exclusiv Excentricul Loți Bölöni: la cei 72 de ani, pe care-i împlinește azi, a ales un mod extravagant de a-și serba ziua. De ce încă așteaptă o ofertă "excitantă" și cui îi va dedica autobiografia

Și-a cumpărat respectiva casă în urmă cu aproape două decenii, pe când o pregătea pe AS Monaco și a fost cucerit de regiunea splendidă în care dețin proprietăți o mulțime de staruri mondiale. Amănunt nu lipsit de importanță, printre vecinii lui Bölöni s-au numărat solistul trupei The Rolling Stones, Mick Jagger, și fostul președinte al Republicii din a doua parte a anilor '70, Valéry Giscard d'Estaing.

La 72 de ani fără o zi, venerabilul antrenor a acceptat un dialog inedit cu iAMsport.ro, sedus de admirația pe care reporterul nu s-a ferit să și-o declare. Timp de circa trei sferturi de ceas, Loți a slalomat printre amintiri și actualitate ca în vremurile în care încânta Ghencea sau devenea primul tricolor cu 100 de selecții din istorie.

"O să curăț pomii, nici nu știți cât mă relaxează munca în grădină"

Bonjour, monsieur Bölöni!

Bonjour, mais qui est au téléphone?

De la București vă deranjez, am zis să încep dialogul în franceză ca să am o șansă-n plus să vorbim, să nu închideți din prima...

Hahaha, bună asta!

V-am sunat să vă urez toate cele bune de ziua dumneavoastră. Marți probabil că o să fiți foarte ocupat și ați fi răspuns mai greu.

Oh là là, mulțumesc frumos! Urările sunt binevenite oricând. Mai ales din partea unor oameni ca dumneavoastră, pe care nu-i cunosc foarte bine, dar care declară deschis că mă apreciază.

Sunt gata pregătirile?

Pentru ce?

Pentru petrecerea de marți.

Care petrecere? În 72 de ani, de numai două ori mi-am serbat ziua. O dată pe la 7-8 ani, când mi-au organizat părinții ceva mai deosebit, iar a doua oară în 2003, când eram la Sporting și am împlinit 50 de ani.

De ce evitați petrecerile?

Nu mă dau în vânt după ele, e adevărat, dar nici nu s-a prea potrivit. Fiind născut în martie, mai mereu de ziua mea eram fie în cantonament, fie jucam, fie aveam meci ca antrenor...

Bun, am priceput, n-o să răsune Riviera Franceză de gălăgia de la reședința dumneavoastră. Totuși, ce veți face? Aveți invitați măcar câțiva prieteni apropiați?

Dacă timpul va fi la fel de frumos ca astăzi... Apropo, la București cum e?

Cald, chiar foarte cald pentru început de martie. Vreo 20-21 de grade.

Cam la fel a fost și aici. Însă mâine s-a anunțat că e posibil să plouă. Dacă norii ne vor ocoli și va fi frumos, voi face ce-mi place mult de tot.

Ce?

Voi ieși în grădină și voi îngriji pomii fructiferi pe care îi am!

Cum? De ziua dumneavoastră curățați pomii?!?

Da, ce vă mirați așa?! N-aveți idee cât mă relaxează asta.

Și ce fructe fac pomii?

Portocale, mandarine, dintr-astea specifice zonei mediteraneene.

Aveți o întreagă livadă sau...?

Ei, o livadă... Vreo 10-12 copaci, să-mi pierd vremea printre ei când simt nevoia de liniște.

"Lipsește oferta care să mă excite"

Bun, deci party nu, dar măcar cadouri primiți?

Dacă sunt sănătos și dacă mă sună cei doi nepoței, am tot ce-și poate dori un om pe pământ. Telefoanele pe care le primesc de la fată și de la nepoți sunt cele mai frumoase cadouri posibile.

Cum ar fi ca marți să sune telefonul și să vină o ofertă de a reveni în antrenorat?

Ei, telefonul a mai sunat, însă n-a apărut propunerea aia care să mă excite, să mă provoace cu adevărat să mă întorc în iarbă, cum se spune.

Deci niciun proiect serios.

Ce proiect? În fotbal singurul proiect e să câștigi. Nu câștigi azi, mâine ești "La revedere!". Sau, hai, te mai așteaptă și mâine, dar poimâine sigur ești demis.

Așa a fost dintotdeauna?

Evident. Iar în ultimii ani treaba asta s-a acutizat. Nimeni nu mai are răbdare, nimeni nu vrea să mai construiască în liniște.

"De 40 de ani nu prea am mai avut liniște"

Pe parcursul dialogului cuvântul "liniște" revine obsedant în răspunsurile dumneavoastră. V-a lipsit atât de mult liniștea? Ați regăsit-o acum, la senectute?

Eu am părăsit Târgu-Mureșul natal în urmă cu mai bine de 40 de ani, în vara lui 1984. Iar de atunci n-am prea avut momente de liniște.

Puteți detalia?

În orașul meu aveam tabieturile care mă odihneau. După fiecare partidă sau antrenament, mergeam acasă, mă culcam în patul meu, sau îmi aranjam lucrurile prin curte, ori făceam altceva ce-mi plăcea, iar asta era parte dintr-un cotidian care mă relaxa, mă liniștea. Plecând în '84 din Târgu Mureș, am pierdut practic tot acel ambient în care mă simțeam minunat și în care mă regeneram periodic.

Au urmat trei ani și jumătate la Steaua, după care aventuri în Belgia, Franța, deci tot mai departe de Târgu-Mureș. Apoi cariera de antrenor, trei decenii cu foarte mici perioade de pauză.

Exact. Decenii întregi în care nu am mai beneficiat de confortul psihic pe care l-am avut acasă. În orice lux ai dormi într-un hotel de 5 stele sau într-o vilă pusă la dispoziție de clubul la care activezi, nimic nu se compară cu căldura dormitorului în care ai crescut.

Nu v-ați simți acasă nici când profesați în Franța?

Păi, să vă dau doar exemplul Metz, unde am antrenat ultima dată. Între Metz și Nisa sunt vreo mie de kilometri. Mult, foarte mult, chiar și cu avionul durează câteva ore să-i parcurgi. M-am întrebat adeseori "ce caut eu aici?", "oare nu trec lucrurile pe lângă mine?", lucruri care nu mai revin... Tot acest stres te uzează enorm.

Există, totuși, destule lucruri care pot compensa lipsa de acasă, dormitul prin hoteluri sau stresul enorm. Unul ar fi salariul mult peste medie, încasat de un jucător ori de un antrenor de un anumit nivel.

Da, nimeni nu poate nega asta. Dar se întreabă cineva cum a fost să stau departe ani de zile, mulți ani, de unicul copil pe care l-am avut?

"Mi-am neglijat copilul"

Cum a fost?

Teribil de greu! Cartea de memorii pe care o scriu va fi în primul rând pentru ea, pentru Eszter.

Apropo, cum stați cu scrisul? La ce capitol ați ajuns?

De când n-am mai avut contract, am recuperat mult din întârziere. Am ajuns la capitolul dedicat primului campionat câștigat cu Steaua, în 1985. De fapt, a fost un event atunci, că am luat și Cupa României.

Urmează, deci, probabil cel mai important capitol, despre câștigarea Cupei Campionilor Europeni.

Așa este, de asta am și făcut o scurtă pauză, să-mi adun gândurile, trăirile. A fost atât de frumos!

Dacă ați ajuns abia la mijlocul anilor '80, e clar că va mai dura ceva până veți scrie despre perioada actuală.

Oh, dar nu, nu voi scrie decât despre perioada de fotbalist. Așa cum am mai spus, cartea îi este dedicată fiicei mele, iar acolo îl va descoperi pe tatăl ei din perioada în care a stat departe de ea, în care a neglijat-o. După ce am început să antrenez, am petrecut mai mult timp împreună. Nu cât mi-aș fi dorit și cât ar fi meritat, însă mai mult.

Când preconizați lansarea volumului?

Cât mai curând posibil. Dacă apare oferta aia care să-mi stârnească simțurile și voi fi nevoit iar să întrerup?! (se amuză) Din nefericire, nu am spor foarte mare. Nu sunt atât de meseriaș la scris cum sunt la săpat în grădină.

Vă alintați acum.

Deloc. Îmi face plăcere să scriu, aproape în fiecare seară o fac. Chiar acum, după ce terminăm de discutat, o să încep capitolul despre Cupa Campionilor.

Ce titlu o să aibă?

Cartea sau capitolul?

Ambele.

Strict secret! E bine să păstrăm suspansul.

Măcar numărul de pagini îl puteți dezvălui?

Păi, ar trebui să aibă vreo 500-600. Însă la câte amintiri am, nici 1.000 nu cred că-mi vor ajunge.

Haideți că vă las să vă întoarceți la scris. Mulțumesc pentru timpul acordat, "La mulți ani!" încă o dată, să fiți sănătos și să reveniți cât mai curând în fotbal.

Mulțumesc mult. Le doresc și eu tuturor celor care vor citi acest interviu să aibă grijă de ei și de sănătatea lor!

Soția mea, Klára, a renunțat la o carieră promițătoare de actriță pentru a mă urma în Belgia, apoi în Franța. A avut și are încă o putere spirituală fantastică în corpul său fragil Ladislau Bölöni

De ce nu voia la Dinamo sau la Steaua: bunicul său matern a fost împușcat de Securitate!

La finalul anilor '70 și în prima parte a deceniului următor, Bölöni era unul dintre cei mai buni fotbaliști din Divizia A, însă nu se dădea plecat de la ASA Tg. Mureș, deși Dinamo și Steaua, în special, îi făceau un presing insistent în fiecare vară și iarnă.

Loți ura cluburile departamentale, iar sentimentele sale proveneau dintr-o întâmplare veche. În 1949, când colectivizarea se făcea cu forța în România, bunicul său din partea mamei, József Sántha, a fost declarat chiabur și executat în satul său, Vădaș!

"A fost împușcat din spate. Securitatea a încercat ulterior să prezinte execuția ca un incident petrecut în timpul unei evadări, încercând astfel să mascheze crima. Trupul său a fost aruncat într-o groapă, iar familia nu a fost prezentă la înmormântare. Abia după Revoluție am reușit să-l îngropăm cu demnitate, după ce martorii oculari au dezvăluit unde fusese îngropate rămășițele lui", a povestit Bölöni pentru presa maghiară în 2020.

Bunica mea, Ágnes Sántha, a trăit suficient încât să fie prezentă la reînhumare, apoi a murit la 93 de ani. A doua zi după execuția soțului ei, în 1949, a fost trimisă într-un lagăr de muncă forțată pentru construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră Ladislau Bölöni

Abia în 1984 a cedat insistențelor lui Florin Halagian de a veni în Ghencea, generalii atrăgându-l cu promisiunea că va fi lăsat la un moment dat să plece în străinătate. Lucru care s-a și întâmplat în primăvara lui 1988, când s-a transferat în Belgia, la Racing Jet.

Tatăl său a făcut hemoragie cerebrală la un meci în care Loți a înscris de patru ori!

Drama bunicului matern n-a fost singulară în familia Bölöni. Părintele său, care i-a inoculat dragostea pentru fotbal, s-a prăpădit în condiții dramatice, la 52 de ani.

"Jucam la Târnăveni, în Divizia C, deși aveam numai 15 ani. Tata era înnebunit după fotbal, venea mereu la partidele Chimicii. Prin repriza a doua, cineva strigă la mine: <Laci, tatăl tău e beat!>. El, însă, nu avusese niciodată probleme cu băutura... Ies repede afară, sar peste gard și îl văd căzut pe pământ. Au chemat ambulanța, l-au dus la spital și s-a constatat că a suferit un accident vascular cerebral grav. A murit a treia zi. Eu înscrisesem de patru ori în acel meci, dar mai conta la ceva? La 15 ani ani rămăsesem fără tată și totul părea de neînțeles. Nu aveam nicio idee în ce direcție să o iau", a rememorat Loți, în 2019, pentru Nemzeti Sport.

Când a împlinit 17 ani, Bölöni juca deja pentru naționala de tineret și era dorit de mai multe grupări din prima divizie. Mama lui, însă, nu dorea să-l lase pe Loți să plece la București, la Constanța sau la Ploiești, de unde veniseră ofertele.

Cedează rugăminților celor de la ASA, mai ales că fiul mai mare, István, era deja student la Tg. Mureș și putea avea grijă de fratele mai mic.

Am o amintire, nu știu dacă este reală sau nu, cu mine stând pe plajă în fața tatălui meu și cu o minge între noi. Trebuie să fi avut doi ani Ladislau Bölöni

CV Ladislau Bölöni
# S-a născut pe 11 martie 1953, la Tg. Mureș
# Junioratul l-a făcut la Chimica Târnăveni
# Înălțime / greutate: 1,76m / 72kg
# Post preferat: mijlocaș central; a mai evoluat ca mijlocaș ofensiv sau defensiv
# Ca senior, a fost legitimat la: Chimica Târnăveni (1968-1970), ASA Tg. Mureș (1970-1984), Steaua București (iulie 1984 - decembrie 1987), Racing Jet Bruxelles (ianuarie 1988 - decembrie 1988), US Créteil (ianuarie 1989 - iunie 1989), US Orléans (iulie 1989 - iunie 1992), AS Nancy "B" (iulie 1992 - decembrie 1992)
# Meciuri / goluri în Divizia A: 484 / 86
# Meciuri / goluri în cupele europene: 21 / 3
# Selecții / goluri la naționala de seniori: 102 / 23
# În 1984, a participat la turneul final al Europeanului din Franța, evoluând în toate cele 3 partide: 1-1 cu Spania (a marcat golul egalării), 1-2 cu FRG, 0-1 cu Portugalia
# De două ori, în 1977 și în 1983, a fost declarat "Fotbalistul anului" în România; în ambele situații, el a reușit această performanță ca jucător al celor de la ASA Tg. Mureș
# Ca antrenor, a pregătit formațiile: AS Nancy (iulie 1994 - iunie 2000), România (iulie 2000 - iunie 2001), Sporting Lisabona (iulie 2001 - iunie 2003), Rennes (iulie 2003 - iunie 2006), AS Monaco (iulie 2006 - octombrie 2006), Al-Jazira (iulie 2007 - iunie 2008), Standard Liège (iulie 2008 - februarie 2010), Al-Wahda (iunie 2010 - septembrie 2010), Lens (ianuarie 2011 - iunie 2011), PAOK Salonic (iulie 2011 - iunie 2012), Al-Khor SC (iulie 2012 - iunie 2015), Al-Ittihad (iulie 2015 - noiembrie 2015), Royal Antwerp (iulie 2017 - iunie 2020), KAA Gent (august 2020 - septembrie 2020), Panathinaikos (octombrie 2020 - mai 2021), FC Metz (iunie 2022 - iulie 2024)

Nu l-am creat eu pe Ronaldo, doar i-am dat un sfat bun la momentul potrivit, l-am îndrumat în direcția cea bună. Încă joacă la 40 de ani pentru că s-a antrenat mereu cu o etică extraordinară a muncii și cu un entuziasm pe măsură Ladislau Bölöni

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.