exclusiv De ziua lui Dinamo, interviu eveniment cu simbolul "câinilor roșii", Cornel Dinu. Mister spune tot despre blaturile lui Dinamo, despre relația cu Mircea Lucescu și lupta teribilă cu Steaua și Craiova

Astăzi, când gruparea bucureșteană sărbătorește împlinirea a 76 de ani, iAMSport.ro vă oferă un dialog de colecție cu omul care se confundă practic cu istoria lui Dinamo, Cornel Dinu. Un fotbalist colosal, un antrenor cu multe trofee cucerite la comanda "haitei", dar și, poate mai important, un personaj în care s-au cuibărit cele mai multe dintre calitățile "câinilor roșii": ambiție, spirit de sacrificiu, duritate, viclenie.

Domnule Dinu, de ziua lui Dinamo v-aș ruga să vorbim mai mult, cel puțin la început, despre ce a reprezentat acest club pentru fotbalul românesc, dat fiind faptul că momentan nu traversează cele mai fericite momente. Deci, pe scurt, ce însemna Dinamo când dumneavoastră ați ajuns în Ștefan cel Mare, în 1966, și în anii ce au urmat?

Mult, foarte mult însemna. Enorm chiar. În primul rând, pentru mine a însemnat continuarea unei educații oneste pe care am primit-o acasă. Apoi, încă din prima zi, aici învățai că locul 2 nu există! După care la fel de importantă era școala care se făcea. Nu doar pe plan sportiv.

Și acum îmi aduc aminte cum toți tinerii din anii '60, pe vremea lui Traian Ionescu, erau obligați să urmeze liceul. Mergeau toți la un liceu în zona în care acum e sediul Pro TV. Calitatea tuturor oamenilor care lucrau în club era cu totul alta, la un nivel de neimaginat astăzi.

Cornel Dinu: "Aveam șef un doctor în Drept, credeți că se preta să dicteze primul 11?!"

Detaliați, vă rog.

Păi, cu excepția președinților, care erau numiți oarecum politic, toți conducătorii erau oameni de o probitate morală și un atașament față de culori ieșite din comun. Peste tot domnea o atmosferă de mare performanță, de prietenie, de respect. Ceva ce cu greu mai găsești acum la Dinamo...

Se amestecau șefii în treburile antrenorilor, ale vestiarului?

În problemele tehnice? Niciodată! Când spun că exista un respect deosebit am în vedere întregul lor comportament. În plus, erau niște domni în adevăratul sens al cuvântului. Colonelul Turtureanu, de exemplu, care conducea la un moment dat secția de fotbal, era doctor în Drept! Și nu era un caz singular. Vă închipuiți un doctor în Drept că se bagă peste antrenor să-i dicteze titularii sau schimbările?!

Primul conducător al secției de fotbal a fost generalul Staicu, șeful Miliției. Și el tot oborean, fusese susținător al Unirii Tricolor. Un tip orientat. Despre el se spunea că a schimbat cerneala verde a legionarilor cu cerneala roșie a noului regim Cornel Dinu

Parcă prea le zugrăviți pe toate în roz. Chiar nu existau și "căderi în păcat"?

Ei, au mai fost, mai ales la noi, la fotbal. Dar abaterile erau pedepsite, să știți.

Dați un exemplu?

Uite, cei din Obor, leagănul lui Dinamo, erau mai petrecăreți. Mă refer la un Pârcălab, la un Piți Varga, la Eftimie, la Uțu... Dacă un chef se lăsa cu prelungiri, vinovații erau obligați să meargă 3-5 zile în garnizoană, ca orice ofițer, în regim militar. Nici măcar Dumitrache n-a scăpat de așa ceva.

Cornel Dinu: "Am scăpat cu două palme"

Dumneavoastră n-ați comis-o niciodată?

Am fost la un pas, dar am scăpat cu două palme pe care le-am încasat!

De la cine?

De la Traian Ionescu.

Motivul?

Întârziasem 10-15 minute într-o seară...

Mai bine două palme de la antrenor, decât 5 zile în garnizoană.

Categoric!

Vorbeați mai devreme despre multele lucruri bune pe care un tânăr le învăța la Dinamo. Spuneți-mi unul singur care v-a rămas întipărit în memorie.

Cred că cel mai important era mesajul pe care conducătorii ni-l transmiteau permanent. Ceva de genul "Să nu cereți nimic niciodată. Fiți convinși că vi se va da, dacă meritați!".

Și se țineau de cuvânt? Primeați ce meritați?

Evident.

Bani? Alte avantaje?

Existau și niște prime ciclice, dar cele mai importante erau avansările în grad înainte de termen. Pentru a primi un grad superior trebuia, în mod normal, să aștepți 2-3 ani, poate și mai mult. Noi, dacă performam, aveam aceste înlesniri, eram avansați și anual.

"Am fost cel mai tânăr locotenent colonel!"

Cornel Dinu de câte avansări înainte de termen a beneficiat?

De foarte multe! Puțină lume știe, dar eu eram angajatul lui Dinamo încă de când eram junior la Târgoviște.

Cum așa ceva?

Păi, eram încadrat la pompieri, iar pompierii aparțineau de Ministerul de Interne.

Bun. Să revenim la avansările înainte de termen.

De prin 1967 până în 1979, am fost avansat de atâtea ori, încât devenisem cel mai tânăr locotenent colonel din tot Ministerul de Interne!

Deci în 1979, la numai 31 de ani, erați locotenent colonel?

Exact!

Nu ați stârnit invidii printre colegi, prin Minister?

Nu cred, exista o disciplină extraordinară pe atunci. De altfel, de acest gen de avansări au beneficiat mulți dintre cei care performau, indiferent de sportul practicat.

"Țălnar, Ion Marin și Ghiță au vândut meciul de la Brașov pe 50.000 de lei!"

O să schimbăm puțin registrul și o să vă întreb cum le răspundeți celor care nu iubesc clubul Dinamo și-l acuză de multe nedreptăți comise, în special înainte de 1989.

Adică?

Păi, mă refer la presiuni asupra arbitrilor, la racolări de jucători, la blaturi și la multe altele.

Mă credeți sau nu, cât am jucat, a existat un singur mare blat. Mai exact, o vânzare a unui meci!

Care?

FCM Brașov - Dinamo 3-1, disputat în octombrie sau noiembrie 1980.

Ce s-a întâmplat atunci?

Trei colegi de-ai mei au jucat pentru adversari!

Despre cine e vorba?

Despre Țălnar, Ion Marin și Ghiță!

S-au vândut pe bani mulți?

Vreo 50.000 de lei. O sumă importantă pentru acele vremuri.

Și cum de au fost prinși cei trei?

Au existat înregistrări, mijloace specifice...

1980-1981 e sezonul de pomină la finalul căruia antrenorul Brașovului, Nicolae Proca, alături de mulți arbitri și oficiali de la alte cluburi au fost anchetați și suspendați într-un scandal uriaș...

Da, acela este campionatul.

Puteți să mai oferiți amănunte despre implicarea celor trei dinamoviști?

Țălnar a fost omul de legătură. El se știa cu Suciu, vicepreședinte la Brașov, încă din perioada în care ambii activau la Alba Iulia. De altfel, Suciu l-a vândut pe Țălnar la Dinamo pe 5.000 de lei...

Așadar, Suciu l-a contactat pe Țălnar, i-a dat 50.000 de lei și...?

Nici măcar nu i-a dat toți banii în același timp. Am aflat că i-a oferit întâi 15.000, apoi 10.000... Ulterior, când prin vestiar Țălnar mai îndrăznea să ridice botul, alde Augustin și Moraru îl puneau la punct: "Taci, dracu', din gură, bubosule, că ai vândut un meci în rate!".

Cum de au scăpat cei trei fără să aibă mari probleme?

Șansa lui Țălnar a fost că tatăl său era prieten bun cu Homoștean, ministrul de Interne pe atunci. Probabil că de asta au scăpat și ceilalți doi, nu puteau fi pedepsiți ei, iar principalul făptaș nu. Oricum, ușor-ușor au fost toți îndepărtați de la echipă.

Oarecum. "Săpăligă" a mai jucat până la finalul lui 1984, "Țânțarul" până în '85...

Da, doar lui Ghiță i s-a făcut vânt rapid.

Chiar dacă existau dovezi ale corupției, Proca și Suciu au fost condamnați cu suspendare, vreo 6 luni. Dacă le-ar fi dat cu executare, asta ar fi însemnat că și Dinamo se ocupă cu prostii și nu dădea bine Cornel Dinu

Mi-ați oferit un exemplu în care Dinamo a fost victimă, într-un fel. Însă au existat și situații în care Dinamo a fost călăul.

Să știți că acuzele care i se aduc lui Dinamo se pot face și împotriva Stelei, și împotriva Craiovei...

Cornel Dinu acuză: "Craiova ne-a furat titlul din '74!"

Steaua, probabil, că a mai apelat și ea la anumite practici, dar Craiova a avut mai degrabă de suferit.

Noi am pierdut un titlu din cauza Craiovei! Titlul din '74 ni l-a furat Craiova, a fost comandă politică!

Cum așa ceva?

S-a implicat Ștefan Andrei.

Așa mare forță avea ministrul de externe? Peste toți șefii Securității și Miliției?!?

Vă dau și dovezi. Pe finalul acelei ediții '73-'74, am jucat la Bacău, teoretic o formație despre care mulți spuneau că se află în sfera noastră de influență.

Și?

Prin repriza a doua, la 1-0 pentru noi, arbitrul ne anulează aiurea golul de 2-0. Iese un meleu pe teren, iese o bătaie pe cinste și la "oficială".

Pe teren bănuiesc cine se bătea, însă în tribune cine o făcea?

Șefii noștri cu ai lor! Și nu doar cu ai lor, ci cu toți milițienii prezenți acolo!

Cum așa ceva?! Milițienii din Bacău i-au bătut pe milițienii de la București?!? Care mai erau și ditamai conducătorii lui Dinamo?! Pare neverosimil.

Chiar așa s-a întâmplat, credeți-mă!

Vă cred. Mai departe ce s-a întâmplat?

Noi nu voiam să mai continuăm partida, dar observatorul ne-a garantat că vom câștiga la "masa verde". Am revenit pe teren, mintea nu ne-a mai stat la fotbal, la final a fost 2-1 pentru ei.

Și? Verdictul comisiilor care a fost?

Rămâne rezultatul înregistrat pe gazon!

Adică 2-1 pentru moldoveni, zero puncte pentru Dinamo.

Exact! Dacă am fi primit cele două puncte pe care le meritam, am fi depășit Craiova în clasamentul final. Pentru că oltenii s-au impus cu numai un punct în fața noastră.

Și credeți că Ștefan Andrei a influențat decizia comisiei?

Categoric! Și nu cred, știu sigur asta!

Poate că a fost și o revanșă a Universității, după ce, cu un an înainte, i-ați suflat titlul de campioană la golaveraj.

Nu mai țin minte, pe cuvânt că nu...

În ultima etapă, Dinamo a câștigat cu 4-0 în fața CFR-ului din Cluj, exact scorul de care avea nevoie pentru a depăși Știința cu un singur gol!

Repet, am o vârstă, nu-mi mai amintesc chiar tot.

Dinu, despre rivalitatea cu Steaua: "Valentin Ceaușescu nu făcea găinării. De asta se ocupau Ilie Ceaușescu și Ion Alecsandrescu"

Bine. Revin la partea mai întunecată din istoria lui Dinamo...

Cât am jucat și antrenat eu acolo, mă refer la perioada de dinainte de Revoluție, nu au existat mari probleme. Discuțiile au apărut în partea a doua a anilor '80, când organele de forță ale statului au dus rivalitatea la cote inimaginabile.

Și abuzurile la același nivel?

Cert e că nimeni, niciodată, n-ar fi putut avea o serie de peste 100 de meciuri fără înfrângere, așa cum a avut Steaua, dacă n-ar fi beneficiat de ajutor de prin alte părți.

Adică?

Adică dacă n-ar fi luat 4-5 jucători adverși atunci când simțeau că e nevoie. Sigur, și Dinamo, și Steaua aveau loturi fantastice, puteau bate pe oricine din România. Însă 102 partide fără eșec...

Cine fura mai mult, Steaua sau Dinamo?

Mi-e greu să dau verdicte.

Influența lui Valentin Ceaușescu la Steaua era mai importantă decât a generalilor la Dinamo?

Un lucru pot spune sigur: Valentin nu se băga la găinării! Găinăriile le făcea Ilie Ceaușescu, cu banii lui Stănculescu și influența lui Ion Alecsandrescu.

"Arbitrii ne dădeau 5 la sută, nimic mai mult"

Dinamo părea să aibă un control mai bun al arbitrilor. Îi șantaja cu dosare?

Pe vremea mea existau arbitri integri, precum Andrei Rădulescu, Limona, Bentu... Singurul avantaj pe care-l acordau lui Dinamo era acel 5% pe care orice club mare îl primește. Și la noi, și în Italia, și în Spania, oriunde.

Eu mă refeream la arbitrajele din partea a doua a anilor '80.

După 1985, statul dictatorial a luat-o razna, iar asta a provocat istorii dure, care nu se pot spune niciodată până la capăt. Cât am stat eu la Dinamo am trăit într-o atmosferă de echilibru.

Am priceput. Că tot am vorbit de anii '80, care credeți că a fost generația mai bună, aia care a atins semifinalele Cupei Campionilor în '83-'84 sau cea care s-a oprit în penultimul act al Cupei Cupelor, în '89-'90?

Echipa din '84 a fost mai bună, mai unită, mai eficientă. O semifinală de Cupa Campionilor era o performanță mult mai greu de atins. Cupa Cupelor era, de fapt, a treia competiție continentală, o competiție minoră. În plus, generația din '84 a eliminat campioana Europei, Hamburg, și campioana Uniunii Sovietice, Dinamo Minsk, adversare incredibil de puternice. Bine, am avut și noroc atunci...

La ce vă referiți?

La faptul că am avut un sprijin puternic din partea reprezentanților economici ai României în țările respective, care ne-au ajutat să avem arbitraje corecte.

"Noi pregătisem 20.000 de dolari pentru arbitru, dar nu i-am mai dat. Și am pierdut calificarea"

Vă referiți la cadourile pe care le-ați oferit arbitrilor.

Cadourile erau o practică obișnuită, nu le-am inventat noi. Mijloacele răului existau de mult în Occident, noi doar le-am preluat de acolo.

Da, se spune că toate marile cluburi ale lumii au grijă de arbitri...

Păi, în 1965, când Dinamo a jucat și a câștigat acasă cu marele Inter al lui Herrera, 2-1 pe "23 August", patronul italienilor, Angelo Moratti, avea un om de încredere care exact cu asta se ocupa. Să cumpere arbitri și câțiva adversari. Cu o lună înainte să vină Inter la București, respectivul om al lui Moratti, Dezso Solti, un evreu ungur, a vrut să intre intre în țară, să rezolve ce avea de rezolvat. Doar că autoritățile i-au refuzat vizita.

În 1965, Inter tocmai câștigase pentru al doilea an consecutiv Cupa Campionilor Europeni. Credeți că avea nevoie să apeleze la așa ceva, se temea de Dinamo? Sau era o practică obișnuită, o măsură de siguranță?

Categoric, o măsură de siguranță. Sigur, Dinamo era departe de trupa milaneză, dar de ce să riști?!

În afara campaniei din '83-'84, ne mai puteți dezvălui un caz în care Dinamo a încercat să cumpere bunăvoința "fluierașilor"?

În toamna lui 1984, jucam acasă cu Bordeaux, în Cupa Campionilor, după ce pierduserăm la limită în Franța, 0-1. La centru, un scoțian, McGinlay. I se pregătise o sumă frumușică, dar președintele de atunci al clubului, n-are rost să-i mai rostesc numele, Dumnezeu să-l ierte!, a decis în ultimul moment să nu-i mai dea banii!

Ați pierdut atunci calificarea în prelungiri, 1-1...

Daaa, după un meci extraordinar făcut de noi. Eliminare total nemeritată.

Arbitrul v-a defavorizat?

Păi, să spun mai departe povestea. După vreo doi ani, mă întâlnesc cu Claude Bez, președintele lui Bordeaux. Și ce-mi zice? "Ați licitat puțin. Ați promis 20.000 de dolari și nu i-ați dat. Eu i-am dat 35.000 și m-am calificat!". Mai e ceva de adăugat?

Nu prea. Spre finalul dialogului aș vrea să ne jucăm puțin. Chiar dacă e dificil, încercați să stabiliți top 3 cele mai bune echipe ale lui Dinamo din istorie.

Greu... Dar fie. Cred că echipa din '62-'65 și cea din '80-'84 au fost cele mai valoroase. Iar dacă trebuie un top 3, o putem adăuga și pe cea din perioada '71-'75.

TOP cei mai valoroși fotbaliști din istoria lui Dinamo: "Baratky, Dumitrache, Sabău..."

Un top 5 cei mai buni fotbaliști?

Pfui... Cronologic, cred că încep cu Piți Varga.

Serios? Chiar așa bun a fost?

Extraordinar de bun, nu bun! Apoi aș continua cu... cu Nelu Nunweiller... cu Pârcălab... cu Dumitrache... Mi-e imposibil să spun numai 5.

Bine, spuneți 7-8, 10.

Aaa, cred că și pe Baratky pot să-l adaug, deși a evoluat puțin la noi.

Pe dumneavoastră nu vă includeți?

Trebuie să păstrăm o minimă decență, eleganță. Să spunem că am fost cel mai bun fundaș din istoria lui Dinamo, mai ales că eram polivalent, jucam și mijlocaș, dar în top nu mă pot băga singur.

Din anii '80 nimeni?

Din formația semifinalistă de Cupa Campionilor cred că-i adaug pe Augustin și pe Dragnea.

Augustin, un "câine" adevărat, cu atitudine pe gustul suporterilor, cu Dragnea recunosc că m-ați surprins.

Dragnea putea ajunge mare de tot, însă a avut o accidentare gravă, o fractură de maleolă... S-a recuperat, la noi a jucat foarte bine, în sezonul cu semifinala a fost printre cei mai buni.

Eu mă gândeam că-l includeți pe Mulțescu.

Nuuu, Gigi a jucat puțin la noi.

Din generația care a făcut semifinala de Cupa Cupelor nicio nominalizare?

Probabil Sabău. Alături de aceștia toți, l-aș adăuga pentru polivalență pe tot frontul de atac, că el voia să fie mereu în joc, ca să iasă în evidență, pe Mircea Lucescu.

Au existat multe meciuri mari în istoria lui Dinamo, însă niciunul nu are grandoarea acelui 3-0 cu Hamburg! Va rămâne pentru totdeauna capodopera acestui club Cornel Dinu

Încă o misiune dificilă: cei mai buni antrenori din istoria lui Dinamo.

Aici nu am dubii, Traian Ionescu și Angelo Niculescu!

"Nicușor a fost de decor! Lucescu..."

Pe omul care era "principal" în '83-'84, Dumitru Nicolae Nicușor, nu-l luați în calcul?

Nicușor era de decor! De antrenamente și de tot ce era important eu mă ocupam. Chiar și până să mă retrag și să devin secundul lui. În 1982, de exemplu, când urma să dăm piept cu Aston Villa, eu m-am dus în Anglia să-i studiez. Eram suspendat în etapa aia și n-am stat la meciul lui Dinamo, m-am dus la Birmingham în spionaj.

Ați avut ceva personal cu Nicușor? Că parcă niciodată nu i-ați recunoscut meritele.

Nuuu, însă el și cei din generația lui, Ilie Oană, Valentin Stănescu, erau niște antrenori pregătiți pentru nivelul fotbalului nostru din acea vreme, dar prea puțini ancorați în ce însemna fotbalul la nivel european. Succesul lor, atât cât a fost, a venit ca urmare a faptului că aveau ochi la jucători, nu promovau giurumele. Și creau o atmosferă plăcută, știau când să certe și când să ierte.

Remarc faptul că nici de Mircea Lucescu nu spuneți nimic.

Lucescu a avut o perioadă bună la Dinamo, '86-'90, când a existat acea luptă teribilă cu Steaua...

Deși am spus că n-aș vrea să vorbim despre prezentul lui Dinamo, încercați câteva considerații după salvarea miraculoasă de la retrogradare?

Decăderea lui Dinamo a început de mult, nu de un an, doi. S-a accentuat pe vremea lui Negoiță, iar greșelile majore s-au făcut de când a venit noua conducere, cu Nicolescu și cine mai e pe acolo. Cum să stai cu Burcă antrenor în prima divizie, când bietul de el nu mai pregătise decât o echipă de "C" spre "B", Slatina?!

Dacă se va câștiga barajul cu Csikszereda se vor rezolva problemele?

Mă îndoiesc. Din păcate, nu mai există conducători proveniți din oameni atașați de Dinamo, care să cunoască istoria acestui club cândva glorios. Pe nimeni nu mai interesează să crească propriii jucători...

Păi, e mai simplu și mai profitabil să aduci din străinătate. Mai sunt și niște comisioane la mijloc...

Da, asta este cea mai mare nenorocire din fotbalul nostru, conlucrarea dintre președinți și impresari! Măcar prin anii '90 impresarii proveneau din foști mari fotbaliști. Acum băieții provin dintr-o zonă mediocră, ca să nu spun mai multe.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat, domnule Dinu. Și vă urez să fiți sănătos, să prindeți măcar aniversarea de 80 de ani a clubului, care ar coincide cu aniversarea a 80 de ani de viață pentru dumneavoastră!

Sunt tot mai bolnav, dragă... Iar lumea asta o ia cu totul razna. Cred că doar prin foc se va curăța!

Cel mai echilibrat trai românii l-au avut vreo 15 ani, în intervalul 1967-1982. Aveau de toate, aveau unde munci, exista o echitate deosebită. Apoi Ceaușescu a vrut să achite datoria externă și a intrat sub influența Occidentului, care căuta febril noi piețe de desfacere. De asta a și căzut Cortina de Fier în '89. Și de asta l-au și executat pe Ceaușescu! Cornel Dinu

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!