”În meta stăm bine”. Dan Ștefănescu scrie despre adevărata față a echipei naționale

Abia aici ne împotmolim de fiecare dată, pentru că oamenii potriviți pentru actuala conducere FRF nu sunt, automat, și oamenii care să scoată România la liman. Potrivirea este strict legată de interesul personal, nu de cel comun. Au trecut aproape opt ani de la ultima victorie relevantă obținută de tricolori în deplasare, în preliminariile unui turneu final. Se întâmpla pe vremea lui Pițurcă, om care nu se potrivea cu noua conducere a federației, dar a cărui potrivire cu naționala este dincolo de orice dubiu. O fi fost Pițurcă un tip dificil, ar fi inutil să negăm asta, dar a avut rezultate. Modeste, așa le consideram la vremea respectivă, dar mult peste ce ne-a oferit naționala în ultimii opt ani.

Căutările continue ne-au dus unde nici cu gândul nu gândeam. De la exoticul Daum, care l-a băgat pe Torje în depresie punându-l să tragă autocarul – ce-i asta? se întreba unul dintre răsfățații vremii – până la Contra cel care se și ne amăgea cu bucăți de meci, care însemnau maximum 45 de minute. Nici cu Rădoi nu ne-a fost mai bine, deși a câștigat în Austria, singurul moment cât de cât relevant din ultimii ani. Pe fostul căpitan al Stelei l-au îngropat orgoliul uriaș și incapacitatea de a gestiona momentele celor două meciuri cu Islanda – în barajul pentru Euro și în ultima partidă din preliminariile pentru mondialul din Qatar. Pe Edi Iordănescu, statistica l-a făcut cel mai slab selecționer din ultimele decenii, după meciurile din debutul mandatului. Prin toamna trecută, am aflat că se poate și mai rău decât să pierzi acasă cu Grecia și să remizezi prin Israel. În 2024 vom explora străfundurile Ligii Națiunilor, competiție în care am promovat fără să jucăm, dar am retrogradat când a venit vorba să ne arătăm talentul la verde.

Pentru că orice se poate spune despre noi, doar că nu avem talent, nu. Suntem neîntrecuți în a cosmetiza totul. Orice mărgică este o mare realizare și orice eșec este doar o neîmplinire măruntă. Cel mai slab selecționer din ultimele decenii a devenit, brusc, cel mai bun, după ce a făcut șase puncte cu uriașele Andora și Bielorusia. Se vede Germania, deși ar fi trebuit să se vadă că Boloni, la 70 de ani, este mai potrivit decât fiul unui fost mare jucător și antrenor, fie el chiar și ”cel mai bun antrenor al secolului 20”. Sau că Lucescu și toți ceilalți, contactați doar de fațadă, nu au fost niciodată opțiuni reale pentru conducerea de la Casa Fotbalului.

InStatul, care spune că Burcă este în top 3 dueluri câștigate în preliminarii, nu face diferența între un duel cu Rosas și unul cu Mbappe sau Haaland. La fel stau lucrurile și în cazul unui dribling cu Bielorusia sau Italia. Cifrele sunt seci, reci și mânuite în funcție de interes. Stăm bine la capitolul șuturi la poartă (32), dar ne facem că nu vedem că doar șase mingi au ajuns pe spațiul porții. Ce a fost, a fost, ce va fi, va fi. Dinspre Casa Fotbalului vine un îndemn la unitate și speranță. Și cel mai bine ar fi să privim spre viitor, că nu ne costă nimic. Dacă ne uităm ”la verde”, sperăm să nu ne apuce amețeala. Oricum ar fi, tot la vorba lui Hagi, supărat că InStatul o punea pe Farul sub FCSB, CFR și Craiova, ajungem: ”Domnilor, nu vă uitați la meciuri?” Hai, România!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.