Don Andres, artistul cu numărul infinitului. Cristian Munteanu îți spune povestea fotbalistului care a adus primul titlu mondial pentru Spania

E suficient să ne gândim la trei fotbaliști care să aibă un control al mingii superior lui Iniesta, și, după 10 minute în care ne va fi greu să facem asta, ne vom da seama cât de mare a fost Andres.

Atins de o altă pasăre-geniu decât Messi sau Ronaldinho, fostul mijlocaș al Barcelonei a jucam cu ambii, și, totuși, se vorbește despre el ca despre o creatură mitică, ce iese o dată la 100 de ani pentru a se arăta muritorilor.

Iniesta a ajuns la Barcelona pentru a împlini un vis

Andres a început să joacă fotbal în mod organizat la 10 ani, la Albacete. Familia sa era bogată, așa că părinții nu prea au fost de acord, la început, cu alegerea sa. Îl voiau doctor sau avocat, poveste de când lumea și pământul.

După doar doi ani, Barcelona l-a adus în celebra La Masia pe puștiul firav, timid și talentat. Iniesta a avut mari dificultăți de adaptare. Îi era un dor teribil de părinți, de prietenii din Fuentealbilla și Albacete. Plângea când nu-l vedeau ceilalți copii.

Andres nu voia să plece singur la Barcelona. I-am spus să se gândească bine la oportunitatea pe care o are. După câteva zile mi-a spus că s-a răzgândit. Vreau să merg pentru că este visul tău, mi-a zis. Jose Antonio Iniesta, tatăl lui Andres

Calitățile fotbalistice și cele caracteriale l-au făcut repede, pe Andres, cunoscut în La Masia. Iar primul trofeu al grupei de vârstă unde era căpitan, Barcelona Under 15, a venit după un gol al său marcat în ultimul minut.

Andres era un obișnuit al loturilor naționale ale Spaniei. Avându-l drept virtuoz, La Rojita a câștigat Campionatul European under 17, în 2001, și pe cel under 19, anul următor.

Xavi, tu o să mă scoți pe mine la pensie. Dar puștiul ăsta, Iniesta, o să ne scoată pe toți. Pep Guardiola, manager Manchester City

Fără să creeze vâlvă, abia simțit, ca o felină, Iniesta s-a impus în, probabil, cea mai bună echipă de fotbal a ultimilor 50 de ani. Adică Barcelona 2009, antrenată de Pep Guardiola.

Coborârea în infern a lui Andres Iniesta

Unul dintre momentele care l-au doborât pe mijlocașul Barcelonei a fost moartea bunului său prieten, Dani Jarque. Acesta din urmă juca pentru Espanyol. În august 2009, când se afla la Florența, în cantonament, Dani, 26 de ani, a murit din cauza unui atac de cord.

Am avut o prietenie minunată. Mi-am dat seama că mintea este delicată și că uneori nu este ușor să lupți împotriva ei. Sunt momente în care se acumulează atât de multe lucruri. Andres Iniesta, campion mondial și european

Mai mult, sezonul 2009/2010 al lui Iniesta a fost gâtuit de accidentări. Mijlocașul Barcelonei a jucat doar 20 de meciuri din cele 59 disputate de echipa sa. La mijlocul lunii aprilie, Andres a suferit o ruptură a mușchiului femural drept.

Privat de bucuria prieteniei cu Dani, fără dragostea pe care o simțea și o primea când intra pe terenul de fotbal, Iniesta era pe marginea abisului.

Terapia, pe care o făcea și alături de actuala sa soție, nu dădea rezultate.

Cel mai greu lucru de făcut în fotbal este să faci să pară că totul este ușor, fără efort, iar asta reușește Andrés. Leo Messi, campion mondial

Iniesta de mi vida

Vicente del Bosque a avut încredere în ”iluzionistul” de pe Camp Nou și l-a selecționat în lotul Spaniei pentru Campionatul Mondial din Africa 2010. După un început ezitat de turneu final, lucrurile au devenit mai bune pentru Spania și Iniesta. Fizioterapeutul Raul Martinez i-a atins un nerv al mușchiului coapsei, iar Andres s-a putut mișca din nou la capacitate maximă.

“Furia Roja” a ajuns în finala cu Olanda, ceea ce, pe plan personal, era de neimaginat pentru Iniesta cu câteva luni în urmă.

Chiar înainte de a ieși să mă încălzesc mi-a venit în minte. I-am spus unui membru al delegației Spaniei să-mi facă un tricou cu mesaj pentru Dani. Am vrut să îi aduc un omagiu la un moment dat. Andres Iniesta, campion mondial și european

Meciul a fost unul spectaculos, așa cum trebuia să fie încleștarea dintre două școli de fotbal foarte ofensive. Ramos, Robben, David Villa, Van Persie, Pedro, Sneijder, Fabregas au fost toți aproape de a marca pentru selecționatele lor.

Soarta, însă, l-a ales, dintre atâția supereori, pe cel care-și dorea cel mai puțin să devină unul, dar care avea tot ce îi trebuia pentru acest statut.

În minutul 116, Andres Iniesta a ajuns în poziție de atacant, iar, după o minge respinsă de batavi, David Silva l-a găsit, demarcat, în careu. Preluare, mingea se înalță puțin, ca un zmeu în mâna unui copil fără experiență, șut, plasa se scutură precum năvodul unui pescar din Cartagena într-o zi fastă.

Urletul de eliberare al lui Iniesta, care și-a scos tricoul, pentru a se vedea mesajul celui de dedesubt, Dani Jarque – Sempre con nosotros, a fost preluat de televiziunile din lumea întreagă, ca un legământ al prieteniei. Strigătul lui Camacho, Iniesta de mi vida, a devenit epilogul unei povești fantastice.

Iar pentru Andres, supereroul care se lupta cu monștrii depresiei, a fost unul dintre pașii spre vindecare. Unul făcut cu delicatețe, modestie, talent, grație. Precum un aristocrat cu titlul meritat, nu moștenit.

Vreau să fiu ținut minte ca un mare fotbalist și ca un om bun. Când zilele noastre de fotbal se termină, asta e tot ce suntem – oameni. Andres Iniesta, campion mondial și european

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google