corespondență austria A fost arestat în Serbia, apoi a fugit prin Ungaria în ”Epoca de Aur” a lui Nicolae Ceaușescu. ”Țin cu mama România, chiar dacă sunt austriac!”

”Nu pot să vorbesc! Nu pot! Uită-te la astea!”. Bărbatul spusese povestea lui cu lux de amănunte. Fuga în Serbia, arestul, apoi fuga în Ungaria. Aproape că relata evenimentele ca pe unele care nu-l priveau.

Acum, pentru că dinaintea ochilor are o cameră de filmat, istoria aceea i-a devenit brusc reală și personală. Se schimonosește de durere când arată spre lacrimile care i-au inundat ochii. ”M-a pus așa cu mâinile sprijinite de perete. Grănicerul era în spatele meu și așteptam să mă lovească. Tot nu dădea și trecea timpul. Nu mai suportam! M-am întors și i-am strigat ”lovește-mă, ca să se termine o dată!””.

De ce a fugit Miodrag Belodedici din ”Epoca de Aur” pe care o construise Nicolae Ceaușescu

Pornim înregistrarea cu promisiunea că vom avea grijă să nu-i aducem lacrimile înapoi. E o promisiune fără rost, de fapt. Cum poate fi de ajuns să-i promiți că nu va plânge unui om care nici nu mai știe foarte clar ce l-a lăsat viața să fie: român, austriac, anticomunist, nostalgic?

Teodor Popa are 71 de ani și trăiește în Viena din 1987. L-am întâlnit în fața hotelului în care s-a cazat echipa națională a României. ”Cum ați ajuns în Austria în perioada comunistă?! Așa ceva nu era posibil!”. ”A fost posibil fiindcă am fugit”.

În ”Epoca de Aur”, românii fugeau sau încercau să fugă pe capete. Erau și mai sunt faimoase cazul lui Marcel Răducanu, rămas în Germania capitalistă, și al lui Miodrag Belodedici, autoexilat în Iugoslavia. Belgradul era comunist și el, dar până și acolo era mai bine decât era în Bucureștii pe care-i redesenase Nicolae Ceaușescu. ”Am vrut să scap din România ca să conduc și eu o mașină străină”, a povestit Belodedici. Un câștigător al Champions League avea nevoie să fugă din țara lui ca să-și cumpere o mașină care să nu fie Dacia sau Aro!

Teodor Popa, prins și arestat în Iugoslavia, care i l-a trimis înapoi lui Ceaușescu. Maghiarii i-au permis după aceea să treacă în Austria

Tentative de evadare aveau și oamenii de rând, ale căror cazuri nu deveneau celebre. Aflau numai familiile lor. Nu exista presă, așa ceva ar fi periclitat propaganda conform căreia socialismul românesc îi era superior oricărei forme de organizare. Puteai să fii torturat, bătut până la moarte de către milițieni, de către grăniceri și să nu știe mai nimeni.

Teodor Popa a fugit din România în 1987. ”Am trecut în Ungaria și de acolo am ajuns în Austria”. Cu puțin timp înainte, el mai încercase o dată. ”Atunci am încercat să ies prin Iugoslavia. Am reușit să trec granița, dar m-au prins sârbii și m-au trimis înapoi în România după ce m-au ținut în arest douăzeci și cinci de zile. Nici până azi nu am aflat de ce m-au arestat și m-au expulzat.

Eu sunt din Oradea și mai cunosc oameni care au fugit în Vest în perioada comunistă. Știu și alte cazuri în care sârbii îi prindeau pe români și-i returnau lui Ceaușescu. De ce? Tot nu am aflat”.

Un motiv suficient ca să-ți riști viața fugind din România comunistă: ”Voiam să ascult muzică rock, să am plete și să merg la concerte”

Belodedici voia să conducă o mașină străină. Teodor Popa și-a riscat viața, de-a binelea, tot pentru o dorință concretă, una care poate să pară extrem de măruntă în comparație cu riscurile pe care le pricinuia satisfacerea ei. ”Mi-am dorit să am acces la muzică rock, la concerte. În România rar găseam discuri proaste pe care le procuram pe sub mână. Nu puteam avea ceea ce îmi plăcea. Dintotdeauna am avut pasiunea aceasta pentru muzică”.

Vorbim în incinta stadionului ”Ernst Happel”, cel mai mare din Austria, cu 50.000 de locuri. Fanul lui Led Zeppelin și al Deep Purple zâmbește. ”Aici i-am văzut pe toți, am mers la concertele tuturor trupelor rock care au concertat în Viena”. Scoate din geantă câteva viniluri pe care tocmai le-a cumpărat dintr-un târg de vechituri.

Discuri care arată ca niște obiecte dintr-o altă lume. Nu mă abțin și-i adresez o întrebare tâmpită: ”De ce aveți nevoie de așa ceva, din moment ce acum există YouTube?!”.

El îmi răspunde serios: ”Pe pick-up se păstrează cea mai bună calitate cap-coadă”. Nu mă pricep, probabil că are dreptate. Știu sigur că pe el nu calitatea sunetului îl încântă.

Bănel Nicoliță a povestit că ori de câte ori intră într-un magazin nu rezistă dacă vede bomboane. ”Cumpăr de fiecare dată, chiar dacă nu le mănânc. Eu nu am avut bomboane când eram mic, doar visam la ele!”.

Discurile vechi în coperți hărtănite sunt bomboanele lui Teodor Popa. El nu a fugit pentru România pentru YouTube, el și-a riscat viața lui și pe a familiei ca să poată asculta rock la pick-up.

Mărturisirea cu lacrimi în ochi a unui pensionar în vârstă de 71 de ani: ”Am fugit de tâmpit! Mi-am pus în pericol soția, copilul de numai șase luni”

”Serios, de ce ați plecat?”. ”De tâmpit. Privind în urmă îmi dau seama ce prostie am făcut. Aveam un copil în vârstă de șase luni, aveam o soție. Dar după prima tentativă, după ce m-au arestat sârbii, nu mă mai angaja nimeni în România. Și în trecut mai avusesem probleme. Nu mă angajau fiindcă aveam părul mare. Îmi cereau toți să mă tund. Nu acceptam”.

Îi povestesc care a fost justificarea lui Belodedici pentru gestul lui. Râde fericit, confirmat de către un fotbalist pe care îl admiră. ”E mare de tot Belo! Astfel de oameni sunt ambasadorii adevărați ai României, trebuie să ne mândrim cu ei peste tot. Ai pomenit tu YouTube. Uneori mai caut goluri ale lui Hagi. Doamne, Dumnezeule! Magie! Ce fotbalist!”.

Teodor Popa a evadat din comunism ca să aibă libertatea de a-și cumpăra muzică. El nici acum nu se referă la ideologii: ”Să fim serioși! Cei care fugeam nu aveam în minte motive politice, noi nu comparam comunismul cu capitalismul, noi ne doream ceva. Belo voia o mașină, eu voiam un pick-up mai bun și discuri multe”.

Bomboanele lui Teodor Popa și ale lui Bănel Nicoliță

Ca să simtă că a meritat, totuși, Teodor Popa, la fel ca Bănel, nu se mai oprește din cumpărat ”bomboane”. ”Am peste patru mii cincisute de discuri. Dacă le-aș vinde aș scoate o sumă importantă”. E un calcul fără rost. Ce înseamnă o sumă importantă? Care poate fi prețul în euro al unei povești despre un om care și-a dat peste cap viața, familia ca să asculte muzică?

E foarte cald și e umezeală, Viena e ca un cuptor în care te miri că nu se topesc și viniluri, și oameni. Adolescenți de toate națiile trec pe lângă noi în drumul către un mic Mall aflat lângă stadion. ”O să urc și eu, că am găsit un pick-up foarte vechi la numai douăzeci și cinci de euro. E un mic magazin le etaj”.

”Cu care veți ține, domnule Popa? Vreți să câștige România sau Austria?”. ”Eu am doar cetățenia austriacă, fiindcă aici nu e permisă dubla cetățenie. Cu care țin? Cu mama, cu România”.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google