special De ce Bölöni și Hagi n-au fost niciodată prieteni: "În pauza meciului, Gică s-a dezbrăcat de tricou, i l-a aruncat în față lui Loți și a urlat la el: «Nu mai știu fotbal?! Jucați, mă, voi!»". Culisele unei relații care n-a funcționat niciodată

Un astfel de exemplu este legătura dintre Gică Hagi și Ladislau Bölöni. Doi coloși ai fotbalului autohton, care au evoluat împreună la națională și la Steaua ani de zile, însă care nu s-au "înghițit" niciodată.

De unde a plecat antipatia reciprocă? iAMsport.ro are răspunsul și vi-l oferă într-o poveste confirmată de mai multe surse credibile.

Primele semne ale glaciațiunii au apărut încă din primăvara lui 1987. "Regele" fusese transferat de la Sportul Studențesc în Ghencea în iarna acelui an, inițial doar pentru Supercupa Europei cu Dinamo Kiev (1-0). Cum partida de la Monte Carlo a fost un triumf pentru Gică, autor al singurului gol al întâlnirii, sejurul printre "viteziști" s-a prelungit.

Încurajat de startul extraordinar, Hagi a început să facă și la Steaua mofturile pe care le făcea în Regie. Să se antreneze cu frâna trasă, să țină de minge până își scotea din sărite colegii, să nu ajute deloc defensiva.

Și dacă boemii Sportului - Coraș, Mircea Sandu, Cazan, Iorgulescu - îi acceptau aerele de primadonă, mulțumiți că inventează din când în când o fază prin care le câștigă meciul, campionii continentali nu s-au simțit foarte confortabil văzând atitudinea celui proaspăt achiziționat.

Stilul Stelei s-a schimbat o dată cu venirea lui Hagi, jocul nu mai avea aceeași viteză! Ștefan Iovan, la iAM Ștucan

În special veteranii Bölöni, Pițurcă și Tudorel Stoica s-au coalizat împotriva noului decar al echipei, dar alături de cei trei era majoritatea lotului. "Regele" îi avea aliați pe tineri, mai ales pe Balint și pe Belodedici.

Totuși, întrucât rezultatele erau bune și foarte bune, conflictul n-a degenerat. Însă a ars mocnit, iar în toamna aceluiași an 1987 tensiunile acumulate au explodat.

La sfârșitul lunii august și la începutul lui septembrie, selecționerul Emeric Ienei a programat două amicale în care să testeze potențialul primei reprezentative, aflată în luptă directă cu Spania pentru calificarea la Euro '88.

Mai întâi s-a jucat la Atena, 0-1 cu Panathinaikos, după care s-a mers la Bydgoszcz, pentru un test cu Polonia. Duelul cu leșii urma să fie centenarul lui Bölöni sub tricolor, motiv pentru care Loți și-a dorit enorm un rezultat pozitiv.

Hagi n-a ținut cont de de sărbătoarea lui Bölöni

În ziua meciului, "Sportul" a publicat chiar o scrisoare din partea primului jucător român care a atins borna cu numărul 100 la națională, un lucru extrem de rar într-o vreme în care prin ziare vorbeau numai Nicolae și Elena Ceaușescu.

În respectivele rânduri, fotbalistul de 34 de ani își arăta recunoștința față de toți cei care l-au ajutat "să devin ceea ce sunt acum, un cetățean onest și un sportiv respectat al țării".

Din păcate pentru cel care a purtat banderola, lucrurile n-au mers deloc cum se nădăjduia. La capătul unei prime reprize catastrofale, gazdele conduceau cu 3-0, stricându-i sărbătoarea lui Bölöni.

La pauză, nervi întinși în vestiarul nostru. Ținta numărul 1 a reproșurilor, Hagi. Acesta exagerase cu driblingurile și pierduse o mulțime de mingi, punându-i pe adversari pe contraatac sau în poziții favorabile de a marca.

Cum Ienei n-a îndrăznit să-i spună nimic machidonului, căpitanul Loți a simțit nevoia să-i atragă atenția coechipierului său: "Măi, Gică, mai joci și tu pentru echipă?! Nu e normal ca nouă oameni să alerge doar pentru tine, iar tu...".

N-a apucat Bölöni să-și termine fraza, că Hagi a luat foc! S-a dezbrăcat de tricou, pe care l-a aruncat furios către rivalul său, apoi a urlat ca scos din minți: "Deci nu mai știu să joc fotbal?! Nu mai sunt bun?! Jucați, mă, voi! Că știți voi fotbal, eu nu mai știu!".

În ciuda strădaniei lui nea Imi și a câtorva colegi de a-l calma, "Regele" n-a vrut să mai intre în repriza secundă pe teren. Bulversat de scandal, Ienei s-a pierdut cu firea, iar în locul lui Hagi l-a trimis pe gazon pe Negrilă! La 0-3, adică, a forțat cu un fundaș lateral, stârnind mirarea lui Ioan Chirilă și a celorlalți gazetari prezenți la la masa presei.

Din fericire pentru noi, polonezii au efectuat mai multe schimbări și au scăzut presiunea în partea a doua, permițându-ne să înscriem spre final golul de onoare. Autor, Bölöni, dintr-o lovitură de la 11 metri procurată de Mateuț.

Amical, 2 septembrie 1987
Polonia - România 3-1 (3-0)
Au marcat: Leśniak (19', 35'), Rudy (28') / Bölöni (80' - pen)
Polonia: Wandzik (67' Szczech) - Ługowski (46' Boguszewski), Król, Dankowski, Cisek (73' Szewczyk) - Rudy, Tarasiewicz, Prusik (46' Warzycha) - Urban, Leśniak, Marciniak (61' Zejer). Selecționer: Wojciech Łazarek
România: S. Lung - Rednic, Andone, Al. Nicolae, Ungureanu - Mateuț, Bölöni, Hagi (46' Negrilă), Klein (73' T. Cristea) - Lăcătuș, Pițurcă. Selecționer: Emeric Ienei
Stadion: "Zawiszy" (Bydgoszcz). Spectatori: 22.000

În ciuda reușitei din penalty, senzația cu care Loți a rămas în urma acelei partide a fost una foarte neplăcută. Un martor ocular al amicalului de la Bydgoszcz a povestit: "L-a durut nu atât eșecul într-o zi care ar fi trebuit să fie de sărbătoare, cât reacția grosolană a lui Gică. Era, totuși, căpitanul naționalei. Era la selecția o sută, nimeni nu mai reușise asta până la el. Ca să nu mai vorbim că între ei era și o diferență de vârstă, de experiență".

După cearta din Polonia, Bölöni și Hagi au mai fost coechipieri la Steaua numai câteva luni. În decembrie '87, primul primește acceptul să se transfere în străinătate.

Pleacă întâi în Belgia, la Racing Jet Bruxelles, apoi în Franța, la Creteil și Orleans. Distanța nu a stins conflictul dintre cei doi, iar din când în când duelul de pe gazon ori din vestiar s-a mutat în paginile ziarelor sau la tv.

Cel mai aprig schimb de replici a fost în 2019. Într-un interviu acordat gsp.ro, Loți (pe atunci antrenor la Antwerp) l-a mitraliat pe Gică:

# "Hagi? Ce a câștigat Hagi? Noi avem această foame, avem nevoie nu de idoli, ci de Dumnezei, de <Regi>, de <Briliante>"

# "Hagi de Top 10 în Europa? Nici de Top 50 n-a fost!"

Gică n-a rămas dator:

# "N-am fost bun? Îi dau CV-ul meu să-l studieze, îi trebuie patru zile ca să-l citească!"

# "Stăm prin Belgia și vorbim de România... Citește CV-ul și se plictisește, de ce am făcut ca jucător, ca antrenor"

# "E opinia lui, oricine poate avea opinii, eu îi dau statistică, nu vorbe. Cred că a uitat, mai trece timpul, mai așa..."

De ce era Hagi nervos

În toamna lui 1987, irascibilitatea lui Gică a ajuns să fie subliniată și în mai multe articole din presa vremii. În analiza înfrângerilor cu PAO (0-1) și Polonia (1-3), publicată în "Sportul", Ioan Chirilă n-a ezitat să amendeze jocul individualist și nervii decarului primei reprezentative:

# "La terminarea meciului cu Panathinaikos, în care Hagi a reușit câteva numere personale ce au stârnit aplauze în tribune, unii coechipieri i-au reproșat că a jucat mai mult pentru a cuceri admirația atenienilor, decât pentru a-și servi echipa. Întâmplarea ar fi putut să fie trecută cu vederea, dacă nu s-ar fi repetat la Bydgoszcz, culminând cu neapariția lui Hagi după pauză"

# "Înlocuirea lui a fost determinată de noi reproșuri, din categoria celor de la Atena. Cu alte cuvinte, jocul individualist exagerat, cu implicații asupra angrenajului tactic al întregii echipe"

Hagi e magnific, dar ar trebui să înțeleagă că fotbalul nu e sport individual! El însuși ar avea mai mult de câștigat dacă ar găsi relații de joc mai eficiente cu ceilalți jucători, care sunt și ei excepționali. Și mă gândesc la Bölöni, la Lăcătuș, la Klein Dan Claudiu Tănăsescu, în "Săptămâna"

# "Din păcate, jocul lui Hagi a devenit mai linear. El joacă pe un culoar perpedicular pe poartă, expunându-se blocării"

# "Cândva, el pornea din poziție de mijlocaș dreapta, demara apoi pe extreme (dreapta și stânga), era mai variat, cum a fost pe Wembley sau la Monte Carlo"

# "Atrăgându-i-se pe bună dreptate atenția asupra exceselor, să nu trecem cu vederea faptul că și unui jucător de talia lui Hagi trebuie să i se arate care e calea pentru a se pune în slujba echipei, cu libertățile inerente de care trebuie să dispună fotbalistul de prim-plan"

Surse autorizate susțin că amicalul de la Atena a fost perfectat pentru a i se face pe plac lui Iorgos Vardinoianis. Patronul lui PAO era prieten bun cu Valentin Ceaușescu, participase la multe partide ale steliștilor din campania europeană ce a culminat cu succesul de la Sevilla '86, iar după cucerirea Cupei Campionilor le-a oferit tuturor elevilor lui Ienei un sejur de vis în Grecia! Acum, planul său era să-l cumpere pe Gică, jucător de care era îndrăgostit și pe care ar fi plătit multe milioane de dolari.

"Hagi știa de intenția lui Vardinoianis și de asta s-a dat în spectacol la Atena, ignorând interesele naționalei. Deși i-a cucerit pe greci prin driblingurile sale, nu s-a pus în niciun moment serios problema să fie lăsat să plece la la Panathinaikos. Iar asta l-a enervat teribil, de aici și starea lui psihică precară în Polonia", a mai dezvăluit sursa iAMsport.ro.

Vardinoianis a ținut mult la mine. De câte ori ne întâlneam, avea grijă să-mi dea câte un plic. Transferul se discuta la nivel înalt, nu mi s-a permis să plec fiindcă eram tînăr Gică Hagi, în 2013, pentru gsp.ro

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google