echipe tari din Europa. Nu va fi ușor să ajungi iarăși la acele performanțe, va fi un drum lung, dar nu cred că e imposibil. Chiar cred că vom vedea din nou echipe bune din estul Europei.

Fowler: “Fotbalul are nevoie de fani. Nu știu dacă e neapărată nevoie de torțe.

Ai menționat performanța Stelei din 1986. Ai crescut ca fan al rivalei Everton. Ai simțit frustrare că Everton nu a putut juca în sezonul 1985-1986 de Cupa Campionilor din cauza suspendării cluburile engleze ca urmare a dezastrului de pe stadionul Heysel?

Hai să ajungem la rădăcina lucrurilor. Nu a fost neapărat din cauza tragediei de pe Heysel. A fost din cauza violenței din fotbalul englez la acea vreme. Nu a fost doar vina lui Liverpool. Bineînțeles, ca fan vrei să vezi meciuri tari cu echipe puternice și atunci nu am mai putut să văd acele partide.

A existat senzația atunci că Everton ar fi putut câștiga Cupa Campionilor în locul Stelei dacă nu exista suspendarea cluburilor din Anglia.
Poate, dar mereu există un dacă. E o chestie ipotetică. Everton a fost o echipă foarte foarte bună în a doua jumătate a anilor 80. Dar îmi amintesc că fotbalul european de atunci era diferit de ce e astăzi. Puteai să ajungi într-o finală europeană după doar câteva meciuri, acum trebuie să joci mult mai multe meciuri împotriva unor echipe puternice. Peisajul în fotbal s-a schimbat.

Care a fost cel mai bun jucător cu care ai jucat la Liverpool?
Am fost suficient de norocos să joc alături de câțiva fotbaliști mari. Ian Rush, John Barnes, Steve Gerrard tânăr. Însă eu îl consider cel mai bun pe Steve McManaman. E un prieten foarte bun de-ai mei, dar a fost un jucător fabulos.

Există un scandal mare în România acum legat de președintele și fanii unui club care ar fi introdus ilegal torțe pe stadion. Ce părere ai despre folosirea torțelor și petardelor în tribune?
Nu pot comenta ce s-a întâmplat la alte cluburi. Dar pot să vă spun punctul de vedere al lui unui fan Liverpool. Noi, suporterii, știm cum să sărbătorim pe stadion și nu e nevoie neapărat mereu de torțe, de petarde. Există multă pasiune. Pe Anfield poți simți atmosfera extraordinară, specială, și fără petarde și torțe. Acum câțiva ani, fanii lui Liverpool au afișat un banner pe care scria: “Fotbalul nu înseamnă nimic fără fani”. Fotbalul are nevoie de fani. Nu știu dacă e neapărată nevoie de torțe.

“Sunt un mare fan al lui Harry Kane. Sunt un fan mare al lui Haaland care dă goluri ca și cum se distrează. Dar ca fan Liverpool îmi place Mo Salah. Un jucător special care înscrie goluri. E un tip important în vestiar, e un tip extraordinar în relația cu fanii” Robbie Fowler

Cine crezi că va fi următorul manager al lui Liverpol după Jurgen Klopp?
Nu știu. V-aș putea întreba eu pe voi același lucru. Nu am un răspuns. Evident, Xabi Alonso e pe buzele tuturor. Poate că nu are experiență, dar face o treabă fantastică la Leverkusen. Dar nu cred că va fi ușor să vină. Nu e ca și cum ai spus: ”Îl vrem, a semnat”. E sub contract cu Leverkusen și dacă va vrea să plece vor fi și alte cluburi interesate de el.

Cât de mult va dura petrecerea în oraș, la Liverpool, dacă Jurgen Klopp ia titlul înainte să plece?
(Zâmbește) Petrecerea nu se oprește niciodată în Liverpool. Ăsta e farmecul să fii fan al lui Liverpool, unul dintre cele mai de succes cluburi nu doar din Anglia, ci și din lume. Dacă ești Liverpool știi că trebuie să câștigi titluri. Ok, nu mai luase un titlu de multă vreme, dar mereu au fost câștigate alte trofee. Da, dacă vom lua titlul vom petrece până când vom câștiga următorul trofeu.

E o ocazie specială să mă întorc în România. Am venit aici acum 20 și ceva de ani, aproape 30 de ani. A fost demult, deși eu mă simt încă de parcă aș avea 20 de ani. De data asta, e o ocazie mult mai specială Robbie Fowler, fost atacant Liverpool

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google