exclusiv Campion cu Liverpool și coleg cu Popescu și Dumitrescu la Tottenham, sfaturi pentru Drăgușin: “Trebuie să fie mai agresiv, să citească jocul mai bine și să aibă răbdare”

“S-ar putea să ne mai întrerupem în timpul interviului. Soția mea e în grădină, lucrează și are uneori nevoie de ajutor. Are scleroză multiplă și merge în baston. Asta e viața”, spune bărbatul de 60 de ani cu ochelari. În casa din Londra, pe perete, stau înrămate în tablouri tricourile lui Liverpool și Tottenham din anii ‘90.

Sunt tricouri purtate de Ronny Rosenthal în cele 7 sezoane petrecute în prima ligă engleză. În 1990, israelianul venea sub formă de împrumut la Liverpool și marca 7 goluri în ultimele 8 meciuri de campionat, o contribuție decisivă la acel titlu. A fost ultimul campionat câștigat de Liverpool până la cel obținut 30 de ani mai târziu de echipa lui Jurgen Klopp.

În 1994, Rosenthal se transfera la Tottenham, o echipă cu care ține și astăzi. Consultant în fotbal, israelianul al cărui tată, Ițu, s-a născut în România în 1934 a acceptat să vorbească în exclusivitate pentru iAMsport.ro despre transferul lui Radu Drăgușin (21 de ani) la echipa londoneză.

Domnule Rosenthal, ați jucat timp de 3 sezoane la Tottenham, locuiți la Londra, ce părere aveți despre transferul lui Drăgușin?

Radu este un jucător foarte bun. Îl știu din Italia, l-am văzut jucând în meciul României cu Israel. Nu pot să spun că l-am văzut jucând de prea multe ori, nu mă uit în mod regulat la meciurile din Italia. Dar l-am văzut contra Israelului. E în mod evident un jucător bun. E încă tânăr. Are un potențial important de creștere. Cred că trebuie să mai crească, dar e normal…

Unde simțiti că mai trebuie să-și îmbunătățească jocul?

Nu e ceva în mod special. Dar trebuie să fie mai agresiv. Să citească jocul mai bine. Întotdeauna e loc de progres. Nu doar la el, la orice jucător tânăr. Nu există un jucător complet și în mod sigur la Tottenham se va lovi de concurență. Poate că în primul sezon îi va fi destul de dificil să intre în echipa de start, dar cu siguranță va primi șanse să joace. Ar putea face o treabă bună pentru Tottenham. E tânăr, trebuie să aibă răbdare. A venit la un club mare unde există presiune. Va juca săptămână de săptămână în fața a 50.000, 60.000, chiar 70.000 de spectatori. Mă bucur pentru el, a venit la un club uriaș.

“Nu e cel mai rapid, dar are o viteză rezonabilă”

Ați spus că l-ați văzut în meciurile cu Israel. Ce calități vi s-a părut că are? Ce credeți că are special?

E un jucător care e relaxat atunci când are mingea. E un jucător competitiv. E destul de agresiv. Întotdeauna poate fi loc de mai bine. Poate la duelurile aeriene mai trebuie să-și îmbunătățească jocul. Per total, are calități bune. Are o viteză rezonabilă. Nu pot să spun că e cel mai rapid fundaș, nu cred asta, dar are calitățile care-i permit să primească o șansă în prima echipă.

A ales Tottenham în ciuda unei oferte de la Bayern. A spus familiei că a ales Tottenham pentru că vrea să se bată cu cei mai buni jucători din lume. Credeți că a fost o alegere înțeleaptă?

E aproape la fel să mergi la Tottenham sau la Bayern. Sunt aproape de nivelul maxim. Întotdeauna le spun jucătorilor tineri să facă mutările în carieră în mod gradual. Pentru el, evident, ar fi mai bine să joace meci de meci la Genoa decât să stea pe bancă la Tottenham. Sunt fan Tottenham, poate nu urmăresc fiecare meci, dar știind ce fundași sunt acolo nu cred că va fi titular în acest sezon decât dacă apar accidentări. Personal, pentru el nu va fi bine. Pentru Tottenham e bine pentru că au…

Au acoperire pentru cei doi fundași principali, Romero și Van der Ven.

Corect. Nu e o situația ideală (n.r. - pentru Drăgușin). Se pare că cei doi vor fi acolo și sezonul viitor, dar sunt atât de multe meciuri. Va primi șanse să joace. Atunci va trebui să dovedească faptul că merită să fie titular.

“Nu e bine pentru un fundaș cum joacă Tottenham”

Ce simte un jucător nou venit în Premier League atunci când intră pentru prima dată pe teren? Ce e diferit față de Serie A, spre exemplu?

E diferit. Vii aici și ai la dispoziție facilități moderne, în Anglia ai o susținere mai mare chiar și când echipa nu joacă bine. Spre deosebire de Italia unde suporterii sunt mai fanatici. Când echipa joacă bine, e susținută, când joacă rău, fanii nu prea ajută, nu susțin echipa. În Anglia și poate în Germania e cumva cam aceeași mentalitate. Susțin echipa până la capăt, chiar dacă pierde.

Asta e bine pentru un jucător nou. Că există un pic mai multă răbdare.

Așa e. E mai multă răbdare și asta e bine pentru un tânăr. Dar pe de altă parte vii într-o competiție unde sunt jucători mai atletici decât în Italia. Pentru el va fi mult mai dificil să prindă echipa. În Premier League sunt probabil cei mai mulți atleți. Când spun atleți mă gândesc la jucători care sunt bine din punct de vedere fizic, rapizi și puternici. E o competiție mai puternică, e mai dificil.

Și probabil pe teren ai mai puțin timp să te gândești la ce faci. Trebuie să faci totul foarte rapid.

Corect. E mai mult presiune. Ok, cred că și în Italia e multă presiune, dar în Anglia sunt mai mulți jucători rapizi care te pun sub presiune. Dacă faci o comparație a jucătorilor care au un anumit standard pe o distanță de 10-20 de metri, în Anglia sunt mai mulți decât în Italia. În general, va fi mai mult presiune când va fi în posesie, jocul va fi mai fizic, nu va fi ușor pentru el. Dar e o provocare bună și asta e meseria lui. Să demonstreze că transferul e justificat pentru că unii jucători nu se adaptează, iar în cele din urmă nu reușesc în Premier League. Și părăsesc Anglia.

Care e cultura acestui club Tottenham? La ce trebuie să fie atent Drăgușin?

Cred că vine la un club, Tottenham, care s-a upgradat în ultimii 10 ani. Asta în comparație cu vremea când am jucat eu acolo (n.r. - între 1994 și 1997) cu Gică Popescu și Ilie Dumitrescu. Pe timpul ăla Tottenham era mai degrabă un club de jumătatea clasamentului, nu era în top 6. Acum evident e o presiune mai mare, fanii așteaptă mai mult. Dar chiar și așa fanii sunt răbdători, iar jucătorii au timp să se adapteze. Ok, dacă nu sunt rezultate bune, presiunea se adună, dar una peste alta a venit la un club fantastic. Și am uitat să spun. Are cel mai frumos stadion din Anglia. E incredibil. Sunt sigur că Radu va realiza că este cel mai tare stadion pe care a jucat vreodată.

Ce spuneți de stilul de joc al echipei cu Ange Postecoglou pe bancă?

Cred că echipa are acum un stil de a juca mai mult fotbal. Încearcă să aibă posesia cât mai mult posibil. Atât de mult încât uneori, din cauza faptului că managerul vrea posesie prelungită, echipa își asumă riscuri și pierde mingea. Poți primi goluri din cauza asta. În unele meciuri, Ange a dus asta până la un punct în care era cam mult. Dar lucrul bun la Tottenham este că ține de minge și joacă un fotbal fantastic, mai mult decât în sezoanele recente. Probabil e cel mai bun fotbal al lor din ultimii 6 ani. Dar sunt și mai multe riscuri.

Pentru un fundaș e mai bine că echipa lui joacă acest tip de fotbal, cu posesie? Sau faptul că echipa își asumă mai multe riscuri face mai dificilă treaba unui fundaș?

Nu e atât de bine pentru un fundaș faptul că Tottenham nu se retrage organizat, formând un bloc defensiv. În cazul ăsta ar fi fost mai ușor pentru un fundaș. Tottenham încearcă să iasă cu mingea din apărare, asta e bine, dar uneori pierde mingea și echipa nu e organizată. Ok, Tottenham reușește să creeze șanse, dar pe de altă parte e mai expusă.

Și lasă fundașii centrali în situații de unu contra unu cu adversarii.

Da. Echipa e desfăcută, sunt mai multe spații, iar adversarii își pot crea mai multe ocazii.

“Am fost translatorul lui Ilie Dumitrescu”

În ce fel poate Londra să schimbe viața unui jucător. În cazul lui Mutu a schimbat-o în rău, cu acel faimos Scandal cocaina la începutul anilor 2000. Care sunt pericolele în Londra pentru un jucător?

Nu i s-a întâmplat doar lui Mutu. Sunt și alți jucători. Când vii într-un oraș mare, și în mod special atunci când ești la începutul carierei, îți poți pierde concentrarea uneori. Sunt atâtea distracții. Consider că atunci când un tânăr jucător merge într-un oraș mare există un risc la transfer. Bineînțeles, nu poți refuza un transfer la Tottenham din cauza asta. E o șansă mare. Depinde mult de el, sper că e suficient de echilibrat în viață…

Pare echilibrat.
Și eu cred că este. Dar mereu există acest risc. Eu am venit la Londra când aveam deja 30 de ani. E diferit, dar e un pic mai riscant când ești la început de carieră.

Am văzut un tricoul al lui Tottenham în spatele dumneavoastră. Este tricoul în care au jucat și Gică Popescu și Ilie Dumitrescu. Spuneți-ne ceva despre ei, ceva din experiența dumneavoastră cu ei în vestiar.
Am avut o experiență bună cu ei, am jucat împreună. Am jucat și contra lor. Am amintiri frumoase cu amândoi. Cred că Ilie a stat mai mult decât Gică, dacă nu mă înșel…

Da, Popescu a jucat doar un sezon, apoi a mers la Barcelona.

A fost plăcut să fiu în prezența lor. Mai ales la început, am mai vorbit despre asta. L-am ajutat un pic pe Ilie pentru că engleza lui nu era atât de bună.

I-ați fost translator.

Un pic, da. Nu era grozavă româna mea, dar înțeleg. Și pot vorbi. Evident, am nevoie să stau un pic în România ca să-mi amintesc.

Gerry Francis a fost un antrenor dificil. Ilie Dumitrescu a spus că nu s-a înțeles deloc cu el. Osvaldo Ardilles l-a plăcut, dar Francis a fost un coșmar pentru el.

Pentru mine, Gerry Francis a fost unul dintre cei mai buni manageri din carieră. Era foarte, foarte organizat. Un lucru foarte important, le arăta jucătorilor videouri cu greșelile pe care le-au făcut, le arăta cum să corecteze asta. De la Gerry Francis am învățat că pot să-i ajut pe fundași foarte mult.

Din cauza asta nu l-a plăcut Ilie Dumitrescu. Ilie nu avea o etică a muncii grozavă, era un star de la Mondialul din 1994...

Așa fusesem și eu. Nu că eram indisciplinat, dar când vii în Anglia jocul e atât de rapid și e nevoie să fii concentrat. Trebuie să-ți faci meseria și să fii nu doar un jucător de atac. Trebuie să te și aperi, pentru echipă. Atacăm împreună, ne apărăm împreună. Am învățat mult de la Gerry Francis. Era strict, dar asta e bine. Poate ridica nivelul jucătorilor, deci ai nevoie de asta. Cred că din cauza asta a spus Ilie ce a spus. Cred că Gerry Francis a făcut o treabă foarte bună la Tottenham. Când am semnat eu cu ei, au fost aproape să retrogradeze. Un sezon mai târziu, când Gică și Ilie au venit, Tottenham a devenit un club mai stabil. Cred că era pe la jumătatea clasamentului, dacă nu mă înșel. Sau poate pe locul 6 sau 7. Deci, Francis a făcut o treabă bună la Spurs.

“România ar trebui să producă mai mulți jucători buni”

Israel a făcut un meci foarte bun la București în preliminarii, dar a pierdut cu 2-1 în Ungaria. Ce s-a întâmplat cu naționala Israelului?

Mi-aduc aminte că am jucat foarte bine în România. Am fi putut marca mai mult. Dacă vorbim doar despre acel meci nu putem spune nimic despre jucătorii israelieni, au jucat foarte bine. Dar în contextul general, Israel nu produce suficient de mulți jucători atletici pentru a putea fi în stare să se califice. Altfel spus, România are probabil jucători cu calități fizice mai bune. Eu cred că, la populația României, țara trebuie să producă atleți mai buni. Când spun atleți, mă refer la jucători de calitate, talentați, dar în fotbalul modern nu mai e suficient să fii doar talentat. Nu e de ajuns. Nu poți să câștigi meciuri, să te califici doar cu talent. Ai nevoie de jucători care să combine talentul cu atleticitatea. Israel are jucători buni, talentați, dar nu e de ajuns. La fel și în cazul României, dar România are mai mulți atleți decât Israel. E și datorită numărului de locuitori. Cred că România are 13 milioane de locuitori…

18 milioane.

18 milioane? Dublu decât Israel. La o populație de 18 milioane, cred că există posibilitatea de a produce mai mulți jucători care să ajungă la nivel înalt. E evident. Dacă ai atleți mai buni și produci mai mult, ai mai mulți jucători care să se transfere din România. Asta ar da și mai multe șanse echipei naționale. Pentru Israel asta e problema. Nu vreau să vorbesc despre un meci anume, orice se poate întâmpla în genul ăsta de meciuri.

Credeți că Israel s-ar fi calificată dacă nu începea războiul? În România au fost multe discuții despre faptul că probabil am fi avut o misiune mai grea să ne calificăm dacă Israel nu era în război…

E posibil. Sigur, ne-au lipsit mulți jucători. Când ai mai mulți jucători buni care sunt și atleți buni, atunci ai o șansă mai mare să te califici. Dacă Israel se va califica o dată, nu pot să spun că e meritat. Se poate califica și cu noroc, însă e nevoie să începi să pui bazele creșterii unor jucători atletici. Nu vorbesc despre un turneu final, nu e suficient. Evident, Israel nu e o țară mare, dar e prea mult timp de când tot încercăm să ne calificăm și nu reușim. Întotdeauna, ne vom lovi de țări care produc jucători mai buni din punct de vedere fizic. Aici se face diferența.

“Tata e conectat la România, e interesat zilnic de știri”

Puțini știu că tatăl dumneavoastră s-a născut în România și a emigrat în Israel la 17 ani. Ce mai face, cum se simte?

(Râde) A făcut 90 de ani. Starea lui de sănătate e destul de bună. Încă e interesat zi de zi de știrile din România. Vrea să înțeleagă ce se întâmplă în politică, îmi spune mereu cine ce mai face. Unii oamenii se nasc într-o țară, pleacă și uită. El a plecat din România acum 73 de ani. Mulți ar fi uitat. El nu uită! Și nu va uita niciodată. Încă are prieteni care sunt în viață, mai tineri decât el, cu care vorbește românește. E limba lui. Dacă vrei, te pot pune în contact cu el într-o zi.

Ar fi interesant să vorbim cu el.

O să încerc, doar că nu mai aude așa bine.

E afectat de război?

Nu prea. Nu. Părinții mei locuiesc în Haifa așa că sunt ok. Nu sunt probleme. Ce mă bucură este că am fost cu tatăl meu în România de două ori. Jucam la Standard Liege și la Bruges, era înainte de 1990. Am venit cu el de două ori, a fost foarte fericit să se întoarcă în România și să meargă la locurile unde s-a născut și să vadă ce i-a lipsit atât de multă vreme.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.