Interviu-document: după două decenii, George Ilinca rupe tăcerea! Patronul Universității Craiova din anii ’90 a ales iAMsport.ro pentru cea mai completă „spovedanie”

După retragerea de la Universitatea, a investit o vreme la FC Caracal, începând din 2004. Tot în acea perioadă, a vândut firma care l-a ajutat să facă avere de zeci de milioane de euro, Topway, iar „Regele margarinei” s-a transformat în „Prințul cazinourilor”.

A renunțat apoi și la afacerea cu jocurile de noroc. Unii spun că a făcut asta întrucât acolo ar fi pierdut sume colosale. El susține contrariul.

Cum adevărul e doar la Dumnezeu, îl credem pe cuvânt și îl rugăm să-și înceapă „spovedania”. Nu înainte de a-i mulțumi că a ales iAMsport.ro pentru asta.

Dialogul se poartă într-unul din saloanele hotelului Golden House din Craiova, turismul fiind o preocupare de dată ceva mai recentă a familiei. „Fratele meu Costel se ocupă de tot aici, eu practic sunt oaspete”, spune George Ilinca.

Am spus George?! Da, pentru că așa îl știe toată lumea. Numai că numele său real e Ștefan! Ăsta e și punctul de pornire într-o conversație de mai bine de o oră, din care aveți rezumatul în cele ce urmează.

George Ilinca: "Am plătit 300.000 de dolari pe <jumătate> din Claudiu Niculescu"

Domnule Ilinca, în primul rând vă rugăm să ne spuneți cu cine stăm de vorbă? Cu George sau cu Ștefan Ilinca?! Pentru că în acte sunteți trecut Ștefan, iar în realitate toți prietenii, cunoscuții, vă strigă George.

Aveți dreptate, inclusiv familia îmi zice George. De fapt, și eu mă știu de George, nu de Ștefan!

Și de unde provine “confuzia”?

M-am întrebat și eu la un moment dat de ce, încă din copilărie, părinții și toți ceilalți mă strigau George. Am și o explicație, desi nu sunt sută la sută sigur că e așa. Pe nașul meu de botez îl chema George, iar părinții mei, probabil în semn de respect, au început să mă alinte la fel. Și așa am rămas.

Au fost momente când ați avut probleme din cauza asta?

Da, mai ales cu autoritățile, care mă știau de George, iar când se uitau în actele mele ridicau mereu din sprâncene: “Păi, ce-i cu cartea asta de identitate?! Că nu-i a dumneavoastră!”.

Acum, că am lămurit misterul numelui, să clarificăm o altă nedumerire. De ce de aproape două decenii ați evitat presa?

N-am evitat-o. Adică nu mi-am făcut un țel în viață din asta, așa s-a întâmplat să fie. Dacă vă amintiți, nici când eram puternic implicat în fenomen nu alergam eu după presă.

S-o luăm oarecum cu începutul. Cum ați devenit patron al Universității Craiova în 1997? Și de ce atunci?

Am intrat în fotbal atunci când fotbalul a avut nevoie de mine. Mi-amintesc că eram în vacanță în străinătate când m-a sunat prefectul de Dolj să mă roage să investesc, alături de alți oameni de afaceri, ca să dăm o mână de ajutor și să salvăm Universitatea. Frații Păunescu tocmai se retrăseseră, viitorul clubului era incert. Știința era în pericol!

Ce însemna un club important din România la mijlocul anilor ‘90? Ca nivel financiar.

Ca să vă faceți o idee, vă spun doar că prin ’95 sau ‘96, atunci când a fost cumpărat Ionel Ganea, s-au plătit în schimbul lui multe sute de mii de dolari. Apoi, cu mine finanțator, s-au dat nu mai puțin de 300.000 de dolari pe Claudiu Niculescu! Și am cumpărat atunci de la Electroputere doar 50 la sută din drepturile federative ale jucătorului.

"Universitatea <mânca> peste două milioane de dolari pe an"

Contractele stagionale ale fotbaliștilor cam pe unde erau?

În medie, cam 50.000 de dolari pe an, însă au existat contracte și de 100.000 de dolari. Și raportați totul la valoarea de atunci a dolarului. În anii ’90, cu 10.000 de dolari îți luai un apartament, acum cu aceeași sumă nu știu dacă îți cumperi un Logan...

Deci, în total, Universitatea cam câți bani „toca” într-un sezon?

Peste două milioane de dolari!

În intervalul 1997-2000, ați fost cam singur la butoane. Apoi, în 2000, vi s-au alăturat Gigi Nețoiu și Nicu Gheară, iar dumneavoastră ușor-ușor v-ați retras. De ce? V-ați certat cu ceilalți doi acționari?

În primul rând, nu am fost singur nici în primii trei ani. V-am mai spus, am avut lângă mine mai mulți afaceriști locali. Inclusiv Dinel Staicu era, deși el a apărut în prim-plan abia din 2002, după plecarea lui Gigi Nețoiu.

Să revenim la motivele renunțării dumneavoastră, vă rugăm! Ce ați avut de împărțit cu Nețoiu și cu Gheară?

Nu am avut niciun fel de discuții în contradictoriu cu ceilalți doi. De când a intrat Gigi în acționariat, stabilisem ca ușor-ușor să părăsesc clubul. Puteam să facem și un transfer rapid de putere, dar am zis să nu creăm convulsii. În ceea ce mă privește, e greu de explicat de ce am simțit nevoia să mă retrag... A fost un cumul de factori, ca atunci când am intrat în fotbal. În timp, oamenii își setează altfel prioritățile. Venise momentul să plec, pur și simplu.

"Gigi Nețoiu a venit să facă treabă la Craiova, apoi..."

După scurt timp, s-a retras și Gheară, Universitatea a rămas numai cu Nețoiu patron, iar lucrurile nu au mers așa cum au sperat suporterii. Dimpotrivă, se ajunsese în situația hilară în care tribunele doreau eșecul alb-albaștrilor, doar ca Nețoiu să părăsească Bănia! Vi s-a reproșat că ați lăsat clubul pe mâina cui nu trebuie?

Nu puteam ști cât va sta... Oricum, nu răspund eu pentru acțiunile altuia.

Dar Nețoiu a venit la Universitatea cu gânduri bune? Sau, așa cum spun unii, a fost trimis să distrugă Universitatea?! Că în 2002 a plecat de acolo cu aproape toată echipa după el...

Cred sincer că în 2000 a venit să stea mult și bine la Craiova. Ce s-a întâmplat în cei doi ani... Au contat multe... În primul rând, legăturile lui de notorietate cu Dinamo. Fanii n-au privit asta niciodată cu ochi buni. Apoi, au fost și anumite decizii de manageriat, plus criticile presei locale, toate au dus la divorțul lui Gigi de Craiova. Însă, repet, cred că a venit cu gânduri bune, să facă performanță.

În cei aproape patru ani cât ați fost finanțator pe la Știința s-au perindat o mulțime de antrenori. Care v-a intrat la suflet cel mai mult?

Din păcate, antrenorul cu care mă înțelegeam cel mai bine a stat cel mai puțin.

E vorba despre Ilie Balaci?

Da.

A fost de două ori, în toamna lui 1998 și în primăvara lui 2001.

Eu vorbesc de primul lui mandat la Craiova, când a fost decizia mea exclusivă să-l aduc. Bine, cu Ilie aveam o relație de dinainte, ne știam, ne stimam... Păcat că n-a reușit la Universitatea și ca antrenor!

"Cu Cristi Chivu nu m-am văzut din 1999!"

Alt tehnician sau fotbalist cu care să fi legat o relație deosebită?

Chiar dacă în fotbal chestiunile de suflet sunt relative, să știți că mai țin legătura cu mulți. Un exemplu: în urmă cu câteva zile, eram pe stadion și m-a căutat un fost jucător. Despre Florin Bătrânu e vorba. Era delegat la meciul respectiv și a ținut neapărat să vorbim.

Există și oameni cu care v-ați certat și nu ați mai vorbit de atunci?

Or fi, dar nu neapărat că ne-am despărțit cu scandal. Ciudat, nici cu un om pe care-l prețuiesc nu m-am văzut de 20 și ceva de ani!

La cine vă referiți?

La Cristi Chivu! Cu el am discutat ultima oară la Amsterdam, când a semnat cu Ajax. Deci în 1999! De atunci, nu știu cum s-a făcut, nu ne-am mai intersectat. Nici măcar la nunta lui n-am putut ajunge, desi m-a invitat. A mers fratele meu, Costel.

Regretați instalarea vreunui antrenor? V-a dezamăgit crunt careva?

Nu, nu regret nicio decizie luată în acest sens.

Dar invers? Vă pare rău că ați demis pe vreunul?

Da, pe profesorul „Țâcă” Zamfir. Doar că nu l-am dat eu afară... A fost primul antrenor pe care l-am avut când am preluat clubul.

Păi, pe atunci nu finanțatorii decideau totul? Nu făceați primul 11, nu decideați schimbările în timpul meciurilor?

Niciodată n-am făcut asta, credeți-mă pe cuvânt! Cu Ilie Balaci, pentru că aveam o relație specială, obișnuiam să fac un bilețel cu câteva zile înainte de partide cu echipa care credeam eu că o să joace. Desfăceam acel bilețel abia a doua zi după meciuri. O singură dată am ghicit 10 din 11 titulari.

Deci bilețelul cu primul 11 nu era un ordin pentru banca tehnică?

Cum să-i dictezi lui Balaci primul 11?!?

Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o ca patron al Universității?

Am învățat să pierd! În fotbal am pierdut toți banii investiți!

Nu se poate face profit în fotbal?

Pe atunci, sigur nu. Cluburile de fotbal erau societăți non profit, organizate după legea Mârzescu, din perioada interbelică. Nu exista niciun club pe acțiuni.

Ați făcut vreodată socoteala exactă a pierderilor din fotbal?

Nu, ca să nu mă ia durerea de cap. În orice caz, pierderile sunt de ordinul milioanelor de dolari.

"Alexanko le-a promis jucătorilor 100.000 de dolari. Prima nu era de la noi!"

Am vrea acum să atingem un moment delicat, celebrul meci Craiova – Rapid 2-2, din ultima etapă a stagiunii ’97-’98. Un meci pe care, dacă-l pierdea, echipa dumneavoastră își asigura prezența în cupele europene. Pentru că Rapid devenea campioană, iar în finala Cupei de peste 3 zile, care era tot Craiova – Rapid, nu mai conta scorul. Regretați ceva referitor la duelul din campionat? Acum ați proceda altfel?

Aș proceda la fel, dar lucrurile s-ar petrece așa cum aș fi gândit că trebuie să se petreacă.

Mai exact?

Meciul important atunci pentru noi era finala Cupei. Partida cu Rapid era fără miză. Situații din astea se întâmplă oriunde în Europa. Când urmează un joc important în Champions League, echipele își menajează forțele în campionat...

Păi, Universitatea nu prea și le-a menajat. Înainte de partidă nu ați discutat cu antrenorii, cu jucătorii?

Ba da. Cu o zi înainte de meci, conducerea executivă și grupul de finanțatori au avut o discuție pe această temă. A participat toată lumea implicată, mai puțin președintele Crăciunescu. S-a întâmplat să nu fie în oraș, altfel ar fi participat și el.

Ce i-ați spus lui Alexanko?

Că nu meciul cu Rapid din ultima etapă ne interesează, ci finala Cupei! Noi am subliniat că e important pentru Universitatea e să joace în Europa. Alexanko a zis ok, dar că trebuie să abordăm cu seriozitate și primul duel cu Rapid. Noi, ca finanțatori, am sugerat că titularii trebuie să fie odihniți...

I-ați cerut lui Alexanko că trebuie să cedeze punctele?

Era imposibil să-i impui lui Alexanko să piardă! Noi am spus ok, înțelegem, totuși trebuie să avem grijă ca jucătorii de bază să fie odihniți. Iar dacă Rapid nu poate bate nici echipa a doua a noastră...

Dinspre Steaua, adversarul Rapidului în lupta pentru titlu, n-a venit nicio primă?

Ba da, a venit. Însă nu la noi!

Dar la cine?

Alexanko s-a dus în cantonament și le-a zis jucătorilor: vă transmit din partea patronatului că aveți 100.000 de dolari pe care să-i împărțiți la victorie sau la egal. Păi, de ce trebuia să dăm prime la egal?

Înseamnă că Alexanko avea alți patroni decât dumneavoastră, asta se înțelege.

Da, așa este, jucătorilor li s-a transmis chestia asta.

"Trebuia să băgăm echipa a doua! Dacă Rapid nu bătea nici rezervele noastre, de ce ar fi meritat titlul?!"

Astăzi ați fi mai ferm, le-ați spune “asta e situația, noi trebuie să jucăm în Europa!”?

Vreau să cred că azi nu s-ar mai putea întâmpla ca după o întâlnire cu staff-ul să se transmită alt mesaj în vestiar.

Înaintea partidei i-ați asigurat pe giuleșteni „stați liniștiți, nu vor fi probleme!”? Vă întrebăm pentru că rapidiștii păreau uluiți de cum decurgea partida.

Ne-am întâlnit cu ei înainte de meci, am stat vreo oră și ceva de vorbă. În delegația giuleștenilor era și fostul premier Nicolae Văcăroiu, erau mulți. Însă n-a fost o întâlnire de taină, nu s-au vorbim secrete acolo.

Dacă au venit Văcăroiu și alte personalități cu simpatii alb-vișinii înseamnă că rapidiștii erau pregătiți de sărbătoare, nu? Se așteptau să cucerească din nou titlul, la 31 de ani de la prima ispravă.

Nu știu ce se așteptau ei, de la noi nu le-a promis nimeni nimic.

Când ați văzut primul 11, în care Alexanko a trimis cei mai buni jucători, ce v-ați zis?

Am avut acceeași uluială ca rapidiștii...

Și cei mai mulți au evoluat cu o ardoare stranie, ținând cont de contextul jocului.

Până la urmă, nu ardoarea e problema, nu asta e de acuzat. Pur și simplu, primul 11 trebuia menajat. Să se joace cu multă sau cu mai puțină ardoare, dar cu ăia micii, cu echipa a doua. Și dacă Rapid nici pe ăia nu putea să-i bată, de ce să iasă campioană?!

"Merg la meciurile Universității, la echipa lui Rotaru, unde am și abonament. Mititelu nu m-a invitat niciodată!"

Alexanko a plecat de la Craiova, imediat după ce a pierdut și finala Cupei, 0-1, și a lăsat Craiova în afara Europei. Ați mai discutat ulterior cu el pe această temă, v-a explicat de ce a făcut ce a făcut?

Ne-am întâlnit la un moment dat la Valencia. Prin ’99, cred. Jucam un amical cu Villarreal, când l-am transferat la spanioli pe Marius Iordache. Nu i-am făcut niciun reproș. Ce rost mai avea?!

Facem un salt în actualitate? În Craiova sunt două formații care se luptă pentru palmares, pentru siglă, pentru culori, pentru leul de pe stemă... Dumneavoastră de partea cui sunteți?

Mai întâi aș vrea să subliniez un lucru. În 2004, am preluat pe FC Caracal, fostul Extensiv. A contat că acolo era Jean Nițulescu, care a fost „vice” la Universitatea când eram eu finanțator. A fost bine întregului fotbal din Oltenia cât am fost eu la Caracal. Atunci au promovat cei de la Pandurii, tot atunci și Universitatea a reapărut, singura care exista atunci.

Acum, că-s două U, la care mergeți pe stadion?

Doar la echipa care are contract de colaborare cu Clubul Sportiv, echipa domnului Rotaru.

De ce acolo?

Nu e chestie de orgoliu, dar... Când a retrogradat, lui Mititelu i-am dat cei mai buni oameni de la Caracal, 9 jucători.

L-ați ajutat...

Nu l-am ajutat, că a plătit pentru asta. Dar da, am făcut tot ce am putut să-i fie bine. De exemplu, pentru Bornescu, pentru Dorel Stoica și pentru Dina aveam oferte foarte bune, din prima ligă. Le-am refuzat și i-am direcționat pe toți către Mititelu, care a ținut să-i dau tot grupul, ca să-și omogenitatea lotului.

Cu Mititelu vă știați de mult, ați făcut și afaceri, iar acum mergeți la Craiova lui Rotaru. De ce?

E simplu, cei din staff-ul CSU m-au invitat, Mititelu nu. Dacă mă invită, mă duc și la el. Bine, nu am nevoie de invitație, la Universitatea lui Rotaru am abonament.

"Momentan nu sunt întrunite condițiile să existe o singură echipă în Craiova, suntem prea orgolioși"

Mititelu spune mereu că e singur împotriva tuturor, că are relații proaste cu primăria, cu toată lumea, dar poate că e singur și deoarece se ceartă inclusiv cu prieteni vechi, foarte puțini i-au rămas alături. În afară de Nicolo Napoli, pe care-l cheamă mereu și vine...

Nu e vina lui neapărat, asta e ultima lui grijă. Eu n-am spus-o ca un reproș. Poate e un tip mai conflictual. Dar cam toți suntem singuri împortiva tuturor.

Sunteți suporter al Științei de peste 50 de ani, cunoașteți practic tot ce mișcă în zona Olteniei, nu puteți media să existe o singură echipă la Craiova? Decât două mediocre, nu e mai bine să existe numai una, cu adevărat bună?

Toți suferim de orgolii nemăsurate, nu știu dacă și când scăpăm de această patologie identitară, acum nu sunt îndeplinite condițiile. Au mai fost două cluburi în Craiova, însă erau diferite, nu două Universitatea. Erau U și Electroputere sau Extensiv, era altceva.

Pe când dețineați firma Topway erați supranumit „Regele margarinei”, din fotbal v-ați ales cu vreo poreclă?

Nu, chiar nu știu. Presa tot legătura cu margarina o făcea și când eram finanțator.

"Îmi place să pariez. Sunt fan Manchester United, însă am pierdut ultima dată din cauza lor, nu au pierdut la Liverpool"

După fotbal, ați investit în cazinouri. Ați renunțat că riscați să vă ruinați? Știm că sunteți un pasionat al jocurilor de noroc.

Eu făceam bani din jocuri de noroc, nu pierdeam! În primul rând că nu ai voie să joci la propriul cazinou.

Pariurile sportive vă pasionează, pariați?

Frecvent. Am pierdut ieri pe Liverpoool, am pus că bate pe Manchester. Deși eu țin cu United!

Ce sume pariază un milionar?

Sume modice, pe biletul ăsta am pus 20 de lei.

Starea actuală precară a fotbalului credeți că e din cauza patronilor care intervin tot mai mult în viața cluburilor?

Punctual, poate fi valabilă ideea. Dar să nu generalizăm. OK, patronii intervin, fac, dreg. Totuși, mie mi-e teamă că mulți dintre antrenori încurajează asta, dorind să aibă o relație specială cu patronul. Fără echivoc, nu-s de acord, însă nu doar patronul e vinovat de tot ce se întâmplă.

"Când am putut să-l iau pe Adi Mutu, nu l-am luat, am fost indecis"

Nivelul general al fotbalului românesc scade, deși salariile au tot crescut, au apărut tot mai multe stadioane moderne, bugetele cluburilor sunt tot mai mari, în cantonamente se merge doar în baze de 5 stele, totuși rezultatele obținute sunt tot mai slabe. De ce?

Fotbalul e un fenoment ciclic, poate că pur și simplu traversăm un moment prost. E un cumul de factori și aici. Nu există stabilitate a loturilor, a băncilor tehnice, e vânzoleală multă la toate nivelurile, multe lucruri sunt făcute la întâmplare.

Există un jucător anume pe care l-ați dorit în mod special și nu l-ați luat?

Am putut și regret că nu l-am luat pe Adrian Mutu! Și părinții lui erau de acord, ambii erau fani ai Craiovei.

Și de ce nu s-a concretizat dorința dumneavoastră?

Atunci abia îl luasem și pe Chivu, aveam foarte mulți tineri... Cristi nici 18 ani, Mutu nici 19... N-am fost hotărât. Apoi cota lui Adi a crescut exploziv și n-am mai putut. Când puteam să-l iau, nu l-am luat, din păcate!

O achiziție scumpă care n-a confirmat?

Nu vreau să dau nume, răspund pe ocolite. La un moment dat, puteam să-l luăm de la Petrolul pe Măldărășanu, am luat pe altul...

Un atacant, e vorba despre Toader?

Nu, vă rog...

Cum credeți că vă percep suporterii, ați fost finanțator bun sau rău?

Și, și. O să mor și meciul ăla cu Rapid n-o să se uite vreodată... Sunt și unii care mă întreabă de ce nu mă întorc.

Și aveți de gând să reveniți? Rotaru căuta finanțatori la un moment dat.

Nuuu, în niciun caz. În primul rând, din rațiuni financiare. Apoi, vârsta, am 65 de ani. Am alte targeturi, fotbalul e o etapă peste care am trecut. Mai am atâtea de făcut și atât de puțin de trăit!

Ați intrat în fotbal și pentru imagine, pentru notorietate? La nivel național, că la Craiova vă știa lumea.

Nu mi-am făcut niciun calcul în acest sens. Repet, s-a apelat la mine să ajut Universitatea, nu eu am căutat să intru în fotbal. Notorietatea obținută a fost o consecință.

"Știți și voi cine e Claudiu Răducanu..."

Oferte de a intra în politică ați avut?

Multe, din partea tuturor partidelor. Știți cum e, unde-s bani vin și ofertele din politică. Însă le-am refuzat pe toate.

Sunteți om de dreapta sau de stânga?

Sunt om de afaceri, trageți dumneavoastră concluzia.

Craiova a fost mai mereu un fief PSD-ist, ați avut probleme din acest motiv?

Nu sunt unii buni și alții răi, Doamne-ferește! E lumea lor, nu a mea. Eu nu am făcut nici măcar un leu din afaceri cu statul, așa că m-a interesat mai puțin treaba asta.

Pe youtube e viral un miniinterviu cu Claudiu Răducanu, în care fostul atacant spune că n-a ajuns să joace și la Universitatea întrucât Ilinca i-a oferit doar o ciorbă, iar pentru o ciorbă...

Da, știu clipul... Nu i-am oferit nimic! Sigur, era un jucător de talent, de perspectivă. Dar era sub contract și am apelat la un prieten de-ai mei, la un fin, să stăm de vorbă cu el. L-am întrebat, printre altele, „cât mai ai contract?”. El, „nu știu, ăia știu”. „Care ăia?”. „Ăia, patronii, frații”. Frații Mihăilescu adică. „Dar ce salariu ai?”. „Nu știu, ăia știu!”. După 5-10 minute, l-am rugat pe finul meu, „gata, ajunge, du-te cu el!”. A fost singura discuție pe tema asta.

Nu i-ați oferit nicio ciorbă?

Haideți, vă rog... Răspunsul meu e... Claudiu Răducanu, știți ce vreau să zic!

Nici pe el nu l-ați întrebat de ce a spus ce a spus?

Nu! L-am văzut și acum, după ce s-a lăsat, însă numai grija asta n-a avut.

O ultimă întrebare: când mai ia Universitatea Craiova titlul de campioană?!

Curând, foarte curând! Dar nu mă puneți să spun mai multe!

Cea mai mare bucurie trăită în cei patru ani? Toate victoriile Universității m-au bucurat în egală măsură. Sigur, trăiri mai puternice ai la meciurile cu Steaua și cu Dinamo, dar iubesc echipa asta din tot sufletul și fiecare succes mă face fericit” George Ilinca

Am în plan să merg în Germania, la Europeanul de anul viitor. Sunt încrezător în băieți și în Edi Iordănescu. S-ar putea ca strategia selecționerului, care a pus accent pe unitatea grupului, pe atmosferă, să funcționeze și acolo. Doar așa ne putem depăși limitele valorice. Sper că vom trece de grupe” George Ilinca

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.