interviu Mircea Sandu, interviu-eveniment la doar câteva zile după operație: ”Am un mare regret. Uriaș regret. Mă doare mai mult ca orice”

Ce puteți citi în interviul cu Mircea Sandu:

• Cum se simte după ultima operație de cancer

• Motivul pentru care nu l-a numit selecționer pe Mircea Lucescu

• De ce l-a dat afară pe Cornel Dinu de la echipa națională

• Cine a făcut presiuni pentru a fi numit Gică Hagi selecționer la echipa națională

• Gică Popescu i-a mărturisit că o să fie arestat dacă va candida la președinția FRF

• Cea mai mare durere pe care o are după ce a condus o viață FRF

• Ce moment tensionat a trăit cu “aghiotantul” lui Burleanu, Gabi Bodescu

Întâlnirea pentru discuția de aproape două ore am hotărât-o pentru restaurantul Irisa. Un stabiliment în centrul Bucureștiului cu povești spumoase din timpul domniei lui Sandu la FRF.

Și azi, Sandu pare un tip care vine direct din sala de fitness. Bărbatul de 70 de ani trecut printr-o boală incurabilă descoperită acum 10 ani se menține impecabil.

Complimentul nu e gratuit. Forma fizică a fostului șef de la FRF se vede cu ochiul liber. Ca și apetitul lui pentru o retorspectivă a propriei cariere.

Personaj criticat constant , ”Nașu’” a condus FRF aproape 25 de ani. Perioada se suprapune cu cele mai mari performanțe din fotbalul nostru. Fostul președinte răspunde astăzi deschis și fără perdea la chestiuni tabu din timpul mandatelor sale.

Aveți o formă fizică spectaculoasă.

Merg la sala destul de des. Sau, mai bine zis, de fiecare dată când am timp. Am în sânge mișcarea. Nu pot altfel. Dar eu am fost gimnast la început (n.r. râde). Mai târziu m-am făcut fotbalist. Bebe Teodorescu a fost antrenorul meu. La școala generală. Apoi, la 16 ani, profesorul Traian Tomescu m-a pus căpitan. Apoi Ardeleanu m-a luat la națională.

Ma gândeam că în cotextul problemelor de sănătate…

Auzi, Decebal? Eu am o vorbă care sună așa: cât văd lumina zilei și mă duce capul înseamnă că sunt bine. Și mulțumesc pentru toate. Dar așa este. Dacă nu ești tare psihic, lucrurile o pot lua razna. Ultima intervenție am avut-o acum câteva zile, săptămâni, la prostată. Nu aici, în Franța. Sunt niște profesioniști extraordinari.

Mircea Sandu: ”Pe mine strada m-a format!”

Haideți să ieșim din povestea sportivului Sandu. Cum ați devenit președinte FRF?

Hai să-ți spun un lucru. Ai auzit de regizorul Bebe Purcărete? Când aveam 10 ani mă jucam cu el și cu toți cei de pe stradă. Făceam spectacole. El punea o pătură pe o sârmă, ca o cortină, la noi în curte. Apoi jucam fotbal, toate năzbâtiile copilăriei. Azi nu mai e așa. D-asta spun pentru totdeauna că pe mine strada m-a format. Și ca fotbalist, și ca om. Să revin. În ‘86 m-am lăsat de fotbal după o accidentare, iar în ‘87 am devenit Secretar General la copii.

Și către FRF cine v-a îndreptat?

În 1989, Mac Popescu mi-a zis că ar trebui să merg acolo. Nu m-am înțeles niciodată cu Pascu. Era vicepreședinte. La șase luni de la Revoluție, Mircea Angelescu a devenit ministru și eu președintele Federației.

Vă reproșati ceva din anii ăștia în care ați fost șef peste fotbal?

Un singur lucru. Am greșit punându-l selecționer pe Constantin. A fost primul pe care l-am numit. Și nu pentru că nu era profesionist, ci pentru că era prea blând.

De fiecare dată când îl propuneam pe Mircea Lucescu în Comitetul Executiv oamenii strâmbau din nas. Nu-l voiau. Le era frică. Mircea Sandu, fost președinte FRF.

Dar faptul că pe Mircea Lucescu nu l-ați vrut. N-a fost și asta o greșeală?

Hai să fiu foarte clar în privința lui Mircea. E un antrenor extraordinar. Cum n-am mai avut, poate, dar de fiecare dată când îl propuneam în Comitetul Executiv oamenii strâmbau din nas. Nu-l voiau. Le era frică.

”Trebuie să fiu tâmpit să-l pun pe Lucescu antrenor”

Aveau vreun motiv?

Cred. Repet, cred că nu le convenea faptul că Lucescu voia să facă tot și ei rămâneau de decor. Îi dădea afară. Lucescu a fost întotdeauna implicat sută la sută în toate detaliile. Și atunci am zis așa: trebuie să fiu tâmpit să pun pe cineva împotriva majorității. Ăsta a fost singurul motiv. Dovadă că, mai târziu, Răzvan a fost selecționer.

Momentul Cornel Dinu. Plecarea lui…

Cornel Dinu e tobă de fotbal. Asta e clar. Dar a fost ceva mai boem. Puiu (n.r. Anghel Iordănescu) era mână de fier. Am hotărât să-l punem selecționer. Cred că am luat decizia corectă. Dar, în România, așa cum se întâmplă și în alte părți, de multe ori jucătorii pun antrenorul. Asta să fie clar pentru toată lumea. Și poate că nu e total greșit. Am ținut cont întodeauna de părerile lor. Eu zic că n-am greșit cu niciunul dintre antrenorii pe care i-am numit în mandatele mele.

Mircea Sandu: ”Nu o să vă vină să credeți cum a fost cu Boloni”

Dați-mi un detaliu care v-a rămas în minte de la Iordănescu.

(n.r. râde) Sunt multe. De exemplu, în 1998 am vrut să-l introduc și pe Pițurcă în delegația echipei naționale pentru Mondial. Urmă să devină antrenor și mă gândeam că ar fi bine să intre în atmosferă. Când a auzit ce vreau să fac, Puiu s-a supărat foarte tare. Nu l-a vrut acolo. Am renunțat la idee.

Și cu Boloni a fost o nebunie.

Nu o să vă vină să credeți. L-am sunat să-l anunț că-l vrem. Știți ce mi-a spus? Zice: <nu pot să vin așa. Te rog frumos dă-mi două săptămâni>. L-am întrebat pentru ce. Zice: <vreau să-ți prezint un plan elaborat cu tot ce vreau să fac și am nevoie de ceva timp>. Un mare profesionist Loți. Așa s-a și întâmplat. Tineți minte că făcea selecțiile acelea. E un antrenor uriaș.

Fără discuție că este. Dar a plecat la prima strigare.

Acolo e de discutat. Rămân la părerea că s-au făcut niște jocuri atunci. Cineva avea interesul ca el să plece. Oricum tentația era mare. I-au găsit contract la Sporting și l-au dat și pe Marius Niculae. Nu uitați de performanța lui Loți în Portugalia. Iese campion acolo și-l promovează pe Cristiano Ronaldo. Dar noi am rămas fără el. Asta a fost. Se întâmplă.

Pot să descifrez puțin? Să înțeleg că frații Becali i-au găsit echipă și așa i s-a făcut loc lui Hagi la națională?

Nu are niciun rost să mai vorbim despre lucrurile astea. Toată lumea a fost mulțumită atunci până la urmă. Dar cred că am greșit cu Hagi.

Am greșit când l-am pus pe Hagi selecționer. Trebuia să-l mai las doi-trei ani Mircea Sandu, fost președinte FRF

În ce sens ați greșit cu Hagi?

Păi cred că trebuia să-l mai las vreo doi-trei ani. Era prea tânăr. Vă mărturisesc că l-am pus antrenor la presiunea publică făcută pe toate liniile. De la jurnaliști la lumea fotbalului și așa mai departe. Până la urmă era normal ca Hagi să devină antrenorul naționalei, dar, după părerea mea, nu atunci. A avut meciuri bune. Până la urmă am bătut Ungaria. Iar la meciul cu Slovenia țin minte că eu, personal, am plătit 2.000 de euro pentru un elicopter care să usuce gazonul. Fusese ploaie toată ziua. Uitați-vă acum la Hagi. Dacă-l aveam selecționer eram departe.

De multă vreme voiam să vă întreb un lucru despre care aflasem în mandatele dumneavoastră. Șprițurile federale, tineți minte, erau celebre. Ca astăzi. Nimic nu s-a schimbat. Dar am auzit că unul dintre ele, Didi Prodan, Dumnezeu să-l odihnească, ar fi băut puțin mai mult și ar fi îngenucheat în fața dumneavoastră și v-ar fi zis: <Să trăiești, Nașule!> Și v-a pupat mână.

Ca să fim foarte exacți. De multe ori dădeam eu o masă la două săptămâni pentru oamenii FRF. Eu nu puteam să le interzic după program să meargă la o bere sau mai știu eu unde. Iar, în ceea ce-l privește pe Didi, nimic mai fals. Didi Prodan îngenunchea doar în fața mamei lui sau a soției. Cine v-a spus asta a mințit. Didi a luptat cu ei până la capăt.

Mircea Sandu, despre cum au început procesele împotriva sa: ”A fost cineva la Cotroceni...”

Pe mine m-a contrariat o chestiune la dumneavoastră. Până la urmă de ce ați vrut să plecați de la FRF? Cred că, dacă voiați, erați și astăzi președinte. Adică v-ați făcut un sistem… scuze, de fapt cei de azi au preluat sistemul de la dumneavoastră. Sunt pentru totdeauna. Și ăștia chiar că nu mai scapă nimic.

În 2009 am câștigat procesul cu loteria. Ăla a fost momentul care a declanșat plecarea mea, într-un fel. Deranjasem foarte mult. Eu n-am implicat deloc politicul în mandatele mele. Dar deloc. Mai cereau bilete, chestii d-astea, dar nimic mai mult. Când justiția a spus că FRF trebuie să primească 24 de milioane de euro, s-au mișcat lucrurile. Cineva s-a dus la Cotroceni și a spus acolo urmatoarea frază: <domnule președinte, s-a spart pușculița noastră!> În acel moment, șeful statului de la acea vreme (n.r. Traian Băsescu) am auzit că a spus: <terminați cu golanii de la fotbal!> Și așa au început procesele.

La care dintre ele vă referiți?

Pai vă dau un singur exemplu. Procesul cu Mititelu. Până la penultimul pas aveam de dat 250 de milioane de euro. Vă dați seama? O aberație imensă. La final am fost achitați. Pentru că așa era normal. Presiunea a fost mare și m-am gândit că trebuie să mă dau la o parte. Că asta vor. Să fie clar, toate procesele cu Mititelu le-am câștigat. Și atunci? Apoi, în 2012 am anunțat că nu mai candidez. Ca prin minune procesele s-au oprit, dar ei aveau alte gânduri.

Când Popescu a auzit că ar putea candida și Puiu, a zis exact așa: <daca o să candidez, pe mine mă vor aresta>. Întrebați-l pe Popescu. N-a candidat Puiu, Popescu a fost arestat și altcineva a ieșit președinte. Ce vreți mai mult de atât? Mircea Sandu, despre arestarea lui Gică Popescu

A fost ciudat ce s-a întâmplat atunci. Ciudat pentru echipa dumneavoastră.

Păi pe mine m-a sunat Gabi Oprea să-mi spună că ar fi bun Puiu Iordănescu la FRF. Eu mergeam pe varianta Gică Popescu. Dar, înainte de alegeri, am zis să ne întâlnim toți trei. Ne-am pus la masă și am discutat. Când Popescu a auzit că ar putea candida și Puiu, a zis exact așa: <daca o să candidez, pe mine mă vor aresta>. Întrebați-l pe Popescu. N-a candidat Puiu, Popescu a fost arestat și altcineva a ieșit președinte. Ce vreți mai mult de atât?

A fost ceva care v-a durut foarte tare în anii ăștia? Legat de fotbal, de cariera dumneavoastră.

Eu, Mircea Sandu, am lăsat în urmă mea ceva. Dacă mint, vă rog să mă corectați. N-am făcut cu banii mei, Doamne ferește! Dar m-am implicat, am pus suflet și acum avem Buftea și Mogosoaia. Da? Avem Casa Fotbalului. Greșesc? În mandatele mele sunt făcute. Stadionul Național s-a edificat datorită faptului că am obținut finala europeană (n.r. finala Cupei UEFA, ediția 2012). Și așa lucrurile s-au mișcat. Apoi organizarea Campionatului European. Am tras mult să implic România. Dacă nu eram eu… din organizarea asta au rezultat stadioanele Ghencea, Rapid și Arcul de Triumf. Dar apropos de asta, am un mare regret. Uriaș regret. Mă doare mai mult ca orice. Nimeni, dar nimeni de la aceste stadioane, mă refer la cine le operează astăzi, nu s-a gândit să-mi dea o invitație la vreun meci sau la vreun eveniment. Asta e viața. Aici ne situăm.

Nici cei de la FRF nu v-au invitat.

Bine că mi-ai adus aminte. Apropos de bunul simț. Mi s-a părut de o josnicie teribilă întâmplarea aia. Atunci mi-a dat seama cine sunt ăștia de astăzi. Chiar m-a durut. Câștigaseră alegerile și eu mai eram la UEFA. La un moment dat a venit la mine Secretarul General.

Bodescu?

Așa. Nu mai știam cum îi zice. Și, cu un tupeu fantastic, mi-a spus: <domnu’ președinte, sper că ne susțineți în continuare candidatura pentru EURO>. Domnilor, vă dați seama cât tupeu? Nu știu dacă vă imaginați? Ăla era proiectul meu de suflet și nenea ăla venea să-mi zică mie să-l sustin. Așa cevaaaa!!!

Atacantul Mircea Sandu în cifre:

• 182 de goluri în 436 de meciuri pentru: Progresul, Sportul și Gloria Buzău
• 4 goluri în 16 meciuri pentru echipa națională a României (1972-1982)
• 2 goluri în 6 meciuri europene (Cupa UEFA)
• 16 sezoane jucate în Liga 1

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google