Analiză amplă despre naționala României: “Paradoxul e clar”

Studiul lui Justin Ștefan acoperă toate cele 391 de meciuri internaționale disputate de România între 1990 și 2025 și se bazează, conform oficialului LPF, pe baza de date Kaggle pentru rezultate internaționale, dar și pe clasamentul FIFA din perioada 1993-2024, folosit pentru a evalua nivelul adversarilor.

Oficialul LPF spune că a verificat de două ori datele folosite în analiză și a realizat mai multe tipuri de comparații, pentru a compensa diferența dintre cele două perioade analizate.

“Am analizat toate cele 391 de meciuri internaționale ale României din perioada 1990–2025, folosind baza de date Kaggle cu rezultate internaționale și clasamentul FIFA (1993–2024) pentru evaluarea calității adversarilor. Am construit trei comparații complementare pentru a compensa inegalitatea perioadelor (24 vs 12 ani) și am verificat fiecare cifră de două ori contra datelor sursă”, a scris Justin Ștefan pe pagina sa de facebook.

Analiza lui Justin Ștefan: “Era Sandu a fost mai performantă”

Prima concluzie a analizei lui Ștefan este că rezultatele naționalei au fost mai bune în perioada Mircea Sandu:

“În cei 24 de ani ai erei Sandu (1990–2013), România a jucat 270 de meciuri internaționale cu un win% mediu anual de 52,4% la total și 54,6% la meciuri oficiale. În cei 12 ani ai erei Burleanu (2014–2025), din 121 de meciuri, win% mediu anual a scăzut la 44,2% la total și 44,0% la oficiale. Diferența este de 8,2 puncte procentuale la total și 10,6pp la oficiale, semnificativă și consistentă”.

Ștefan a comparat și perioade egale de câte 12 ani, pentru a elimina influența Generației de Aur (1990-2001).

“Pentru a elimina efectul Generației de Aur, am comparat doar Sandu II (2002–2013) cu Burleanu (2014–2025) – perioade egale de câte 12 ani, cu număr aproape identic de meciuri (124 vs 121). Chiar și așa, Sandu II rămâne superior: 50,8% vs 44,2% win mediu anual la total și 50,3% vs 44,0% la oficiale. Concluzie: nu doar Generația de Aur explică diferența, chiar și «era mediocră» a lui Sandu a fost mai performantă decât era Burleanu”, și-a susținut Ștefan argumentația.

“Declinul a început înainte de 2014”

Totuși, analiza arată că regresul nu a început odată cu schimbarea conducerii FRF, care a avut loc în martie 2014.

“Comparând cele două jumătăți ale erei Sandu, Sandu I (1990–2001) vs Sandu II (2002–2013), descoperim că la meciuri oficiale win% medie anuală a scăzut de la 58,9% la 50,3%, o prăbușire de 8,6pp. Aceasta este de fapt mai mare decât scăderea Sandu II → Burleanu (6,3pp)”.

În opinia lui Ștefan, explicația ar putea fi legată de schimbarea generațiilor de jucători.

“Declinul a fost gradual și a început în perioada 2008–2010, probabil legat de retragerea generației Mutu/Chivu/Contra, nu de schimbarea de regim din 2014”.

“Paradoxul: adversari mai slabi, rezultate mai slabe”

Una dintre cele mai interesante concluzii ale analizei este legată de nivelul adversarilor. Astfel, susține Ștefan, în era Burleanu echipa națională a jucat contra unor adversari mai slabi, nu mai puternici. Rankingul FIFA mediu al adversarilor erei Sandu a fost 54,0, iar al erei Burleanu 65,5, cu 11,5 poziții mai slabi.

În același timp, România a coborât și ea în clasamentul mondial.

“România însăși a coborât de la un ranking mediu de 21,8 în era Sandu – echipă de top 22 mondial – la 36,2 în era Burleanu. Burleanu a obținut rezultate mai proaste deși a jucat contra unor echipe mai slab clasate”.

Unde pierde România meciurile

Potrivit lui Ștefan, diferența majoră apare în fața echipelor de nivel mediu, unde procentajul de victorii contra echipelor clasate între pozițiile 21 și 50 în ierarhia FIFA a scăzută de la 46,1% la 26,9%.

“Contra echipelor din Top 20, ambele ere au win% similar și scăzut (22,8% Sandu vs 20,8% Burleanu). Contra echipelor clasate 100+, ambele ere câștigă majoritar (93,5% vs 84,0%). Dar diferența explodează la mijloc.

Contra echipelor clasate 21–50, win% a căzut de la 46,1% la 26,9%. La meciuri oficiale e și mai rău: de la 54,3% la 22,7% – mai mult decât o înjumătățire. Exact aceste echipe sunt adversarii din grupele de calificare unde se decide prezența la turnee”.

Justin Ștefan: “România nu pierde neapărat, dar nu știe să câștige”

Un alt aspect evidențiat în analiză este numărul mare de egaluri.

“Din 121 de meciuri ale erei Burleanu, 35 au fost egaluri – o proporție de 29%, semnificativ peste cei 22,6% ai erei Sandu. La oficiale e și mai vizibil: 27 de egaluri din 90 de meciuri (30%).

România lui Burleanu nu pierde neapărat, dar nu știe să încheie meciurile”.

Potrivit lui Ștefan, dacă doar o parte dintre egaluri ar fi fost transformate în victorii, statisticile s-ar schimba radical.

“Din cele 35 de egaluri, dacă transformai doar 8–10 în victorii prin management de meci mai bun în ultimele 20 de minute, win% total urca de la 43% la aproximativ 50% – practic nivelul Sandu II”.

Ce ar trebui să-și propună FRF?

Oficialul LPF consideră că Federația ar trebui să își stabilească public un obiectiv clar în ceea ce privește clasamentul mondial.

“România a căzut de la un ranking mediu de 21,8 în era Sandu la 36,2 în era Burleanu – 14,4 poziții. Asta nu e doar un număr abstract: rankingul determină direct urnele la tragerea la sorți pentru calificări. FRF ar trebui să seteze un obiectiv public și măsurabil: top 30 până în 2027, top 25 până în 2029”.

Semne de revenire după 2023

În ciuda statisticilor generale, analiza arată și indicii pozitive în ultimii ani.

“Datele arată o revenire clară dar inconsistentă: win% a urcat de la 30% în 2022 la 60% în 2023, apoi a scăzut la 42,9% în 2024 și a revenit la 50% în 2025. La oficiale, 2023 și 2024 au avut ambele 60% win – cel mai bun bienal din era Burleanu. Calificarea la EURO 2024 cu primul loc confirmă potențialul”.

Concluzia lui Justin Ștefan

Secretarul general al LPF sintetizează analiza într-o frază și oferă și o soluție oficialilor de la Casa Fotbalului.

“România lui Burleanu nu e o echipă slabă – e o echipă care nu câștigă meciurile pe care nu le pierde, contra unor adversari pe care ar trebui să-i bată.

Soluția nu e neapărat jucători mai buni, ci management de meci mai bun, pregătire tactică pe adversar și continuitate în proiectul sportiv”.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google