Libelula cu aripa "frântă". Cristian Munteanu scrie despre momentul delicat prin care trece David Popovici
Cristian Munteanu | Publicat: 26.07.2023 11:49 | Actualizat: 27.07.2023 08:27
S-a așezat pe scaun după finala de la 200m liber și am văzut pentru prima dată un David diferit. Obosit, surprins, poate descumpănit. Apoi s-a adunat, s-a recompus, și a înfruntat, probabil, cel mai greu interviu din viața sa. Acela pe care a trebuit să-l dea fără medalie la gât.
Oricine a făcut puțin sport de performanță știe cât de greu este să rămâi tu cu tine după înfrângeri. Așa că m-am gândit la ce, și cum, a trăit David rememorând cursa. Niciunul dintre noi nu poate să simtă exact cum e să intri în bazin campion mondial și să ieși din el, după mai puțin de două minute, fără medalie.
Cred că pot fi extrem de greu de gestionat toate gândurile pescuite din apă. Dacă acolo întorceam mai bine, dacă plecam mai ușor, dacă... Gânduri, senzații, care se izbesc de pereții craniului tău ca valurile care se sparg între stânci. Noaptea se dilată ca o zi de vară, iar tu nu vrei decât să adormi.
Nu cred că am mai obosit așa niciodată pe ultimii 50 de metri. S-au simțit îngrozitor! Mă bucur că s-a întâmplat acum și cred că are o semnificație și trebuie să învăț ceva David Popovici, campion mondial
Să nu uităm că David, așa matur cum pare, are tot 18 ani. Vârsta la care, dacă ești în vârful lumii și încerci, zilnic, să cobori ca să-ți iei merinde din piață, e greu să îți dai seama că oxigenul rarefiat te poate ameți.
Specialiștii spun, la unison, că tactica a fost greșită. Inclusiv doamna Potec. Posibil, nu mă pricep suficient încât să vorbesc despre asta. Dar întrebarea este de ce? Din supraestimarea forțelor din acest moment? Din inevitabila frondă a tinereții asupra timpului?
Sunt foarte atent la detalii. Este una dintre principalele diferențe față de alți sportivi. Poți munci oricât, dar dacă nu ai o viața de sportiv, atunci muncești, mai mult sau mai puțin, degeaba David Popovici, campion mondial
Să nu uităm că David a avut un an complicat. Cel puțin din cauza BAC-ului, pentru care a trebuit să se pregătească, iar asta sigur i-a mâncat din orele de antrenament. Apoi a plecat la Fukuoka, unde, poate, visul său nu a fost să sape în apă după aur, ci, mult mai ambițios, după recordul mondial.
Nu-mi amintesc de vreun alt înotător care să dețină, concomitent, recordurile mondiale la 100m și 200m liber. Lumea înotului mondial ar fi erupt. Din nou. Datorită unui adolescent român.
David, campionul care și-a topit medalia de aur
Doar înotătorii pot înțelege drama ca apa să se pietrifice, iar mâinile tale să nu o poată sparge, în timp ce îi vezi pe ceilalți că trec pe lângă tine. David, probabil, are nevoie de o îmbrățișare. Una onestă însă. Cred că e primul care ar fi deranjat de “o mângâiere pe creștet” falsă.
Da, știu declarațiile lui de după finală. Însă nu cred o secundă că într-un sportiv cu spiritul său competitiv nu se cască o prăpastie după un rezultat atât de neașteptat. Vorbim despre cineva care a spus că “nu-mi place să recunosc, dar prietena mea a propus să mă reprezinte o libelulă”.
Nu țin minte, cel puțin în ultimii 10 ani, să-mi doresc atât de mult ca un român să câștige medalia de aur precum acum, cu David, la 100m liber. Pentru că ea poate fi transformată, topită de sufletul lui, în alte 100 de fundițe aurii pentru copiii care înving cancerul. Da, Libelula cu aripa frântă și-a donat medalia de campion mondial, câștigată la Budapesta, pentru a fi topită. Iar în astfel de gesturi rezidă forța lui David. Și caracterul lui.
Încerc să scap cât mai repede de aceste amintiri ale succesului meu, pentru că nu cred că mă definesc David Popovici, campion mondial
Dacă ar fi să vorbesc vreodată cu el, ceea ce nu cred că se va întâmpla, ținând cont de raritatea interviurilor sale în presa autohtonă, i-aș spune că japonezii, stoici prin definiție, au o artă aparte. Kintsugi. Kin, auriu, și Tsugi, realipire. Cu lac și aur, obiectele sparte se refac, iar prin ele curg vene aurii. “Cicatricile” devin simboluri ale capacității de reinventare, de reconstruire.
David are nevoie, acum, de victoria de la 100m liber, poate mai mult decât cea de la 200m. Pentru a-și lepăda pielea de acum, pentru a deveni prea mare pentru ea. Doar muritorii pot învăța să fie nemuritori. Zeii nu au primit acest dar.
Mi-l imaginez ascultând “To Dream the impossible dream” din “Omul din la Mancha“ înainte să intre în arenă. Știind că toți marii campioni ai României la înot, Camelia Potec, Diana Mocanu, , Beatrice Câșlaru, Noemi Lung, Aneta Pătrășcoiu, Carmen Bunaciu, Răzvan Florea, Robert Glință, ca să numesc doar câțiva, vor înota, fiecare unde va fi, alături de el.
David e un băiat foarte tânăr. Ce a făcut el nu este modul în care trebuie să înoți această probă. Cred că a învățat că nu trebuie să înoate atât de repede prima parte, pentru că vei plăti în partea a doua a cursei Tom Dean, campion olimpic
Și i-aș mai spune lui David că la capătul bazinului îl va aștepta un copil de patru ani, cu un început de scolioză, care avea să-și descopere dragostea și vocația: apa. Iar aceste două ingrediente pot lipi aripile frânte ale libelulelor. Kintsugi. Kin, auriu, și Tsugi, realipire.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.