Lucescu, dizidența și reparația morală. Costin Ștucan, despre revenirea lui "Il Luce" pe banca României

La 79 de ani, Lucescu vine să preia naționala României imediat după cel mai bun moment al acestei echipe din ultimul sfert de secol. E ca o închidere de cerc - spune el - și ca o reparație pentru dățile în care președintele FRF, Mircea Sandu, i-a folosit numele pentru a momi alți candidați.

Sau pentru acel moment în care Hagi a lăsat totul baltă pentru o zi la Galatasaray, s-a suit într-un avion privat și a venit la București pentru a-l exclude pe Lucescu din cărțile pentru postul de selecționer.

Mircea Lucescu revine pe banca echipei naționale

Atunci, decarul naționalei a ținut morțiș să scoată din dulap scheleții aranjamentelor făcute de Dinamo înainte de 1989. Scenarist fusese, de mult ori, chiar Lucescu, dar Hagi uită că jucase și el la o echipă, Steaua, manageriată din umbră de Valentin Ceaușescu și în fața căreia adversarii se dădeau uneori la o parte.

Acei ani de dinainte de Revoluție sunt o parte din Lucescu de care Lucescu vrea să se disocieze. Da, Lucescu a fost antrenorul care a oprit dominația Stelei din anii 1986-1989, dar tot Lucescu era antrenorul echipei Securității, club care avea toate resursele pentru a-și face adversarii să tremure.

Profilul lui complex a fost surprins și de scriitorul și jurnalistul britanic Jonathan Wilson în cartea “Fotbalul în Spatele Cortinei de Fier”: “Lucescu, un om cald, politicos, este totalmente paranoic, remarcâ nd conspirații peste tot în jurul lui”.

Și Wilson n-a fost departe de realitate.

„Familia Ceaușescu m-a dat afară de la echipa națională, după un meci în care România a zdrobit Austria cu 4-0, în preliminariile CE. Am fost demis din cauza popularității mele. Era perioada când oamenii ieșeau pe stradă și mă aclamau, dar când numele meu nu apărea în presă. Se scria doar „antrenorul echipei naționale”!”, a susținut Lucescu despre primul lui mandat la echipa națională.

O simplă verificare a arhivelor arată că Lucescu nu era cenzurat de presa vremii.

Revine după 38 de ani pe banca echipei naționale

Viitorul selecționer și-a creat, însă, o aură de dizident, ușor deplasată dacă luăm în calcul faptul că la un moment își petrecea revelioanele la aceeași masă cu Nicu Ceaușescu, fiul cel mic al dictatorului.

Dar asta e o parte din trecut.

Prezentul spune că antrenorul român cu cele mai multe trofee din toate timpurile își va dedica energia din finalul carierei țării pentru care a jucat în 1970 la un Campionat Mondial și pe care a calificat-o, neașteptat, la Euro 1984 dintr-o grupă cu Italia, campioana mondială a acelui moment.

Lucescu vine într-un moment delicat pentru România. Așteptările au crescut după Euro, chiar dacă naționala a jucat mai degrabă un fotbal extrem de pragmatic în Germania. Înlocuitorul lui Edward Iordănescu trebuia să aibă un grad mare de inconștiență - să-i zicem curaj - pentru a accepta un post de la care se așteaptă acum o calificare la Mondiale. Sau, succesorul trebuia să fie un om care a văzut tot la viața lui și pe care nu-l mai sperie o campanie de calificare grea, aproape imposibilă.

Surprinzător, venerabilul Lucescu a acceptat propunerea. Ce va urma e altă poveste pe care o vom descoperi pe măsură ce ne vom afla adversarii din grupă. Românii vor avea parte de un roller-coaster al emoțiilor după unele meciuri în care selecționerul va pasa vina pe arbitri, pe sistem, pe UEFA, pe cluburile din România, pe colaboratori, pe jucători, pe oricine mai puțin pe el.

Dar, în același timp, e foarte probabil ca la finalul următoarelor preliminarii - indiferent de rezultate - România să aibă în componență niște fotbaliști cărora Lucescu le va acorda debutul, le va insufla încredere, îi va împinge în niște zone neaccesibile lor până atunci, câștigându-i pentru mulți ani pentru circuitul naționalei.

Și acești fotbaliști vor întregi moștenirea lăsată de Lucescu fotbalului românesc.

E o moștenire pe care antrenorul îi place să o umfle de fiecare dată, dar care îl include în mod real pe puștiul de 18 ani, Gheorghe Hagi, trimis pe teren de Lucescu la Oslo, într-o zi de august 1983.

Și asta e doar o mică parte pentru care România îi este datoare seniorului care îi va fi selecționer în curând.

Citește și

Cum l-a numit Gigi Becali pe Mircea Lucescu după ce a aflat că ”Il Luce” va prelua naționala României: "Așa e, da?"

Cum l-a numit Gigi Becali pe Mircea Lucescu după ce a aflat că ”Il Luce” va prelua naționala României: "Așa e, da?"

Mircea Lucescu, discuție decisivă cu Edi Iordănescu înainte să preia naționala României! Ce au vorbit și care va fi stafful lui ”Il Luce”

Mircea Lucescu, discuție decisivă cu Edi Iordănescu înainte să preia naționala României! Ce au vorbit și care va fi stafful lui ”Il Luce”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google