special Ilie Dumitrescu #56. Povestea "exilului" de un an la Scornicești, la echipa Ceaușeștilor. "Juca fundaș acolo, pentru că la mijloc aveam fotbaliști cu cinci clase peste Nicușor Stanciu!"

Multe sunt gândurile pe care le poți asocia cu numele celui care astăzi împlinește 56 de ani. Cel mai puțin, însă, te gândești la echipa la care practic s-a lansat în fotbalul care contează, FC Olt Scornicești.

Sigur, Ilie a fost, este și va rămâne un suporter și un produs sută la sută al Stelei, formație la care a și debutat în prima ligă pe 13 iunie 1987, într-o victorie clară la Rm. Vâlcea (4-0).

La finalul acelui campionat, a prins o partidă și ca titular, 1-1 cu Craiova, când "militarii" erau deja campioni și și-au permis să alinieze contra oltenilor un prim 11 alcătuit doar din rezerve și din tineri jucători. Apropo de acel meci, în care remiza fusese stabilită de dinainte de conducerile celor două cluburi, atât de dornic a fost Dumitrescu să se remarce, încât la o fază banală l-a accidentat grav pe Silviu Lung, care ulterior a avut nevoie de operație și de câteva luni de pauză!

Cum șansele ca puștiul de 18 ani să-și facă loc printre uriașii Stelei erau mici, șefii "viteziștilor" au decis să-l împrumute la unul dintre "sateliții" din Divizia A, FC Olt. Acolo activa deja de un sezon un alt "copil de trupă", Dan Petrescu, care crescuse mult în valoare jucând etapă de etapă.

Mircea Lucescu a încercat să-l "fure" și să-l facă dinamovist

Ilie a înțeles că Alecsandrescu și compania nu-i vor răul, dimpotrivă, așa că a acceptat "exilul" de un an la Scornicești. Acolo a nimerit peste câțiva fotbaliști foarte buni pentru acele vremuri - Eftimie, Mihali, Turcu, Pena, Laurențiu, Mihai Zamfir - și peste o atmosferă calmă, lipsită de presiune, în care a putut progresa enorm.

În stagiunea petrecută la echipa familiei Ceaușescu, 1987-1988, Dumitrescu a evoluat în 32 dintre cele 34 de etape, a înscris un gol și a impresionat atât de mult, că Mircea Lucescu a vrut să-l transfere la Dinamo! Il Luce s-a dus personal la mai multe partide de acasă ale oltenilor pentru a discuta cu tânărul care pe atunci era folosit fundaș lateral, dar nu l-a putut convinge să trădeze marea dragoste roș-albastră.

Ilie n-a lăsat amintiri plăcute numai pe teren, ci și în vestiarul Oltului. Unul dintre foștii coechipieri, Gică Mihali, și-a adus aminte cu drag de perioada în care a fost de aceeași parte a baricadei cu stelistul.

"N-a venit deloc cu <aere> de București"

Bună ziua, Gică, la mulți ani! Cum ai intrat în noul an?

Sănătos și cu chef de muncă, ceea ce urez tuturor.

Eu te deranjez să vorbim despre anul în care ai fost coleg cu Ilie Dumitrescu.

Niciun deranj, chiar îmi face plăcere. Ilie a fost și a rămas un om deosebit.

Cum a fost în acel sezon în care Steaua l-a împrumutat la Scornicești? A venit cu "aere" de Capitală?

Nu, chiar nu. Bine, era și copil, cât avea, 18 ani, nu?

S-a descurcat pe gazon?

De minune! Și asta chiar dacă nu juca mijlocaș, ci fundaș stânga. Uneori chiar fundaș dreapta!

De ce? Nu avea loc?

Nu mai știu cum au gândit-o antrenorii de atunci, parcă Paul Popescu era "principal". Probabil că pe postul de fundaș stânga eram mai descoperiți. Oricum, la mijloc aveam atunci câțiva fotbaliști cu F mare.

"Ne spunea mereu că n-a venit să stea mult la FC Olt"

Ca de exemplu?

Eftimie, Iordan Eftimie. Am jucat cu el cinci ani, din '84 până în '89, și crede-mă că rar am văzut un jucător cu calitățile lui tehnice.

Nu exagerezi?

Deloc! Dacă ar fi jucat azi, era decarul naționalei fără probleme. Repet, strict pe calități era cinci clase peste Nicușor Stanciu! Prin asta nu vreau să spun că Nicușor e slab, ci să arăt cât de bun a fost Eftimie. Și nu doar el era bun, aveam un lot excelent.

Cu toate astea, abia v-ați salvat de la retrogradare în acel sezon. Ați terminat pe locul 15, primul care nu pica în "B".

Cu un an înainte terminasem pe 7, la egalitate de puncte cu locul 4, care a mers în Europa, dar golaveraj mai slab. Apoi s-au făcut unele greșeli, n-are rost să mai dezgropăm morții.

Să revenim puțin la Ilie. Se vedea de atunci că va ajunge mare?

Categoric! Chiar dacă juca fundaș, urca foarte mult, se vedea din cum conduce mingea că e fotbalist, nu prieten cu fotbaliștii.

Ai vreo amintire cu el?

Știu că încă din primele zile petrecute acolo ne tot spunea "o să stau doar un an, apoi Steaua mă va lua înapoi, o să vedeți!" Așa a și fost. S-a întors în Ghencea și a urmat o carieră fabuloasă.

Un mesaj pentru Ilie?

O să-l sun și eu luni. Până atunci, prin intermediul vostru, vreau să-i urez sănătate și să facă în continuare ce face, că tare bine se descurcă în postura de analist. Te îmbrățișez, Ilie, la mulți ani!

În vara lui 1988, Dumitrescu a revenit la Steaua. Călit în stagiunea petrecută la FC Olt, i-a fost mai ușor să se impună în trupa care în '89 avea să dispute o altă finală de Cupa Campionilor.

Cine a fost fotbalistul "de cinci ori mai bun decât Stanciu"?

Iordan Eftimie, mijlocașul despre care Gică Mihali spune că a fost un talent ieșit din comun, s-a născut pe 21 octombrie 1961, la Roşiorii de Vede (Teleorman), și a început fotbalul la formația din localitate, Rova, pentru care a jucat în diviziile C și B. Este cumpărat de CS Târgoviște în 1980 și evoluează două sezoane la gruparea care-l transferase și pe Gicu Dobrin.

În '82 semnează cu FC Olt, la care stă până la desființarea clubului, care s-a făcut imediat după Revoluția din decembrie 1989. Rămas liber, merge la FC Argeș, iar în '91 își încearcă norocul în Turcia, unde a stat doi ani la Zeytinburnu Istanbul. Se retrage la numai 32 de ani.

Jucător extrem de tehnic, Eftimie era un specialist al executării loviturilor libere. A fost dorit de toți granzii Capitalei, însă n-a dorit să lase boemia și traiul liniștit de la echipa Ceaușeștilor.

După retragere, a fost antrenor al mai multor formații din județele Olt și Argeș, cele mai importante fiind FC Argeș, Dacia/CS Mioveni și FC Caracal.

Despre FC Olt s-au spus multe răutăți, dar să știi că a avut întotdeauna jucători buni și foarte buni. În plus, a fost o pepinieră excelentă, acolo au crescut o mulțime de tineri valoroși Gică Mihali

CV Ilie Dumitrescu
# S-a născut pe 6 ianuarie 1969, la București
# Junioratul l-a făcut la Steaua (1977-1986)
# Înălțime / greutate ca fotbalist: 1,72 metri / 65 kilograme
# Post preferat: Mijlocaș/extremă stânga
# Ca senior, a evoluat la: Steaua (1987, iulie 1988 - iunie 1994, iulie 1998 - noiembrie 1998), Tottenham Hotspur (iulie 1994 - decembrie 1994, iulie 1995 - decembrie 1995), FC Sevilla (ianuarie 1995 - iunie 1995), West Ham United (ianuarie 1996 - decembrie 1996), Club America (ianuarie 1997 - iunie 1997), Atlante (iulie 1997 - iunie 1998)
# Debut în Divizia A: Chimia Rm. Vâlcea - Steaua 0-4, pe 13 iunie 1987
# Ultima partidă în Divizia A: Steaua - Dinamo 1-1, pe 8 noiembrie 1998
# Meciuri / goluri în cupele europene (toate cu Steaua): 33 / 12
# Selecții / goluri la echipa națională de seniori: 62 / 20. A participat la trei turnee finale de Mondial ('90, '94, '98)
# Ca antrenor, a pregătit formațiile: Oţelul Galaţi (2001), FC Brașov (2001), Alki Larnaka (2001-2002), România U21 (2002), FCM Bacău (2002-2003), Apollon Limassol (2003-2004), AEK Atena (2004), FC Egaleo (2005), Kallithea (2005-2006), PAOK Salonic (2006), Panthrakikos (2009), FCSB (2010)

Tu ne-ai dat numai frumusețe, noi nu putem să-ți oferim decât mulțumiri Fănuș Neagu, la retragerea lui Ilie Dumitrescu

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.