EXCLUSIV | Unul dintre cei mai mari ”cavaleri ai fluierului” din fotbalul autohton vorbește despre arbitrajul românesc și subliniază principala calitate a lui Istvan Kovacs în comparație cu ceilalți: ”Le lipsește!”
Silvian Bădulescu | Publicat: 22.09.2023 13:30 | Actualizat: 22.09.2023 16:00
Ioan Igna (83 de ani), unul dintre cei mai mari ”cavaleri ai fluierului” din România, a vorbit, pentru iAM Sport, despre arbitrajul românesc din prezent și regulile IFAB care, de-a lungul timpului, au schimbat soarta jocului.
După ce, într-un amplu interviu acordat iAM Sport, Ioan Igna, fost fotbalist, antrenor și arbitru, a povestit despre întâlnirile cu mari personalități ale fotbalului european și mondial, a venit rândul ca arădeanul să vorbească, prin prisma experienței la cel mai înalt nivel, și despre arbitrajul românesc din prezent.
Ioan Igna critică ”fluierașii” români pentru faptul că nu au jucat fotbal în trecut: ”Le lipsește ce nu pot învăța la cursuri!”
Ioan Igna, unul dintre cei mai importanți arbitri din istoria fotbalului românesc, a vorbit, pentru iAM Sport, despre ”fluierașii” români și dezavantajele acestora în comparație cu generațiile care, în trecut, înainte de a primi ecuson și costum negru, jucau și fotbal la cel mai înalt nivel.
”Să știți că un aspect negativ, de la IFAB, dacă mă întrebați pe mine, este că a scăzut vârstă de ieșire din arbitraj de la 50 de ani la 46. Nu prea mai sunt astăzi arbitri care au jucat fotbal înainte. Durează mai mult toate procedurile după. Celor care nu au jucat fotbal le lipsește ce nu se poate învăța la cursuri: anticiparea fazelor, intenție, neintenție.”
A subliniat, din acest punct de vedere, un mare avantaj pe care Istvan Kovacs, ”central” tot mai criticat în ultima perioadă, îl are.
”Sunt mulți care nu au jucat fotbal. Majoritatea. Kovacs are un avantaj, să vi-l spun. Eu, mai de mult, întrebam mereu conducătorii, nu președinții județeni de arbitri, pentru că-și puneau pilele lor, ci conducătorii. Întreb foști fotbaliști și, la Baia Mare, președintele îmi spune că a văzut un arbitru bun, tânăr. „Este unul de-al meu”, adică maghiar (n.r. – râde). Continuă prin a spune că este ”căpos, dar foarte bun arbitru. Știe jocul, domnule. Juca la 15 ani titular la Divizia C, la Victoria Carei”. A vrut să-l ia Satu Mare în „B”, dar era distanță mare.”
Continuă prin a evidenția că ”și lui Hațegan, și lui Kovacs le-am zis că fotbalul este despre jucători. Dacă n-ar fi ei, noi n-am avea ce arbitra. Așa le ziceam arbitrilor la cursuri. Le-am povestit fazele cu Platini, cu Ferguson”.
Arădeanul, anti-VAR: ”Am văzut meciuri în care s-au dat 14 minute de prelungiri...”
Sunt cazuri, în Superligă, în care arbitrii, din diverse motive, la faze precum offside-uri, de exemplu, dau o decizie finală după multe minute în care jocul este oprit. Un meci care stă pe buzele tuturor microbiștilor este FC Botoșani – FCU Craiova 0-1, partidă în care ”centralul” a acordat 14 minute de prelungire în prima repriză.
Ioan Igna critică, din acest punct de vedere, sistemul VAR.
”Nu sunt de acord cu VAR. Au fost meciuri în care s-au acordat 14 minute de prelungiri. Să vă zic de ultimul meci văzut, Oțelul Galați – Rapid. A fost o fază cu doi jucători. Unul dintre ei, clar în offisde. A fost nevoie de patru minute pentru a anula golul. Unde este cursivitatea jocului?”
Mai mult, ”s-a complicat atât de mult arbitrajul. Nici dumneavoastră și nici eu nu înțelegem când este henț și când nu este. Ce facem? Ba că nu este poziție firească, ba că este...”
IFAB și regulile care au schimbat cursivitatea jocului: ”Două dintre cele mai importante decizii puse în practică!”
International Football Association Board (n.r. – IFAB), organul care determină regulile fotbalului, a luat, de-a lungul timpului, două decizii care, conform lui Ioan Igna, au schimbat cursivitatea jocului.
”Ați auzit de arbitrajul în diagonală? Să vă explic ce înseamnă, am prins și eu, ca jucător. Practic, arbitrul central se mișca pe o tușă, iar ceilalți doi arbitri, tușierii, se mișcau pe cealaltă parte a terenului. În 1962, Stanley Rous, fost președinte FIFA (n.r. – 1961-1974), a venit cu această idee de arbitraj în diagonală care, ce credeți, funcționa de 40-50 de ani dar, cum am zis, de-abia în 1962 a fost implementată.”
Astăzi, criticate, mai ales în momentul în care aduc înfrângerile, loviturile de departajare au revoluționat modul în care meciurile încheiate la egalitate erau decise.
”Înainte, după 90 de minute, departajarea se făcea, la egal, când aruncai cu banul. Mai apoi, s-a trecut, pentru a nu mai arunca cu banul, la diferența de medie de vârstă. Practic, echipa mai tânără avansa. Erau cazuri când unii prinseseră să joace până la 38 de ani, iar alții, odată cu această regulă, aveau 30 de ani și mai jucau un an, după care erau nevoiți să se retragă sau își găseau foarte greu echipă. Noi am luat aceste penalty-uri ca pe o loterie. Când am câștigat în mai 1986, la Sevilla, s-a vorbit despre stăpânire de sine și iubire de țară. Mai apoi, în 1990, la Cupa Mondială, când am pierdut, s-a scris că penalty-urile sunt o loterie. Păi ce facem?”
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.